Ștefan Parascanu a ajuns la reciclare din întâmplare. Într-o zi, cu câțiva prieteni, au mers la un supermarket să returneze ambalajele din plastic și niciunul n-a reușit să termine sacul — aparatul s-a blocat, n-a fost nimeni să îl deblocheze și toată lumea a plecat cu sacul la fel de plin cum venise. Scena asta, banală și frustrantă în același timp, l-a pus pe gânduri. Nu pe gânduri filosofice despre mediu, ci practice: dacă oamenii vor să recicleze și sistemul îi oprește, problema nu e culturală — e de infrastructură.
De acolo a pornit IZI. Ștefan a studiat economia la Manchester, a lucrat la Barclays în Londra, s-a întors în România în 2017 să preia businessul familial de distribuție FMCG — și a ajuns la reciclare printr-un sac blocat la un aparat care trebuia să recicleze. Are brevet de invenție pe metodă, cincisprezece mii de utilizatori și o rată de retenție de peste optzeci și cinci la sută.
Cum a pornit ideea cu IZI?
A pornit de la frustrări. Mergeam să reciclăm ambalajele SGR și niciunul dintre noi n-a reușit să termine sacul — s-a blocat aparatul și nu era nimeni să-l deblocheze. Am discutat cu mai multe persoane și toți aveau aceeași problemă: cozi, aparate blocate, un mediu nu tocmai plăcut. Oamenii voiau să recicleze, dar infrastructura nu era ideală.
Ne-am gândit la mai multe variante și am ajuns la concluzia că, dacă am construi niște puncte în care oamenii ar depune ambalajele cu sacul, iar noi am lua sacii și am prelucra, ar funcționa. Un lucru important pe care l-am observat: majoritatea oamenilor veneau cu sacul. Nu veneau cu două PET-uri, fiindcă adunau ambalajele acasă. Și așa a pornit IZI.
Ai studiat și lucrat în Marea Britanie. Te-a influențat ce ai văzut acolo?
Cât am studiat și cât am muncit acolo, reciclarea era departe de orice preocupare — nu m-aș fi gândit niciodată că o să intru în segmentul ăsta. Marea Britanie nu a implementat încă acest sistem. Urmează să o facă în 2027.
Ce m-a influențat a fost mai degrabă ce am văzut în Germania, care e etalon la rata de reciclare cu aproape 98%. Acolo există aparate la care oamenii vin cu sacul, îl varsă și preiau voucherul. Asta a fost singurul lucru din care pot spune că m-am inspirat. Altfel, IZI e un sistem complet diferit — l-am construit independent și nu există nicăieri modelul ăsta.
Care a fost primul obstacol serios?
N-o s-o uit niciodată: subdimensionarea panourilor solare. Lockerele sunt alimentate solar complet — sunt autonome. Când am lansat proiectul, au fost trei săptămâni în care nu a fost soare, pur și simplu a plouat zilnic. Calculele arătau că panourile sunt suficiente pentru o săptămână, dar nu pentru trei. La început, eu împreună cu un coleg schimbam baterii la orice oră. Ne trezeam pe la trei-patru dimineața, ne uitam la starea bateriilor și mergeam la locker să le schimbăm. Ulterior, am supradimensionat panourile — dar nu o s-o uit prea repede.
Cum arată parcursul de la sacul adunat acasă până la banii pe card?
Aduni ambalajele de plastic într-un sac — recomandăm minim douăzeci. Descarci o singură dată aplicația IZI, selectezi locker-ul din proximitate, ajungi acolo, scanezi codul QR din aplicație la scanner-ul de pe locker. Locker-ul îți printează o etichetă, o lipești pe sac, depui sacul. Banii intră pe card în aproximativ douăzeci și patru de ore. Tot procesul, de când ajungi la locker până pleci, durează sub un minut.
Sistemul presupune un smartphone și un cont bancar. Ce faceți pentru cei care nu au acces la astea?
Ne situăm ca un sistem complementar la ceea ce există în piață — ăsta e un lucru foarte important pentru noi. Nu vrem să acoperim toată piața, pentru că fiecare trebuie să acopere un anumit segment. Noi am identificat o problemă specifică și o adresăm printr-o soluție specifică: oamenii care voiau să recicleze, dar găseau procesul anevoios. Pentru ei am construit asta. Cei care nu au smartphone sau cont bancar au în continuare acces la stațiile clasice din supermarketuri — sistemele coexistă.
Cum verificați ce este în sac?
Din momentul în care procesul se termină pentru utilizator, acolo începe treaba noastră. Sacii ajung la centrul nostru de reciclare — tot procesul este supravegheat video. Acolo, oamenii prelucrează sacii și știm exact câte ambalaje a avut fiecare utilizator, câte au fost conforme, câte neconforme. Dacă ambalajele nu au legătură cu programul nostru de reciclare, sacul este dat neconform și utilizatorul nu primește garanția. Am verificat filmări pentru utilizatori care contestau numărul de ambalaje acceptate și le-am arătat exact ce s-a întâmplat. Nu am avut nicio plângere care să nu fi fost adresată.
Cum se susține financiar IZI?
Facem parte din sistemul SGR sută la sută. Garanția ambalajelor e doar o intrare și o ieșire — ce preluăm de la clienți, le dăm înapoi. Câștigăm dintr-o taxă de gestionare pe care o primim de la RetuRO pentru fiecare ambalaj procesat, din care încercăm să ne acoperim costurile. Taxa a fost peste media europeană la început, s-a diminuat și probabil se va mai micșora. Asta aduce provocări — amortizarea lockerelor a fost calculată la taxa inițială. Dar ne vom strădui să creștem eficiența fără ca utilizatorii să simtă ceva. Experiența lor trebuie să rămână aceeași.
Ce îi face pe oameni să revină?
Le salvăm timp. Returnarea ambalajelor SGR nu trebuie să fie o corvoadă. Le aduni într-un sac — asta făceam și înainte de programul SGR. Ai trecut pe lângă un locker IZI, ai lăsat sacul, banii îți intră pe card. Rata de retenție pe care am atins-o este de peste optzeci și cinci la sută, cu cincisprezece mii de utilizatori înregistrați. Fiecare sac depus ne dă încredere că facem ce trebuie.
România are o problemă de reciclare — sau de acces?
În 2020, la returnarea ambalajelor selective, eram pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Anul trecut am avut o rată de returnare de optzeci și trei la sută — a fost fantastic. A existat o problemă de cultură, dar oamenii au nevoie de motivație.. În momentul în care pui o garanție pe un ambalaj pe care omul o plătește, îl cointeresezi să și-o recupereze. Modul în care și-o recuperează e aspectul pe care noi îl adresăm. Misiunea noastră e să facem din returnarea ambalajelor un gest la fel de simplu ca plata cu cardul. Nu o obligație, ci un reflex.
Unde vedeți IZI peste cinci ani?
Prezent în toate orașele mari din România, inclusiv în orașe mai mici. Cu o bază de utilizatori solidă și, cel mai important, cu rata de retenție păstrată. Misiunea noastră este să facem și persoanele care nu reciclează să recicleze — nu din nevoie, ci dintr-un reflex, pentru că așa e normal. Reciclarea să nu mai fie o virtute, ci un lucru obișnuit.
IZI este disponibil în Iași, Botoșani și Suceava. Aplicația poate fi descărcată gratuit pe App Store și Google Play.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mizeria asta de SGR nu ar fi trebuit să fie implementată fără obligația de a pune la dispoziție aparate de returnare multiplă!