Războiul este pace, libertatea este sclavie, iar ignoranța înseamnă putere. Trăim într-o distopie planetară

foto: Profimedia

Trăim, la nivel planetar, într-un film de groază devenit realitate, întruchiparea unei lumi distopice. Nu mi-am putut imagina că vom ajunge să ignorăm cu desăvârșire adevărul, realitatea, evidența și să fim cuprinși de un soi de nebunie generalizată, în care nu mai știi dacă știi sau ți-ai pierdut mințile sau lumea este alienată. Astăzi războiul este pace, libertatea este sclavie, iar ignoranța înseamnă putere, exact cum spunea George Orwell.

Am încercat să conving niște minți netede, dar înfierbântate, că, în ciuda tuturor criticilor pe care putem să le aducem vremurilor pe care le trăim, societății, politicienilor, oamenilor corupți, e-urilor, totuși o ducem mult mai bine ca acum 35 de ani, o ducem cel mai bine din istoria noastră. De fiecare dată mă combate cineva care îmi spune despre „bătrânii care n-au bani de medicamente și de copiii care se culcă flămânzi”, că numai unii au, cum ar veni ciocoii, dar majoritatea n-au, adică poporul. Alții mi-au spus că cel mai bine am dus-o în interbelic, alții că în anii ‘70, nu acum, … acum este sărăcie lucie. Mă uit și eu pe stradă ca orice om normal, nu mai ai loc să arunci un ac de autoturisme noi, care mai de care mai scumpe, mai mari, mai costisitoare. Supermarketurile sunt pline de oameni care cumpără mâncare, haine, frigidere, televizoare, absolut orice, într-o frenezie demnă de o cauză mai bună. Toată lumea își face vacanțele în străinătate, în destinații din ce în ce mai exotice. Salariile la bugetari și pensiile au crescut la un nivel comparabil cu venituri din occident. Noi, care eram cea mai năpăstuită țară din lagărul socialist, am ajuns să avem un nivel de trăi mai ridicat decât toți vecinii noștri. Cifrele arată că suntem undeva la nivelul Poloniei. Și cu toate astea sunt în permanență contrazis, de am ajuns să cred că nu văd eu bine, am vedenii, nu-mi judecă mintea, sunt defect. 

M-am hotărât și-am întrebat inteligența artificială - este neutră, nu poate fi mituită, este informată și are judecata rece. Vă pot confirma că mi-a dat dreptate, trăim cea mai bună perioadă din istoria României, chiar dacă performanțe economice similare au mai fost, în anii ‘70, acum avem nivelul de trai cel mai ridicat din toate punctele de vedere. Sunt convins că nu mă crede nimeni, chiar dacă le arăt, scris negru pe alb, că trăim timpurile cel mai bune. Dar mai repede sunt crezut dacă spun că pământul este plat și că am văzut tunelurile dacice cu dacii înalți de 2 metri, am vorbit cu un struț pe Calea Victoriei care frigea cinci mici pentru doi porcușori de guineea.

Toată povestea asta - că este rău, că suntem sclavii Bruxelles-ului, că ne-au cumpărat străinii - este susținută de unii care vor să ieșim din UE, au luat o pauză de la ieșitul din NATO, pentru că se pare că de acest lucru or să se ocupe americanii, vor să desființeze alianța. Tot în logica distopiei am văzut reacția societății românești după umilirea președintelui Zelenski la Casa Albă. Doi golani ca doi copii bogați răsfățați care-l bagă în tomberonul de gunoi pe unul singur mai mic și mai sărac.  Sunt unii la noi care spun că președintele Zelenski a fost de vină, el a început, trebuia să le mulțumească ălora și-n sculare și-n culcare, prea arogant, nu și-a ținut cumpătul. Iarăși mi-am zis - ce e porcăria asta, a fost un linșaj oribil, nici n-am rezistat să mă uit, mi s-a făcut silă și greață la modul propriu, cum să vezi altceva decât asta? De data asta m-am verificat cu reacțiile internaționale. Toate țările europene importante l-au încurajat pe Volodimir Zelenski, l-au asigurat de suportul lor, absolut toată mass-media occidentală a empatizat cu victima și au identificat corect agresorul. S-a organizat de urgență un summit de suport la Londra pentru Ucraina, pentru președintele Zelenski, iar Regele Charles s-a văzut cu el. De ce ar face toată opinia internațională această demonstrație de solidaritate, dacă n-ar fi văzut în public faptul că Donald Trump și JD Vance s-au purtat absolut mitocănește și nepotrivit? Am văzut apoi un manifest - emoționant prin simbolistică, dur și curajos prin text -, semnat de 38 de lideri ai sindicatului Solidaritatea din Polonia, în frunte cu Lech Walesa și Adam Michnik. Acești oameni au fost adevărați bărbați, eroi, nu cârnați care umblă să-l învinovățească pe președintele Zelenski prin emisiuni de televiziune. Bărbații polonezi au spus tare, răspicat, să se audă în toată lumea: Volodimir Zelenski a fost tratat de administrația americană, în Biroul Oval, ca în birourile securității comuniste. Nu-mi explic cum o lume întreagă vede lucrurile într-un fel și numai la noi se vede invers.

Europenii ne-au chemat la summitul de la Londra, ne-au pus la masă, nimeni nu mai poate spune că n-avem locul nostru la masa țărilor importante, suntem ascultați, suntem luați în seamă, dar noi tot lipsiți de morală. Nici n-a ajuns bine Ilie Bolojan în țară că s-a și pornit mașinăria de aruncat cu rahat, se strâng semnături să fie demis. Avem comportament de slugi care ling clanțele administrației americane, gata să muște niște oameni buni care ne-au ajutat, noi sperând că așa îi vom face pe plac stăpânului de la Washington sau Moscova, pentru că oricum se pare că sunt unul și același. Nu avem demnitate, nu avem onoare, nu avem caracter. Nu reușim să ne ridicăm în picioare, să stăm drepți, onești, cinstiți. Noi am rămas fricoși, gata de fugă, mincinoși, puși pe prăduială, să dăm vina pe alții, nu știm nimic, nu ne interesează, să ne dea că merităm, au ei un interes, să ne lăsați în pace că știm noi mai bine, parcă mai bine era cu ăilalți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp