Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Puțină cinste despre noi ca oameni ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului

Adolescenți in anii 2000

Foto - Profimedia

Aveam 15 ani și am mers cu părinții la mare, ca de obicei, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Când am ajuns acolo, lumea se schimbase, un puști din București ne-a pus nouă, copiilor, de la 7 la 18, o formație nouă: RACLA. Eu veneam din Târgu Neamț, la mine în casă tata înjura cumplit cu două înjurături: “moaș-ta pe geață” și “moaș-ta în pod”.

Mama făcea scandal când se întâmpla asta. În vara aia am învățat ce e ăla alupigus. Am învățat și ce e aia filosofia, de la un profesor român universitar din Suedia. M-am și îndrăgostit. Alupigus și ce e mai rău din RACLA a fost refrenul muzical. Încercam să înțeleg de ce îmi place atât. Acum aș zice că toată fantasmele sunt acolo. Acum aș ști, cum copiii mei la 8 și la 18 ani știu, că nu suntem numai buni. Că în noi se cască hăuri, fantasme, că suntem răi și vulgari, spirituali și cumplit de buni. Că vei citi în viață Lolita și vei încerca să nu te ascunzi de Celine. Că ăștia suntem - războaie și anihilarea altor specii și arta cea mai vibrantă și filosofia care dezghioacă Universul. Puțină cinste despre specie ajută. Nu suntem încinși cu Brâul Maicii Domnului.

Și apoi am ascultat în adolescența târzie Paraziții. Aprindeau, probabil, în mine, tot ce e mai subconștient. Mă distram, de fapt, tot la atingerea cu fantasma, neatinsul, neconștientul. Nu înțelegeam nimic din ei - oare ei înțelegeau ceva? Există un jos în noi, de ce nu îl acceptăm?

Am încercat să ascult, adultă, aceste supape din adolescență. Sunt cumplite. Misoginism, înapoiere, prostie explodată. Credeam că sunt geniali. Oripilare totală. Aveam la 18 ani lecturi mult mai sofisticate ca acum. Dar nu eram un om mai cinstit cu mine atunci. Poate acum.

Dar dacă ai nevoie de ceva, ai. Sunt multe forme în care manifești asta. Suntem oameni - bifăm toate nuanțele. Nu suntem îngeri, cum ar fi zis Dali, să facem caca alb.

Text publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mirea check icon
    "În vara aia am învățat ce e ăla alupigus."
    Ați învățat doar teoretic sau ați și aprofundat prin ore de practică?
    Fiți mai clară, vă rog!
    • Like 0
  • Daniel00 check icon
    Reactia impotriva vulgaritatii, prostiei si a imposturii este normala, ar fi anormal sa acceptam aceastea ca pe un dat firesc uman. Poate ca in adolescenta trecem prin asemenea perioade in viata noastra, dar avem si datoria sa nu ramanem blocati in ele si sa ne maturizam ca oameni ce suntem... totusi. Viata noastra are valoare, doar daca ne descoperim ca oameni... si nu ramanem niste simple animale.
    • Like 1
  • Ovidiu check icon
    Simpatică explozia asta de cuvinte de la trăirile adolescentine la gusturile de adult. De la "moaș-ta pe gheață", "alupigus", și RACLA, și PARAZIȚII la Lolita și Celine. De la fetița de 15 ani la mama unor copii de 8 și 18. Sunt diferențele normale impuse de diferitele vârste la care devenim mereu alții.
    Și, evident, că nu purtăm acel Brâu, el a fost doar al Maicii... Cu speranța că ar fi existat și Maica, și Brâul Ei.
    • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Alex Livadaru

2026 poate oferi și oportunitatea unor programe de relansare economică sau mai bine spus unor măsuri care să-i încurajeze pe antreprenori să reia energic investițiile și angajările. Altfel, ne uităm la niște date care arată aparent ok pe hârtie, dar asistăm, în fapt, la închideri de întreprinderi și disponibilizări, scăderea investițiilor private și a consumului, toate pe fondul unei inflații încă foarte ridicate- o spirală care erodează nivelul de trai la nivel național și șubrezește inițiativa privată de orice fel.

Citește mai mult

strada intunecata - ploaie

M-am oprit în seara asta la semafor la Rogoredo, în drum spre casă. Sunt vreo 5 grade la Milano și plouă mărunt, e genul ăla de frig care nu te lovește, ci se așază pe tine. Lângă mine a oprit un băiat pe bicicletă, zgribulit, îmbrăcat subțire, care a început să-și sufle în mâini. M-am gândit că merge la muncă, n-avea mai mult de 18 ani. foto: Profimedia

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro