Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

PSD – bătaia și bătaia de joc

PSD – bătaia și bătaia de joc

Luni, 21 octombrie, 2019, PSD a trecut prin Senat, votând în bloc, proiectul depus de senatorul Liviu Pop, prin care ziua de 10 august e declarată Ziua Unității Civice.

Este o performanță: cea mai cruntă bătaie de joc la adresa acestui popor de 30 de ani încoace, prin care urmașii lui Ceaușescu și Iliescu vor să-l concureze pe Erdogan, botezătorul masacrelor și alungării a sute de mii de oameni din locuințe, comise de armata turcă în Siria, cu numele de Izvorul Păcii. Practic, după ce zeci de mii de oameni au fost gazați și bătuți în Piața Victoriei, pe frunțile lor urinează acum cu boltă L. Pop, în uralele întregului PSD.

Au mai fost și alte partide la guvernare, dând dovadă de ticăloșie, corupție, hoție. Dar PSD a adus bașca, sub semnul etern al rânjetului iliescian, un cinism inegalabil.

La 4 ani după Colectiv, nu există niciun vinovat. Cum să existe, când puterea pesedistă i-a numit sataniști pe tinerii asfixiați și arși în bomba de tablă pe care nicio autoritate nu a catadicsit s-o dezamorseze la timp? Cum să existe, când afirmațiile criminale și zâmbitoare ale ministrului PSD Bănicioiu, cum că „Avem tot ce ne trebuie pentru a trata marii arși în spitalele noastre”, susținut fiind de Raed Arafat, n-au fost anchetate câtuși de puțin? (Sinistrul „Nicu” tocmai dă cu flit Parchetului General, refuzând, fără explicații, să se prezinte la audieri).

Cum să existe, când, potrivit gorniștilor de frunte ai Partidului, focul a fost pus de Klaus în cârdășie cu Bruselu?

Singura „sancțiune”, descăunarea lui Victor Ponta de către Liviu Dragnea, cel care a folosit cu sânge rece reacția străzii la bătaia de joc a autorităților față de Colectiv, urmată de 3 ani și jumătate de coșmar pesedist pentru Justiția din România.

Legea lui L. Pop, în care scrie că „Violențele au dus la divizarea cetățenilor și degradarea unității civice, decăderea integrității umane, promovarea intoleranței și dezbinării”, scoțându-i vinovați pe copiii, femeile și bătrânii maltratați de jandarmi, amintește de procedeele brevetate de Lenin și Stalin. Oameni cinstiți, vinovați de nimic, erau împușcați sau trimiși în gulag, nu înainte însă de a li se agăța pe piept acuzații fantasmagorice menite să le murdărească memoria, lor și familiilor lor, până la a șaptea spiță.

Așa și PSD, pledează pentru unitatea civică a victimelor cu călăii.

Nu-mi rămâne decât să îmi imaginez cum ar arăta Marea Sărbătoare a Înfrățirii de 10 august. 

Defilarea plutoanelor de jandarmi prin fața tribunei oficiale. Înaintea lor, purtând în băț măști de gaze, se împleticește o trupă de figuranți care cad rând pe rând, ducând mâna la piept, la gât sau la cap, sub loviturile simulate de jandarmi cu măciucile statului și un nor de fum de discotecă, simbolizând gazul lacrimogen (mai puțin cei aflați în scaune cu rotile, care se sufocă liniștit). Sunt apoi sculați de pe asfalt, de alți cascați în negru, cu jeturi din tulumbe de mână.

Tot niște tulumbari în uniformă îi tratează cu apă pe arșii de la Colectiv care vin mai la coadă, machiați remarcabil, cu hainele și pielea atârnând zdrențe. Și peste ei plutește fumul de discotecă.

Iar din tribună fac cu mâna tot Dăncilă și al ei guvern...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Planck a realizat că erorile din ambele legi, deși opuse, au nevoie de o unică condiție corectoare. Așa a apărut quanta Planck – „A fost un act de disperare... Am sacrificat toată fizica pe care o știam”, mărturisea calmul fizician. Adică, fizica lui Newton.

Citește mai mult