Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Războiul Lumilor 2.0. Etapa a treia: „Carantina”

Furtună de nisip în China

Foto: Noel Celis/ AFP/ Profimedia

Replicile neprotocolare dintre reprezentanţii Chinei şi ai SUA din cadrul reuniunii de la Anchorage, dincolo de câştigul de imagine pe care îl căutau ambele părţi, exprimă clar că Beijingul a trecut la următoarea fază de expansiune, când, deşi se victimizează, infruntă direct şi obraznic adversarul geopolitic global.

Crescuţi cu imaginea democraţiei victorioase în confruntarea cu monstrul sovietic, cu legendele vizuale hollywoodiene în care super-eroii înving până la urmă fiindcă valorile lor morale sunt superioare celor ale adversarilor complexaţi şi taraţi, într-o viziune maniheistă post-modernă, atât noi, cei care citim sau privim geopolitică, cât şi politicienii noştri, am pierdut din vedere că lumea nu este un loc al lui dolce far niente. Fiinţa umană este condusă de nevoia de a se impune, de a câştiga prestigiu în faţa celorlalţi, iar în războaiele acestea izvorâte din nevoile întunecate ale Sinelui nu se vor respecta reguli. Extrapolând, societăţile vor trăi şi reacţiona la fel atunci când populismul sau autoritarismul le vor gâdila orgoliile şi le vor ghida cu mână de fier.

Noi, europeni sau americani, obişnuiţi cu dezbaterea şi votul democratic, trăind de la un city break la concediu pe plajele cu nisip fin din ţări înfometate, încă visăm şcolăreşte într-o bulă pre-edenică, uitând că nici măcar Iisus nu a promis că vom găsi raiul în viaţa aceasta. Ultimul an doar ne-a scuturat puţin iluziile, dar se pare că nu ne-a învăţat nici pe noi, nici pe politicienii noştri, prea multe.

Dar, în Orient, au învăţat multe. Şi de ce ar fi surprinzător, atâta vreme cât aici a fost scrisă „Arta războiului”?

În vreme ce companiile noastre căutau reducerea costurilor, China îşi sacrifica mediul şi zeci de milioane de cetăţeni pentru a atrage investiţii şi know-how pe care să îl poată fura uşor din serverele întreprinzătorilor care considerau că au găsit aici noul pământ al făgăduinţei, cu salarii mici, fiscalitate redusă şi fără obligaţii de mediu. Doar că, în concepţia orientală, sacrificarea unor indivizi pentru binele societăţii este o faptă morală fiindcă primează comunitatea, iar nu indivizii. Lupta cea mare este purtată pentru propăşirea comunităţii.

După ce s-a dezvoltat în două decenii cât Făt-Frumos din povestirile noastre în două secole, China a trecut la etapa următoare a planului său. A cumpărat jumătate din Africa şi hălci din Asia, acolo unde pământul era mănos şi ieftin, iar bogăţiile subsolului promiţătoare. În vreme ce companiile noastre se temeau de veşnicele confruntări locale, iar guvernele nu se puteau asocia cu autohtonii pentru care drepturile omului sunt o lectură greu de digerat, China nu şi-a făcut probleme de moralitate, ba, din contră, a profitat de posibilitatea de a obţine concesiuni şi drepturi plătind potentaţii locali cu valize, nu prin ordine de plată. În vreme ce SUA şi aliaţii pierdeau miliarde implicându-se în conflictele Orientului Mijlociu, coalizând ura popoarelor de aici împotriva Washingtonului, China stipendia unele organizaţii fundamentaliste pentru a închide ochii la crimele săvârşite asupra uigurilor, propriii săi minoritari musulmani. Atunci când CIA organiza gherilele afgane împotriva guvernului afgan pro-sovietic, serviciile secrete chineze contribuiau cu partea lor de tehnică militară în schimbul promisiunii liderilor jihadişti că nu se vor implica în problemele interconfesionale gestionate cu mână forte de Partidul Comunist.

În Războiul Rece, Occidentul era obişnuit să lupte cu un URSS care căuta lovituri de imagine, finanţa naţiuni care ar fi făcut orice pentru a primi câteva ruble, lideri dispuşi la orice compromis doar să capete recunoaştere internaţională, un Partid Comunist prost organizat şi un stat care s-ar fi dorit o superputere, dar care nu reuşea să gestioneze apetenţa distructivă social a consumului de vodcă, nici să creeze emulaţia şi competiţia necesară progresului. Rusia lui Putin a continuat aceste tare şi dovada cea mai bună este că a reuşit performanţa de a crea un vaccin anticovid, dar nu este în stare să organizeze eficient distribuirea sa pe teritoriul naţional şi nici nu poate convinge un procent semnificativ al populaţiei de beneficiile administrării sale.

Sub ochii îngăduitori ai Occidentului, China a înţesat inteligent organizaţiile internaţionale de persoane aparent competente, dar care erau dispuse să îi urmeze îndeaproape directivele. La fel a procedat cu unele guverne, inclusiv din spaţiul UE. Preşedintele Xi pare departe de iscusinţa şi carisma anticului Ulise pentru un privitor european, dar lumea e deja plină de cai săi troieni.

Pandemia ultimului an a fost o mană cerească pentru guvernul de la Beijing. După închiderea Wuhanului şi migrarea virusului înspre Occident, a cumpărat participaţii majoritare în marile companii deţinute de străini. Pe urmă, cu măsuri dure, punând pe primul plan comunitatea, iar nu indivizii, a învins pandemia. În vreme ce Occidentul bogat îşi numără deprimant morţii, azi îşi inchide metropolele, săptămâna următoare le redeschide, mulţi cetăţeni îşi smulg măştile şi acuză dictatura medicală impulsionaţi de o media şi reţele de socializare finanţate de guverne autoritariste. Economia statelor dezvoltate a fost lovită în plin de pandemie, s-au cheltuit bugete impresionante pentru salvarea afacerilor şi susţinerea populaţiei aflate în carantine repetate. 

În vreme ce SUA acţionează ca într-un nou Război Rece, Uniunea noastră face ochi dulci Beijingului şi Rusiei în vreme ce valsează fără vlagă cu Washingtonul. Un dans geopolitic în care abandonăm principiile pentru iluzorii sau temporare beneficii materiale pentru marile companii ale unor state, în care punem în aşteptare interesul general al Uniunii pentru locuri de muncă în vreun land mai puţin dezvoltat economic.

Sun Tzu este concret în comparaţie cu filosofii Greciei antice şi se pare că urmaşii săi îi continuă învăţăturile în mod magistral. În vreme ce Europa şi SUA trăiesc cu conştiinţa superiorităţii civilizaţiei proprii, civilizaţia chineză, care a supravieţuit în faţa colonialismului occidental în ultimele secole doar prin amintirea glorioasei sale istorii, se ridică iarăşi, propulsată de orgolii şi complexele ultimei perioade. Dacă ar fi să gândim freudian, este o ridicare întunecată. Doar că nu trebuie să uităm că majoritatea concluziilor părintelui psihanalizei au fost eronate. Ceea ce este cert: se ridică o super-putere pentru care individul nu contează, ci doar comunitatea. Pentru cei care nu înţeleg ce înseamnă aceasta, pot urmări vizionara lume a Star Trek şi confruntarea cu borgii. Întotdeauna literatura şi filmele ştiinţifico-fantastice au anticipat corect viitorul atunci când liderii politici au trăit doar momentul.

Civilizaţia arabă s-a prăbuşit iremediabil sub atacurile năvălitorilor veniţi din stepele Asiei, măreaţa Mesopotamie nu şi-a mai revenit niciodată după ce mongolii au spulberat Bagdadul şi au distrus sistemele de irigaţii construite aici cu milenii în urmă. Pe atunci, Europa bâjbâia prin Evul Mediu, iar regii ei duceau infantile, orgolioase şi criminale lupte pentru putere. Acum suntem într-o epocă a luminilor, doar că năravurile ne-au rămas tot medievale.

O societate ai cărei bătrâni nu au învăţat nimic din viaţă şi luptă doar pentru ei, iar tinerii îmbrăţişează curente underground, abandonaţi fatalismului, plăteşte cu vieţi crepusculul pe care îl cheamă singură. Iar clipa în care copiii noştri vor lucra precum sărmanii egipteni care servesc acum mese îmbelşugate turiştilor veniţi cu avionul de peste Mediterana şi vor fi umiliţi de bogaţii Estului este mai tot mai aproape. O imagine incorectă politic, dar corectitudinea politică şi democraţia se pregătesc să treacă Styxul. Om fi strâns suficienţi euro pentru a-i plăti luntraşului obolul sau îşi mai aminteşte vreun lider, în ceasul al doisprezecelea, de curajul lui Hercule, Orfeu sau Tezeu?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Excelent articol!
    Din păcate, dintr-o lăcomie meschină Occidentul a pierdut ultima ocazie pentru a limita influența Chinei.
    Cu scuza pandemiei se putea interzice ORICE comerț cu aceasta și reindustrializa forțat țările europene.
    Concomitent cu limitarea, chiar și cu forța militară, influenței acesteia în Africa.
    Nu doar că nu s-a întâmplat, "liderii" occidentali au fost mai mult decât fericiți să-și reia guduratul docil pe lângă dulăul chinezesc în speranța obținerii unui oscior.
    În raport cu China Occidentul este deja istorie iar o Americă săpată de proprii politicieni slabi și lipsiți de viziune îi urmează exemplul.
    Secolul 21 a fost deja câștigat, iar textul victoriei este scris în dialectul mandarin.
    • Like 1
  • Foarte bun articol! (ca de obicei, de fapt). Astfel de viziuni ar trebui sa desfasoare si programele de stiri si comentarii de la marile televiziuni, din pacate sunt foarte departe de asa ceva.
    • Like 0
  • Da adevarat . Deoarece China a exterminat populatia indigena din Americi , China a facut comert cu sclavi , China duce razboaie in zone bogate in petrol (Afganistan , Iraq , Libia,etc) Noi vesticii cei lipsiti de pacat , mai ceva ca Maica Domnului , plin de democratie care facem razboie in Vietnam , Siria ,etc, doar spre binele lor , iar ei nu inteleg ca ii bombardam doar pentru binele lor. Cu masinile noastre care costa cat jumatate de Africa . Ca am mutat fabricile in Africa si Asia nu pentru profit , ci doar ca sa ii invatam respectul pentru munca. Suntem acum revoltati ca cineva urmeaza exemplul nostru la indigo. Daca ar putea SUA , maine ar bombarda toata China , ca de razboi stim deja ca a inceput de vreo cinci ani. Ar ucide jumatate dintre chinezi pe motiv ca China nu respecta dreptul la vot . Cam asa suntem noi vesticii. (Ma refer la USA bineinteles)
    • Like 1
  • Cam neclar textul. Deci nu gasiti solutii? China ne va face harcea parcea? Adica suntem atat de prosti? Inseamna ca inving cei care sacrifica indivizii de dragul comunitatii...iar noi asta meritam, cu ifosele noastre de libertate....scrieti-i asta Sosoacei :)....
    • Like 2


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult