Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Puțină cinste despre noi ca oameni ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului

Adolescenți in anii 2000

Foto - Profimedia

Aveam 15 ani și am mers cu părinții la mare, ca de obicei, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Când am ajuns acolo, lumea se schimbase, un puști din București ne-a pus nouă, copiilor, de la 7 la 18, o formație nouă: RACLA. Eu veneam din Târgu Neamț, la mine în casă tata înjura cumplit cu două înjurături: “moaș-ta pe geață” și “moaș-ta în pod”.

Mama făcea scandal când se întâmpla asta. În vara aia am învățat ce e ăla alupigus. Am învățat și ce e aia filosofia, de la un profesor român universitar din Suedia. M-am și îndrăgostit. Alupigus și ce e mai rău din RACLA a fost refrenul muzical. Încercam să înțeleg de ce îmi place atât. Acum aș zice că toată fantasmele sunt acolo. Acum aș ști, cum copiii mei la 8 și la 18 ani știu, că nu suntem numai buni. Că în noi se cască hăuri, fantasme, că suntem răi și vulgari, spirituali și cumplit de buni. Că vei citi în viață Lolita și vei încerca să nu te ascunzi de Celine. Că ăștia suntem - războaie și anihilarea altor specii și arta cea mai vibrantă și filosofia care dezghioacă Universul. Puțină cinste despre specie ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului.

Și apoi am ascultat în adolescența târzie Paraziții. Aprindeau, probabil, în mine, tot ce e mai subconștient. Mă distram, de fapt, tot la atingerea cu fantasma, neatinsul, neconștientul. Nu înțelegeam nimic din ei - oare ei înțelegeau ceva? Există un jos în noi, de ce nu îl acceptăm?

Am încercat să ascult, adultă, aceste supape din adolescență. Sunt cumplite. Misoginism, înapoiere, prostie explodată. Credeam că sunt geniali. Oripilare totală. Aveam la 18 ani lecturi mult mai sofisticate ca acum. Dar nu eram un om mai cinstit cu mine atunci. Poate acum.

Dar dacă ai nevoie de ceva, ai. Sunt multe forme în care manifești asta. Suntem oameni - bifăm toate nuanțele. Nu suntem îngeri, cum ar fi zis Dali, să facem caca alb.

Text publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mirea check icon
    "În vara aia am învățat ce e ăla alupigus."
    Ați învățat doar teoretic sau ați și aprofundat prin ore de practică?
    Fiți mai clară, vă rog!
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Reactia impotriva vulgaritatii, prostiei si a imposturii este normala, ar fi anormal sa acceptam aceastea ca pe un dat firesc uman. Poate ca in adolescenta trecem prin asemenea perioade in viata noastra, dar avem si datoria sa nu ramanem blocati in ele si sa ne maturizam ca oameni ce suntem... totusi. Viata noastra are valoare, doar daca ne descoperim ca oameni... si nu ramanem niste simple animale.
    • Like 1
  • Ovidiu check icon
    Simpatică explozia asta de cuvinte de la trăirile adolescentine la gusturile de adult. De la "moaș-ta pe gheață", "alupigus", și RACLA, și PARAZIȚII la Lolita și Celine. De la fetița de 15 ani la mama unor copii de 8 și 18. Sunt diferențele normale impuse de diferitele vârste la care devenim mereu alții.
    Și, evident, că nu purtăm acel Brâu, el a fost doar al Maicii... Cu speranța că ar fi existat și Maica, și Brâul Ei.
    • Like 2


Îți recomandăm

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult