Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Răzvan Pascu, despre video mapping-ul din Piața Victoriei: Într-una din seri am fost legitimați de cei de la poliția locală. Ne-au spus că „poate nu mai venim mâine”

„Noaptea ca hoții”, „Ieșiți din casă dacă vă pasă”, „Abrogați și-apoi plecați”. Mesajele protestatarilor din Piața Victoriei au fost proiectate pe unul din blocurile din Piața Victoriei de o echipă de trei tineri. Ajutați de prietenii lor, ei au făcut ca vocea străzii să poată fi „văzută”. 

Tehnica se numește video mapping, ceea ce înseamnă proiectarea de conținut video pe obiecte tridimensionale – clădiri, instalații, decoruri. Partea video este pregătită înainte, astfel încât să se potrivească cu suprafața pe care este proiectată.

Ideea le-a venit din prima seară de proteste, în noaptea de marți în care Guvernul a adoptat OUG 13. La protestele Je suis Charlie din Franța văzuseră prima oară un astfel de moment de guerilla mapping. Un proiector transmitea mesajele de susținere pe Arcul de Triumf. 

„Am ieșit și noi marți, furioși, în Piața Victoriei, alături de miile de oameni. Fiind în piață și marți și miercuri, ne-am gândit cum ar fi dacă am face proiecții video. Au fost și foarte multe persoane care ne-au scris și ne-au întrebat de ce nu facem proiecții. Noi cu asta ne ocupăm, avem un studio de video mapping”, povestește Răzvan Pascu, 30 de ani, care lucrează la studioul Aural Eye.

Răzvan Pascu a fost creativ în publicitate timp de 7 ani, iar de doi ani lucrează la Aural Eye. Alina Anca, 27 ani, inițiatoarea studioului, a terminat facultatea de arte, are un master în arte și a început să facă video mapping acum 7 ani ca artist individual. În Aural Eye îl au alături de ei și pe Daniel Bega, 29 de ani, programator vizual.

Guerilla mapping presupune proiectarea unui conținut fără o preocupare prea mare pentru aspectul estetic, ci mai mult pentru mesajele în sine. Este ceva spontan, activist, nu neapărat artistic, explică Răzvan Pascu.

Studioul improvizat din ambulanța veterinară

Studioul improvizat din Piață a fost amenajat într-o ambulanță veterinară, împrumutată de la prieteni care au un cabinet veterinar. Aveau nevoie să țină echipamentul în siguranță, mai ales ca în a doua zi de protest au avut loc violențe. 

„Niște prieteni care au un cabinet veterinar au fost dispuși să ne ofere ambulanța, după încheierea programului cabinetului lor. În plus, am anunțat în fiecare seară un ofițer al Jandarmeriei că urmează să facem proiecții. Într-una din seri am fost legitimați de cei de la poliția locală. Ne-au luat datele din buletin și ne-au spus ceva de genul că « poate nu mai venim mâine»”, spune Răzvan Pascu.

Din start au preluat pentru proiecții mesajele care au fost cel mai des strigate în piață, iar apoi o echipă formată din prieteni - „nu aveam cum să facem singuri totul” - s-a ocupat de partea grafică. Mesajele proiectate au fost diferite de la o zi la alta.

Au făcut o adresă de email pe care au primit sugestii: altaintrebare@auraleye.studio

Echipa a centralizat toate sugestiile și a încercat să găsească esența lor, să le coaguleze pe teme și din fiecare să reiasă câte un mesaj pe care apoi l-au proiectat. Mesajele au fost filtrate astfel încât să nu fie denigratoare, să nu fie jignitoare, dar să fie în spiritul pieței.

„Cei împotriva cărora scandăm sunt la gunoi, iar schimbarea majoră se petrece în cei din piață. Ei au evoluat de la zi la zi, sunt ființe mult mai frumoase și mai optimiste”, spune Răzvan Pascu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult