Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Puțină cinste despre noi ca oameni ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului

Adolescenți in anii 2000

Foto - Profimedia

Aveam 15 ani și am mers cu părinții la mare, ca de obicei, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Când am ajuns acolo, lumea se schimbase, un puști din București ne-a pus nouă, copiilor, de la 7 la 18, o formație nouă: RACLA. Eu veneam din Târgu Neamț, la mine în casă tata înjura cumplit cu două înjurături: “moaș-ta pe geață” și “moaș-ta în pod”.

Mama făcea scandal când se întâmpla asta. În vara aia am învățat ce e ăla alupigus. Am învățat și ce e aia filosofia, de la un profesor român universitar din Suedia. M-am și îndrăgostit. Alupigus și ce e mai rău din RACLA a fost refrenul muzical. Încercam să înțeleg de ce îmi place atât. Acum aș zice că toată fantasmele sunt acolo. Acum aș ști, cum copiii mei la 8 și la 18 ani știu, că nu suntem numai buni. Că în noi se cască hăuri, fantasme, că suntem răi și vulgari, spirituali și cumplit de buni. Că vei citi în viață Lolita și vei încerca să nu te ascunzi de Celine. Că ăștia suntem - războaie și anihilarea altor specii și arta cea mai vibrantă și filosofia care dezghioacă Universul. Puțină cinste despre specie ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului.

Și apoi am ascultat în adolescența târzie Paraziții. Aprindeau, probabil, în mine, tot ce e mai subconștient. Mă distram, de fapt, tot la atingerea cu fantasma, neatinsul, neconștientul. Nu înțelegeam nimic din ei - oare ei înțelegeau ceva? Există un jos în noi, de ce nu îl acceptăm?

Am încercat să ascult, adultă, aceste supape din adolescență. Sunt cumplite. Misoginism, înapoiere, prostie explodată. Credeam că sunt geniali. Oripilare totală. Aveam la 18 ani lecturi mult mai sofisticate ca acum. Dar nu eram un om mai cinstit cu mine atunci. Poate acum.

Dar dacă ai nevoie de ceva, ai. Sunt multe forme în care manifești asta. Suntem oameni - bifăm toate nuanțele. Nu suntem îngeri, cum ar fi zis Dali, să facem caca alb.

Text publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mirea check icon
    "În vara aia am învățat ce e ăla alupigus."
    Ați învățat doar teoretic sau ați și aprofundat prin ore de practică?
    Fiți mai clară, vă rog!
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Reactia impotriva vulgaritatii, prostiei si a imposturii este normala, ar fi anormal sa acceptam aceastea ca pe un dat firesc uman. Poate ca in adolescenta trecem prin asemenea perioade in viata noastra, dar avem si datoria sa nu ramanem blocati in ele si sa ne maturizam ca oameni ce suntem... totusi. Viata noastra are valoare, doar daca ne descoperim ca oameni... si nu ramanem niste simple animale.
    • Like 1
  • Ovidiu check icon
    Simpatică explozia asta de cuvinte de la trăirile adolescentine la gusturile de adult. De la "moaș-ta pe gheață", "alupigus", și RACLA, și PARAZIȚII la Lolita și Celine. De la fetița de 15 ani la mama unor copii de 8 și 18. Sunt diferențele normale impuse de diferitele vârste la care devenim mereu alții.
    Și, evident, că nu purtăm acel Brâu, el a fost doar al Maicii... Cu speranța că ar fi existat și Maica, și Brâul Ei.
    • Like 2


Îți recomandăm

Sandra Paul

La 16 ani, Sandra Paul știe deja că performanța nu arată întotdeauna ca o medalie de aur. Uneori arată ca o dimineață începută prea devreme pentru un antrenament. Alteori, ca un robot care nu funcționează după zeci de încercări. Sau ca o zi în care trebuie să alegi între o petrecere și câteva ore de studiu în plus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon De la joacă la teme: cum amenajezi o cameră de copil care crește odată cu el

Toamna schimbă ritmul întregii familii. Copiii s-au întors la școală, vacanța a lăsat loc temelor, proiectelor și dimineților în care fiecare minut contează, iar camera copilului începe din nou să îndeplinească mai multe roluri în aceeași zi. Este dormitor, loc de studiu, spațiu de joacă, bibliotecă și - pentru copiii mai mari - primul teritoriu al casei pe care încep să-l simtă cu adevărat al lor.

Citește mai mult

Andrei Negulescu

Există o presupunere confortabilă pe care o facem ori de câte ori vorbim despre viitorul muncii: tehnologia avansează, iar organizațiile se transformă odată cu ea. Realitatea din România arată altceva. Zeci de companii mari, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor. Este o concluzie la care au ajuns oameni care lucrează în domeniul digitalizării și pe care istoria ultimilor ani i-a învățat ceva: valul de inteligență artificială care a început să acopere piețele nu va eroda automat aceste rezistențe.

Citește mai mult