Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Puțină cinste despre noi ca oameni ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului

Adolescenți in anii 2000

Foto - Profimedia

Aveam 15 ani și am mers cu părinții la mare, ca de obicei, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Când am ajuns acolo, lumea se schimbase, un puști din București ne-a pus nouă, copiilor, de la 7 la 18, o formație nouă: RACLA. Eu veneam din Târgu Neamț, la mine în casă tata înjura cumplit cu două înjurături: “moaș-ta pe geață” și “moaș-ta în pod”.

Mama făcea scandal când se întâmpla asta. În vara aia am învățat ce e ăla alupigus. Am învățat și ce e aia filosofia, de la un profesor român universitar din Suedia. M-am și îndrăgostit. Alupigus și ce e mai rău din RACLA a fost refrenul muzical. Încercam să înțeleg de ce îmi place atât. Acum aș zice că toată fantasmele sunt acolo. Acum aș ști, cum copiii mei la 8 și la 18 ani știu, că nu suntem numai buni. Că în noi se cască hăuri, fantasme, că suntem răi și vulgari, spirituali și cumplit de buni. Că vei citi în viață Lolita și vei încerca să nu te ascunzi de Celine. Că ăștia suntem - războaie și anihilarea altor specii și arta cea mai vibrantă și filosofia care dezghioacă Universul. Puțină cinste despre specie ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului.

Și apoi am ascultat în adolescența târzie Paraziții. Aprindeau, probabil, în mine, tot ce e mai subconștient. Mă distram, de fapt, tot la atingerea cu fantasma, neatinsul, neconștientul. Nu înțelegeam nimic din ei - oare ei înțelegeau ceva? Există un jos în noi, de ce nu îl acceptăm?

Am încercat să ascult, adultă, aceste supape din adolescență. Sunt cumplite. Misoginism, înapoiere, prostie explodată. Credeam că sunt geniali. Oripilare totală. Aveam la 18 ani lecturi mult mai sofisticate ca acum. Dar nu eram un om mai cinstit cu mine atunci. Poate acum.

Dar dacă ai nevoie de ceva, ai. Sunt multe forme în care manifești asta. Suntem oameni - bifăm toate nuanțele. Nu suntem îngeri, cum ar fi zis Dali, să facem caca alb.

Text publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mirea check icon
    "În vara aia am învățat ce e ăla alupigus."
    Ați învățat doar teoretic sau ați și aprofundat prin ore de practică?
    Fiți mai clară, vă rog!
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Reactia impotriva vulgaritatii, prostiei si a imposturii este normala, ar fi anormal sa acceptam aceastea ca pe un dat firesc uman. Poate ca in adolescenta trecem prin asemenea perioade in viata noastra, dar avem si datoria sa nu ramanem blocati in ele si sa ne maturizam ca oameni ce suntem... totusi. Viata noastra are valoare, doar daca ne descoperim ca oameni... si nu ramanem niste simple animale.
    • Like 1
  • Ovidiu check icon
    Simpatică explozia asta de cuvinte de la trăirile adolescentine la gusturile de adult. De la "moaș-ta pe gheață", "alupigus", și RACLA, și PARAZIȚII la Lolita și Celine. De la fetița de 15 ani la mama unor copii de 8 și 18. Sunt diferențele normale impuse de diferitele vârste la care devenim mereu alții.
    Și, evident, că nu purtăm acel Brâu, el a fost doar al Maicii... Cu speranța că ar fi existat și Maica, și Brâul Ei.
    • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro