Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Regizorul Lucian Pintilie, omagiat la Berlin, la Festivalul Filmului Sud-Est European. Emil Hurezeanu: „Pintilie era un gânditor în teatru și în film care depășea România și sud-estul Europei, făcând parte din ele”

 Festivalul Filmului Sud-Est European

Foto: Ion Gheban

La 100 de ani de la Marea Unire, România este invitată de onoare la Festivalul Filmului Sud-Est European, care are loc în perioada 24-27 mai, la Berlin. La gala de deschidere, desfășurată joi seară sub egida Ambasadei României la Berlin, a fost omagiat regretatul regizor Lucian Pintilie, căruia i-a fost acordat post-mortem premiul „Legenda Sud-Est Europeană a anului 2018”.

„Prin punctele de vedere, puterea de influență, scepticismul extrem de creativ, este unul dintre personajele principale ale perioadei anilor ‘80. Îi rămân filme care ne descriu un fel de a fi, pe care îl știm toți mai mulți sau mai puțin, dar de care ne ferim. E probabil primul regizor, artist vizual care ne redescoperă urâtul și valul de tineri cineaști îi datorează mult. Urâtul, introspecția mizerabilismului sau mizeriilor noastre, pe care unii o resping. În toate filmele lui și în atitudinea pe care o are înainte de 1989, este prezentă această incisivitate caustică, decapantă, pe care a aplicat-o și în spectacolele de teatru din comunism și în universul capitalist. Nu a scutit pe nimeni. Pintilie era un gânditor în teatru și în film care depășea România și sud-estul Europei, făcând parte din ele”, spune Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin. 

În opinia lui, Lucian Pintilie a fost un intelectual public, critic și generos. „A fost un intelectual public, care din păcate poate nu a fost atât de prezent și pentru că deceniile petrecute în străinătate l-au scos din scena publică. În tot ce a făcut, el fost, de fapt, un intelectual public foarte inspirat și necruțător. Un intelectual public critic și generos”, crede ambasadorul.

Organizat de Movie Members, în parteneriat cu Universitatea Humboldt din Berlin și cu susținerea Ministerului Federal al Afacerilor Externe al Germaniei și a Ambasadei României la Berlin, festivalul reprezintă un spațiu de întâlnire cu cultura sud-est europeană, prin intermediul unor producții cinematografice actuale, provenite din 15 țări (Albania, Bosnia și Herzegovina, Bulgaria, Grecia, Kosovo, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovacia, Turcia, Ungaria și Cipru). 

România, o mare putere culturală sud-est europeană

La gala de deschidere a fost proiectat filmul „Restul e tăcere” al regizorului Nae Caranfil. Pelicula a fost distinsă cu Diploma de Excelență a SEEFF 2018, pentru creativitate personală și determinarea de a înnoi discursul cinematografic pe teme istorice. 

„România, cu școala ei de film, cu regizorii ei, mai vechi sau mai noi, deși toți sunt moderni, a format deja un fel de putere sud-est europeană. Un director de ziar de specialitate de la Berlin îmi spunea la sfârșitul ceremoniei noastre: Voi sunteți o mare putere culturală pentru restul țărilor din sud-estul Europei și semănați cu ce ați vrut să fiți, ați și fost puțin după Primul Război Mondial, când Regina Maria așezându-și reședința la Balcic era un fel de simbol al unei mare puteri, România nu a fost nicoodată mai mare și mai interesantă. Este o nostalgie involuntară a acestei puteri balcanice la care România nu aspiră neapărat, dar devine uneori prin creativitate, prin film”, explică Emil Hurezeanu. 

Interesul pentru filmul sud-est european reflectă interesul pe care Germania îl are pentru stabilitatea acestei zone, crede ambasadorul: „Filmul sud-est european observ că e primit în Germania ca un fel de componentă a interesului geopolitic pe care îl are Germania în stabilizarea zonei, mai ales că Bulgaria are președinția UE, că România o va avea. Sunt țări stabile într-un perimetru mai instabil, Balcanii de Vest vor să intre în UE, Moldova nu e rezolvată, Turcia își schimbă vocația geopolitică destul de paradoxal în ultimii ani, dinspre politica europeană înspre o politică autarhistă, despotică, toate astea transformă România, mai ales când se implică prin filme într-un punct de stabilitate”.

Filmul „Restul e tăcere” al lui Nae Caranfil a fost extrem de bine primit de spectatorii festivalului. „Pelicula distinsă cu o diplomă de excelență și difuzat în întregime, la sfârșitul Galei, în prezența tuturor participanților, a avut un succes imens, vizibil din reacțiile imediate. Asta a completat oarecum dimensiunea sud-este europeană a vocației noastre. Filmul lui Caranfil este o poveste cvasi-romantică despre diferența dintre poveste și istorie, dintre vis și posibilitatea, reală cu actori excepționali, cu precizia detaliilor, cu o poveste frumoasă, cu regi, cu generali. A fost un bun început al acestui festival, noi nefiind mari amatori, pentru că noi câștigăm Urși de aur la Berlinale, mergem la Cannes, suntem prezenți în jurii. Dar nu e rău, ca din când în când filmele noastre să fie cunoscute și de vecini. Marea putere culturală a sud-estului Europei, cel puțin în film”, crede Emil Hurezeanu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult