Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Regele Charles, discurs călduros la adresa României pe care a numit-o, în română, „țară de glorii, țară de dor”. „Am ajuns să iubesc România”

Regele Charles la Cotroceni

Când Regele Charles vorbește despre România, descrie o țară pe care nu ai cum să nu o iubești. Aflat aici într-o vizită privată, Regele Charles a vorbit cu căldură despre România pe care a numit-o, în limba română „țară de glorii, țară de dor”. Și tot în limba română a rostit primele cuvinte ale discursului ținut la Palatul Cotroceni.

„Nu pot descrie plăcerea pe care o am vizitând încă o dată această țară. Cred că au trecut 25 de ani de la prima mea vizită în această țară remarcabilă. Când am venit aici și chiar înainte, am simțit o legătură profundă cu România”, a spus Regele Charles, amintind legăturile de sânge dintre familia regală britanică și Regele Mihai.

Redăm mai jos cele mai importante elemente din discursul său.

- „Pot să spun că întotdeauna m-am simțit acasă în România. În toți acești ani, am avut bucuria de a putea călători prin toată țara și am întâlnit români din toate domeniile. Am avut astfel posibilitatea de a fi martor, la prima mână, a dezvoltării extraordinare care a avut loc și care este o mărturiei a energiei, inventivității și rezistenței dvs. Am întâlnit și am fost impresionat de reprezentanții tinerii generații, întreprinzători tineri care fac față provocărilor lumii moderne în toate domeniile, din tehnologie, ecoturism sau protecția mediului”.

- „Am fost inspirat de oamenii pe care i-am întâlnit care lucrează neobosit pentru ceilalți. Încă din anii 90 am devenit prietenul lor și sunt și acum prietenul asociației monumentelor care îi instruiește pe arhitecți și cei activi în conservarea monumentelor. Este impresionant să vezi câți voluntari tineri lucrează an de an cu atâta dragoste, atâta dedicate și atenție la detalii pentru a ajuta la păstrarea arhitecturii atât de diverse.

Așa cum am mai spus, am ajuns să iubesc România, cultura și arta, patrimoniul, istoria, peisajele și biodiversitatea. Țară de glorii, țară de dor, dacă pot să îl parafrazez pe poetul dvs. național”.

- „România și-a păstrat pădurile, peisajele rurale și modelele de agricultură sustenabilă. În continuare, aici trăiesc numeroase specii care au dispărut din alte zone din Europa și din lume. Cu atât mai prețioasă devine această țară”. 

- „Dar, mai ales prețuiesc prietenii mei din România, sunt foarte recunoscător pentru numeroșii oameni care m-au sprijinit în proiectele mele”. 

- „În timpul ultimei vizite de aici, am putut de asemenea să văd un sprijin deosebit de generos pentru prietenii din Ucraina”. 

- „Am venit în România atâția ani pentru că am simțit apropierea de poporul român, pentru suferințele îndurate în celui de-Al Doilea Război Mondial. Mi-am dorit mai ales să amintesc lumii de toate lucrurile care au făcut ca România să fie o țară atât de specială. Astăzi nu mai e nevoie să le amintim asta oamenilor, pentru că din ce în ce mai mulți britanici vin anual în România și milioane de români reprezintă un element important al vieții din Marea Britanie. Legăturile de prietenie sunt mai puternice astăzi decât oricând de-a lungul istoriei și de abia aștept să îmi joc și eu rolul în strângerea lor și mai puternică pe viitor”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Apa de ploaie. Prea multa atentie pentru un rege cu care nu avem nimic de-a face. Doar un simplu propietar al unor case pe plaiurile noastre. In ardeal!!! In rest un personaj de butaforie.
    • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      Greșit!
      In presa din întreaga lume au apărut aceste idei legate de România și de locuitorii ei speciali.
      Românii pot fi mândri de acest prieten vechi.
      • Like 0
    • @ Zugravu Mircea
      Așa să fie oare? Prințul Charles a investit milioane de lire din banii săi pentru prezervarea patrimoniului cultural românesc, pentru consolidarea și restaurarea bisericilor fortificate din Ardeal monumente medievale unice în Europa! Fundația Prințul Charles a finanțat poate cel mei frumos film documentar despre România, care prezintă țara noastră într-o lumină pe care, după astfel de comentarii, nu cred că o merităm!
      • Like 0
    • @ Zugravu Mircea
      Spuneți că nu avem nimic de-a face cu reprezentantul cel mai important al unei țări în care trăiesc aproape un milion și jumătate de români. Ați folosit pluralul majestății sau vă credeți brusc exponentul majorității? Probabil că nici cu acești 1,5 milioane de români nu aveți nimic de-a face. Proprietarul de case de care vorbiți, este un apărător al valorilor tradiționale pe care noi înșine nu mai suntem capabili să le conservăm (mergeți în vizită la Negrești-Oaș ca să înțelegeți ce fac românii noștri verzi cu tradițiile maramureșene: mausolee faraonice cu lei de marmură la intrare - cei cu bani; case fără nicio legătură cu arhitectonica locului, acoperite cu plăci de azbest ondulat - cei cu buget limitat. Ceva mai încolo, la Săpânța, “Cimitirul vesel” renumit pe vremuri în întreaga lume, este mâncat de putreziciune (abia am mai recunoscut scrisul pe crucile meșteșiugite cu artă de Stan Pătraș). Trebuie să vină cineva din afară să ne arate ce pierdem dacă urmăm calea asta, dacă tăiem pădurile în neștire și ne batem joc de valorile care ne fac unici pe "plaiurile noastre". Nu știu cât o să mai fie ale noastre dacă se continuă vânzarea terenurilor către străini, hectar după hectar. Cât despre limbajul ofensator pe care îl folosiți, no comment... (cine vorbea de răutate în altă postare...)
      • Like 0


Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult