Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Puțină cinste despre noi ca oameni ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului

Adolescenți in anii 2000

Foto - Profimedia

Aveam 15 ani și am mers cu părinții la mare, ca de obicei, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Când am ajuns acolo, lumea se schimbase, un puști din București ne-a pus nouă, copiilor, de la 7 la 18, o formație nouă: RACLA. Eu veneam din Târgu Neamț, la mine în casă tata înjura cumplit cu două înjurături: “moaș-ta pe geață” și “moaș-ta în pod”.

Mama făcea scandal când se întâmpla asta. În vara aia am învățat ce e ăla alupigus. Am învățat și ce e aia filosofia, de la un profesor român universitar din Suedia. M-am și îndrăgostit. Alupigus și ce e mai rău din RACLA a fost refrenul muzical. Încercam să înțeleg de ce îmi place atât. Acum aș zice că toată fantasmele sunt acolo. Acum aș ști, cum copiii mei la 8 și la 18 ani știu, că nu suntem numai buni. Că în noi se cască hăuri, fantasme, că suntem răi și vulgari, spirituali și cumplit de buni. Că vei citi în viață Lolita și vei încerca să nu te ascunzi de Celine. Că ăștia suntem - războaie și anihilarea altor specii și arta cea mai vibrantă și filosofia care dezghioacă Universul. Puțină cinste despre specie ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului.

Și apoi am ascultat în adolescența târzie Paraziții. Aprindeau, probabil, în mine, tot ce e mai subconștient. Mă distram, de fapt, tot la atingerea cu fantasma, neatinsul, neconștientul. Nu înțelegeam nimic din ei - oare ei înțelegeau ceva? Există un jos în noi, de ce nu îl acceptăm?

Am încercat să ascult, adultă, aceste supape din adolescență. Sunt cumplite. Misoginism, înapoiere, prostie explodată. Credeam că sunt geniali. Oripilare totală. Aveam la 18 ani lecturi mult mai sofisticate ca acum. Dar nu eram un om mai cinstit cu mine atunci. Poate acum.

Dar dacă ai nevoie de ceva, ai. Sunt multe forme în care manifești asta. Suntem oameni - bifăm toate nuanțele. Nu suntem îngeri, cum ar fi zis Dali, să facem caca alb.

Text publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mirea check icon
    "În vara aia am învățat ce e ăla alupigus."
    Ați învățat doar teoretic sau ați și aprofundat prin ore de practică?
    Fiți mai clară, vă rog!
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Reactia impotriva vulgaritatii, prostiei si a imposturii este normala, ar fi anormal sa acceptam aceastea ca pe un dat firesc uman. Poate ca in adolescenta trecem prin asemenea perioade in viata noastra, dar avem si datoria sa nu ramanem blocati in ele si sa ne maturizam ca oameni ce suntem... totusi. Viata noastra are valoare, doar daca ne descoperim ca oameni... si nu ramanem niste simple animale.
    • Like 1
  • Ovidiu check icon
    Simpatică explozia asta de cuvinte de la trăirile adolescentine la gusturile de adult. De la "moaș-ta pe gheață", "alupigus", și RACLA, și PARAZIȚII la Lolita și Celine. De la fetița de 15 ani la mama unor copii de 8 și 18. Sunt diferențele normale impuse de diferitele vârste la care devenim mereu alții.
    Și, evident, că nu purtăm acel Brâu, el a fost doar al Maicii... Cu speranța că ar fi existat și Maica, și Brâul Ei.
    • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro