Sorin Grindeanu amenință cu blocaje, ieșirea de la guvernare, referendumuri cu liste lungi de întrebări în partid (dacă să rămână la guvernare, dacă să forțeze schimbarea lui Ilie Bolojan cu un premier liberal mai pesedist, din aripa Thuma, dacă să scoată USR din Palatul Victoria). Votanții pot vedea limpede ceea ce Traian Băsescu a rezumat succint: unul merge la Bruxelles să aducă bani în România de la Uniunea Europeană, iar altul rămâne acasă și dă din gură.
Pe de altă parte, nicio instituție a statului și nici șeful statului nu i-au atras atenția formal sau informal șefului PSD că subminează grav economia România. Una din nesperatele performanțe ale executivului cu Ilie Bolojan premier (care nu poate fi contestată nici de economiști și nici de celelalte partide) este că statul se împrumută mai ieftin de pe piețele externe. Adică una din cele mai mari probleme- împrumuturile scumpe- e pe un trend mai sănătos.
Liderul iresponsabil al PSD vorbește ridicând din umeri despre dărâmarea guvernului. Instigă la instabilitate pentru că știe că la noi, niciun politician nu plătește pentru nimic. Marcel Ciolacu este șef de CJ în Buzău, chiar dacă a reprezentat o catastrofă pentru economie, îndatorând excesiv țara și a dezechilibrând finanțele țării.
Partidul Social Democrat demonstrează încă o dată că a fost frâna dezvoltării societății decenii la rând și a ales să blocheze tot, mai ales în momente cheie.
PSD e în toate, iar atunci când clientela este atinsă, când armata de funcționari, pile, rude, prieteni și cunoștințe este vizată, când se atentează la resursele tocate de primari și firmele abonate la lucrări publice, atunci se stârnește scandalul, se închid toate sertarele cu cifru, se activează liderii de sindicat care au gravitat după '90 în jurul Partidului, să-și trezească membrii și să-i scoată în stradă la proteste.
Cine îndrăznește să scuture sistemul împietrit este dușmanul de moarte al Partidului și structurilor care-l ajută să fie stăpân peste toate.
Timp de un trimestru, România bugetară ar trebui să facă un exercițiu: fiecare angajat al statului plătit din bani publici (mai puțin Salvare, Pompieri, medici, profesori, actori) să aibă obligația ca în fiecare zi, la finalul programului, să completeze o hârtie / un formular/ o pagină într-o aplicație IT, în care să scrie negru pe alb care a fost activitatea sa timp de 8 ore. La final, să completeze un câmp cu ce are de făcut a doua zi. Simplu, să poată fi identificate activități/ sarcini cu trasabilitate, fără chestiuni generale („am citit / m-am documentat pe legislația în vigoare / am lucrat la un raport”).
Câmpurile ar trebui umplute cu descrieri aplicate („am participat la cursurile de formare profesională în locul X, în intervalul Y” / „am redactat referatul Y privind problema Q solicitat de departamentul K” / „am încasat taxa T de la N persoane, în valoare de...” / „am dat avize pentru Z dosare depuse de cetățeni pentru activitatea P” etc.).
Un astfel de exercițiu/ test, ce ar presupune listarea activității fiecărui bugetar, ar deveni un mare stres pentru foarte mulți dintre cei care se pitesc astăzi în spatele birourilor, întârzie la muncă, pleacă mai devreme sau nu vin deloc (pentru că sunt „pe cumul” - pensionari speciali mai ales din structuri, reangajați pe diferite posturi peste tot).
Sunt enorm de mulți pentru care ar fi o reală provocare să-și justifice utilitatea, scaunul, jobul cu normă întreagă. E greu să pui în fiecare zi într-un formular, pe o hârtie (la activitatea realizată), căratul unei coli A4 de colo-colo, sau obținerea a 2 semnături de la un șeful, ori băutul cafelelor la interminabilele reprize de fumat și stat la bârfă.
Sunt nenumărate instituții, institute, companii, agenții, autorități, primării, consilii județene, prefecturi, entități cu 4, 6, 10 inși la departamentul de contabilitate (mult supradimensionat față de nevoi), 8, 10 salariați la administrativ (la fel, mult supradimensionat).
Nu sunt adeptul ideii că un om nu trebuie să se ridice de pe scaun ore în șir (nu este sănătos, este chiar foarte rău pentru organism).
Un angajat nu ar trebui nici să aibă „încărcare” 8 ore din 8, 5 zile pe săptămână. Pentru a munci eficient, cu plăcere, în deplină stare de sănătate, un salariat trebuie să aibă multe momente de respiro, de deconectare, fără să-i fie contabilizat fiecare minut în care se ridică de la masă și iese până la colț să-și pună sângele în mișcare și să-și ia o gustare.
De asemenea, nu trebuie generalizat- sunt locuri unde angajații plătiți din fonduri publice sunt prea puțini față de nevoi, prost remunerați pentru nivelurile de stres și răspundere. Dar chiar și în cazul lor, completarea unui formular cum e cel descris mai sus, ar avea efectul invers, ar arăta că sunt subdimensionați.
Un serviciu tip UBER al statului român, pentru șoferii de la stat, din absolut toate instituțiile, cu alocare automată a curselor, ar putea fi o soluție de eficientizare. Ești șofer la ASF? În loc să iei leafa întreagă ca să plimbi șeful de 2 ori pe zi, să-i faci cumpărăturile și să stai la cafele toată ziua, mai bine deservești alte nevoi din sistem- ți se alocă deplasări pentru angajații altor instituții.
Sistemul bugetar din România are nevoie de o oglindă care să-l arate așa cum este- disproporționat, cu șmecheri care nu fac nimic și încasează lefuri mai mari ca în privat, dar și cu salariați care nu reușesc în 8 ore să termine ce li se pune în cârcă zi de zi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.