Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Relațiile toxice de cuplu duc la comportamente toxice. Povestea din spatele scurtmetrajului „O fată fericită” ne arată cât de importantă este sănătatea emoțională între doi parteneri. Actrița Olimpia Melinte: „Scurtmetrajul e ca o radiografie în care se poate observa clar cine este victimă și cine este abuzatorul”

Imagine cu actrița Olimpia Melinte. Foto: Andrei Leonte/Youtube

Foto: Andrei Leonte/Youtube

Relațiile toxice duc la comportamente toxice și adesea nu mai știm clar cine este victimă și cine este abuzatorul. Scurtmetrajul „O fată fericită” este însă genul acela de poveste ca o radiografie, care arată că o relație nesănătoasă e cea în care nu ai loc să crești, în care rămâi blocat într-o anumită definiție pe care o are celălalt pentru tine. Andrei Leonte, artistul care a scris acest scurtmetraj, spune într-un interviu pentru Republica că povestea la care a lucrat este despre o relație în care dai mai mult decât primești, iar tu ajungi să ocupi permanent locul doi.

Scurtmetrajul propune o discuție pe marginea sănătății emoționale, atât individuale cât și în relațiile de cuplu, iar acțiunea urmărește o actriță interpretată de Olimpia Melinte, care intră în conflict cu regizoarea pe un set de filmare în momentul în care își dă seama că nu poate juca rolul care i-a fost atribuit. Pe măsură ce conflictul se desfășoară devine tot mai clar, însă, că este vorba despre altceva.

Olimpia Melinte spune, într-un interviu pentru Republica, că în scurtmetraj se vede felul în care vocile din capul nostru, fie că vin din familie, societate, educație sunt cele care ne fac cel mai mult rău și de cele mai multe ori cu ele avem de dus cele mai grele războaie.

Relațiile toxice sunt relațiile în care lucrurile nespuse sunt mai multe și mai importante decât cele care prind formă verbală

„Scurtmetrajul vorbește despre lupta interioară cu care se poate confrunta o persoana în fața unei relații toxice. O parte mică din tine îți spune să fugi, dar de multe ori sunt alte sentimente interioare care te aduc în situația să rămâi – de la frica de a fi singur, refuzul de a accepta o relație ca pe un eșec, etc. Iar legat de perspectiva lui, versus perspectiva ei – eu cred ca o relație ajunge să fie toxică bidirecțional, doar că există unii oameni care se hrănesc cu acea toxicitate”, declară, într-un interviu pentru Republica, și regizorul Valentin Ruscan.

Andrei Leonte spune că un mediu distructiv rupe, în mod inevitabil, ceva din noi. „Și uneori e vorba fix de puterea de a lua decizii bune, fie că vorbim despre decizia de a ne îndepărta de acel loc toxic, fie că e vorba de modul în care reacționăm în interiorul dinamicii nesănătoase. Și dacă nu reușim să plecăm de lângă partenerul care ne rănește, atunci e posibil ca într-un final să alegem să îi răspundem cu aceeași monedă”, crede artistul, care a lansat odată cu scurtmetrajul „O fată fericită” și piesa cu același nume.

La întrebarea „De ce relațiile toxice duc la comportamente toxice?”, actrița Olimpia Melinte răspunde foarte clar, spunând că „o situație negativă o alimentează pe alta și de aici până la abuz și toxicitate e doar un pas”.

Gelozia, poate duce la posesivitate, este de părere regizorul scurtmetrajului, Valentin Ruscan. „Unii oameni privesc gelozia ca o pe lipsă de încredere, iar pentru acei oameni gelozia se poate transforma într-un comportament toxic. Alți oameni pot privi gelozia ca pe o modalitate prin care partenerul își arată dragostea. Și bun, gelozia e considerată un feeling urat, dar putem lua un alt exemplu: dacă absolut în fiecare zi faci cadou o floare, nu cumva și asta poate deveni sufocant pentru partner?”, se întreabă Valentin Ruscan. 


-Infidelitatea duce la trădarea propriilor valori și sentimente? 

„Cred ca aici depinde foarte mult de felul în care este percepută trădarea și monogamia. Fiecare persoană are felul ei de a se raporta la infidelitate, pentru unii vinovăția este covârșitoare, iar pentru alții nu există. Ține mult de educație și de valorile fiecărui individ”, spune Olimpia Melinte.

La rândul său, Andrei Leonte consideră că și un om decent poate fi împins către marginea valorilor sale (legate de cuplu) când îi sunt ignorate nevoile. „Și dacă nu are puterea să plece, apelează la o altfel de abordare, la una mai puțin sănătoasă. Și atunci se poate considera că se pierde pe el însuși în increngaturile meschine ale acelei relații”, este de părere Andrei Leonte.

- Au oamenii grijă de sănătatea lor emoțională?

Tot mai mulți, spune Andrei, dar el spune și că, cumva, parcă tot nu reușim să ajungem acolo unde ne propunem. „Nu știu dacă e cu atât mai frustrant cu cât vorbim mai mult despre asta decât în alte vremuri. Sau poate vremurile în care trăim sunt într-adevăr ceva mai apăsătoare, eventual în noi moduri, și atunci eforturile noastre recuperează doar o mică parte din ce efect are viața de zi cu zi asupra noastră. Dar, în orice caz, și faptul că se vorbește despre asta mi se pare un semn bun. Poate e un prim pas dintr-un proces care, de fapt, e foarte lung și noi, din aceste generații, încă suntem la început. Tocmai de aceea cred că această conversație trebuie întreținută. Sperăm să punem și noi o bucățică de cărămidă prin acest scurtmetraj și a lui piesă”, ține să sublinieze artistul Andrei Leonte.

Regizorul Valentin Ruscan consideră că e mult mai greu ca în prezent să ai grijă de sănătatea ta emoțională. „Discuția nu e ca oamenii nu-și doresc, ci că poate o fac greșit. A devenit foarte ușor să poți să stai în casă fără să fii nevoie să ieși din casă absolut deloc. O să sun ca un bunicuț, dar rețelele sociale izolează oamenii și, în loc să facă eforturi ca să depășească anumite probleme, oamenii se retrag într-o bulă, așteptând ca problema să treacă. Acțiunea asta de a te izola ca să treacă o problema nu e ceva nou. Dar azi, e mai ușor ca oricând să te izolezi în lumea ta”, mai spune Valentin Ruscan.

E ceva normal și sănătos să mergem la terapie, declară Olimpia Melinte. „Pe lângă faptul că este eliberator, mi se pare mult mai firesc să vorbim despre problemele noastre cu cineva care ne poate privi obiectiv decât să le împrăștiem printre apropiați sau, și mai rău, să le ținem în noi până-n clipa în care dau pe-afară. E mai bine să previi decât să tratezi, iar terapia are acest rol”, spune actrița.

La rândul său, Andrei Leonte crede că mersul la terapie, din păcate, încă poartă o stigmă publică, pentru că ar sugera niște probleme din zona patologică. „Dar terapia nu înseamnă neapărat asta. Dar și dacă nu vorbim despre situații din spectrul patologic, cred că pare problematic prin simplul fapt că aduce cu sine o recunoaștere că acolo ar fi probleme. Dar cu toții avem probleme și nu e nimic în neregulă cu asta”, e de părere artistul.

Valentin Ruscan consideră că, așa cum mergi la dentist o data la șase luni, la doctor să îți faci analize, să mergi la psiholog este o metodă bună de a-ți face un pic de ordine în creier și e un pas important în ceea ce înseamnă igiena sănătății emoționale. Regizorul spune că oamenii încep să înțeleagă cât de utilă poate fi o discuție cu un om care știe în ce sertare să caute și pe ce butoane să apese.

 


- Cât de mult ne afectează traumele cu care plecăm în viață?

„Ne afectează și ne definesc. Luăm decizii pe baza lor, fără sa fim conștienți de asta. Eu am avut o lungă perioadă de timp anxietate de separare, o condiție care s-a dezvoltat în copilărie, atunci cand am fost nevoită, în repetate randuri, să mă despart brusc și fără explicații de-ai mei, pe perioade mai lungi sau mai scurte. M-am luptat mult cu demonii ei, dar s-a vindecat, sau mai bine zis, am reușit să o gestionez cu ajutorul terapiei. Și asta mi-a oferit o foarte mare libertate, pentru că, de fapt, în momentul în care vindeci ceva inexplicabil, așa cum simțeam eu această condiție, ajungi să devii mai puternic”, povestește actrița Olimpia Melinte.

În completare, Andrei Leonte sugerează că traumele din copilărie, dacă le ignorăm, ajung să ne afecteze în moduri pe care, poate, nu le conștientizăm, dar care ne fac să suferim zilnic. În plus, spune Andrei, există posibilitatea să îi rănim și pe cei din jur din cauza acestor traume.

- Ce se întâmplă atunci când partenerul îți ignoră nevoile?

„O relație sănătoasă este un continuu balans între ce-și dorește fiecare, iar aceste nevoi trebuie respectate, dar cu măsură. În aceeași ordine de idei, dacă ar fi să nu te ascult azi, pentru că trec printr-o pasă proastă, asta nu înseamnă că îți faci bagajele și pleci. Ești responsabil de ce ai îmblânzit, cum ar spune Micul Prinț. Adică suntem acolo, unul pentru altul, și la bine și la greu. De multe ori ai nevoie să petreci timp cu tine ca să-ți reamintești cine ești și de ce ai nevoie”, declară Olimpia Melinte.

Andrei Leonte spune că ar merge făcută o diferență în acest caz. „Altceva e dacă, de exemplu, ignor azi sau mâine să fac patul. Nu va veni sfârșitul lumii în relație. Dacă, însă, ignor nevoia partenerei de a fi ascultată și susținută, atunci da, cred ca, în timp, se vor naște probleme. De asemenea, nu cred că putem fi non-stop plini de resurse pentru a satisface nevoile partenerei/partenerului. De asta trebuie sa ne întâlnim undeva la mijloc. Iar acest mijloc poate înseamnă ca într-o zi eu să dau 80% și partenera doar 20%, pentru ca în altă eu să dau 20% și ea 80%. Și tot așa în fiecare zi”, spune artistul. 

- Care e portretul robot al partenerului care a profitat de frica partenerei ca să nu rămână singură și a încercat să întărească granițele relației abuzive prin cuvinte aparent frumoase, dar care ascund dorința de control?

„Personajul din scurtmetrajul „O fată fericită” este cel mai bun exemplu. Spune cuvinte aparent frumoase, pe care, cel mai probabil, multă lume ar vrea să le audă. Îi spune partenerei că ea e totul, vorbește despre planuri de viitor, dar e vorba doar despre ce vrea el. Niciodată lumina nu se mută și pe partenera, pe nevoile ei. Când, totuși, se întâmplă asta, când trage ea reflectorul pe sentimentele ei, partenerul încearcă să minimizeze și să o readucă la masa lui de discuții”, explică Andrei Leonte.

Pe de altă parte, Olimpia Melinte spune că a mai jucat genul asta de personaj și că fiecare a lăsat urme. „Eu nu am trăit în realitate o astfel de experiență, dar le pot înțelege foarte bine, pentru ca am scormonit adânc în tipul asta de psihologie. Un partener pasiv-agresiv poate fi la fel de rău precum unul care lovește, iar cuvintele frumoase care au o încărcătură dominatoare dor extrem de tare. Toată experiența din scurtmetraj și energia care s-a creat pe platou, la filmare, a fost atât de greoaie, încât m-am întrebat la final cum rezista oamenii într-o astfel de tensiune? Și, mai ales, familiile cu copii?”, a mai povestit actrița.

Andrei Leonte mai spune că e vitală atât sănătatea emoțională a fiecărui partener, cât și sănătatea emoțională a cuplului, a entității construită de cei doi parteneri. „Și, inevitabil, dacă ceva doare în interiorul unui partener, se va simți și în cuplu, iar dacă ceva doare în cuplu se va simți și în partener”, ține să precizeze artistul.

Compromisul nu trebuie să se transforme într-un sacrificu

„Într-o relație de cuplu e clar ca nu ar trebui să acceptăm lucruri care transformă compromisul în sacrificiu. În momentul în care trecem de acea barieră a unui teren comun și ajungem să fim invadați și/sau invalidați, atunci cred că e cazul să părăsim relația. Însă realitatea este mult mai nuanțată și de multe ori nu găsim puterea de a face asta. Un partener manipulativ va ști întotdeauna cum să ne tragă înapoi și cum să ne apese pe butoane astfel încât să ne jucăm rolul de partener „fericit” în continuare. Deci nu mi se pare atât de simplu de tras o concluzie din exterior. Cu toții acționăm ghidați și de fricile noastre, iar până nu ajungem față-n față cu ele nu ne poate spune nimeni că nu e bine ca încă zăbovim într-un loc nesanatos. Și, da, cred că și modelul școlii românești, unde nu am avut voie să spunem ce și cum ne dorim, a avut un impact semnificativ asupra generațiilor noastre. Într-o dimineață, înainte de o filmare, mă confruntam cu niște emoții groaznice pentru că erau în continuare multe lucruri care puteau da greș și mi-am zis în gând „parcă mă duc la tăiere”. În secunda aia mi-am adus aminte cu lux de amănunte de toate momentele în care ne zicea învățătoarea/ profesoara „curaj găină, că te tai” când ne chema la tablă și de toți anii în care am tremurat în bancă de frică în timp ce așteptam să înceapă orele”, mai explică Andrei Leonte.

Regizorul Valentin Ruscan spune că am trăit într-o societate cu focus mult prea mare pe rezultat, și nu pe proces, fără să înțelegem ca e exact invers, iar dacă procesul e corect, rezultatul va fi bun. „Cred ca primul lucru pe care-l putem face ca să depășim aceasta paradigmă, este să învățăm că este perfect ok să greșim și este în regulă să acceptăm că nu avem dreptate”, mai transmite acesta.

Olimpia Melinte ține să aducă în discuție și „tipologia salvatorului”. „Cred că femeile sunt cele care au ceva mai dezvoltat acest fel de a fi. M-am regăsit și eu în astfel de situații de-a lungul vieții, o mână de ajutor este mereu binevenită, dar dacă partenerul revine la aceleași obiceiuri cred că e cazul să ne dăm un pas în spate, să analizăm cat se poate de obiectiv situația și mai apoi să luăm o hotărâre, din păcate de cele mai multe ori oamenii care sunt la fundul prăpastiei nu-și doresc să fie salvați. O vizită la un specialist este mereu cheia, dar facerea de bine… trebuie să vină din ambele sensuri”, explică aceasta. 

Mesajul scurtmetrajului „O fată fericită”

În spatele măștilor și a ușilor închise, crede Olimpia Melinte, se pot trai adevărate drame, așa că uneori e bine sa fii atent la semnalele discrete a celor din jur. „O fată fericită” prezintă o relație toxică din ambele unghiuri, al lui și al ei, relație măcinată de la interior de traume și comportamente nocive. Piesa descrie un scenariu de infidelitate, iar scurtmetrajul vine ca un prequel, lăsându-le să înțelegem mai bine cum un partener toxic îl împinge pe celălalt la decizii toxice. Se sugerează, prin urmare, că astfel de comportamente nesănătoase sunt legate în lanț, cauzându-se unele pe altele.

Andrei ține să mai transmită că orice se negociază într-o relație. „Nimic nu este impus. Chiar și dacă în cele din urma decizia este luată conform dorinței unuia dintre parteneri, și acest lucru se discută și se decide de comun acord. Că trebuie să existe întotdeauna spațiu sigur de discuție legat de orice simțim, oricât de stupid ar putea părea. Traumele nu pot fi văzute ca fiind importante sau mai puțin importante. Ele doar sunt și trebuie tratate ca atare, inclusiv de partener. Și că avem opțiunea de a pleca. A formulat foarte frumos cineva într-un comentariu de pe Youtube: avem opțiunea oricând de a părăsi scena și de a renunța la rolul care ne-a fost atribuit de partener”, notează artistul.

„O fată fericită” este un produs diferit de ce vedem în general în lumea artistică, tocmai prin faptul că scurtmetrajul spune o poveste de sine stătătoare în raport cu muzica. Cele două componente, piesa și scurtmetrajul, pot exista foarte bine și singure. Iar Andrei Leonte spune că atunci când ele se îmbină, formează un corp mult mai complex și mai solid de informații și de sensuri, un organism.

Scurtmetrajul a fost scris de Andrei pe care îl regăsim și în distribuție, alături de Olimpia Melinte și Oana Ruscan. Regia este semnată de Valentin Ruscan. Piesa este compusă de Andrei Leonte împreună cu Alex Luft, iar versurile sunt semnate, ca de obicei, de Andrei Leonte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult