Remarcabila poveste a fetiței care a scos calculatorul din priză și internetul din circuit sau cronica unei morți dezamorsate

Foto: Getty Images

1981 – Copiii ascultau pe la uși, la marginea șanțului babele râdeau în gura mare de proștii satului, zidarii fluierau a pagubă, iar perdeaua de la geam era un semn clar că „Pe aici nu se trece”.

2000 – Profesorul Ian Angell de la London Business School publică volumul „The New Barbarian Manifesto” inspirat de munca cu propriii studenți și de invaziile care au zguduit democrația Greciei vechi (nu doar în antichitate, dar și în Evul Mediu). Angell a identificat conturarea unei noi clase sociale – nomazii high-tech: IT-iștii și corporatiștii.

„Barbarii’ secolului 21 nu au investit în resurse sau comunități, nu și-au luat niciun fel de angajamente, dar pe perioada contractelor s-au folosit cu frenezie de serviciile locale, interesați doar de propriile salarii și de puterea câștigată prin anonimatul de dincolo de calculator. Această nouă armată semi-intelectuală a fost răsplătită generos pentru devotament.

2007 – Profesorul Allan Ornstein de la Universitatea St. John din Statele Unite a scris o carte despre „Clasele sociale: educație, inegalitate și diminuarea clasei de mijloc” în care a avertizat despre riscul izolării în propria bulă de fericire sau de nefericire creată de căpcăunii Big Tech și mobilat cu manipulările de tip fake news. Referindu-se la americani (se potrivește tuturor țărilor bogate), Ornstein a deplâns faptul că au fost atât de naivi încât să creadă că pot salva lumea prin donațiile lor la teledonuri și înființarea de societăți de caritate. Prin ochelarii cu lentile rozuroase, vesticii de rând au crezut că toți flămânzii lumii au primit în dar telefoane și li s-a dat voie să se joace pe calculator la magazinul de la colțul străzii. Atâta vreme cât nu le-au auzit scâncetele de durere, vesticii aproape că au uitat că încă mai există ghetouri. De toate felurile și de toate naționalitățile. Americanii ar trebui să știe că nu toată lumea vorbește engleza și bea Coca-Cola. Profesorul Ornstein a avertizat că sistemele de învățământ s-au rupt de realitate. S-a întrebat, retoric, dacă mai crede cineva că adolescenții pierduți în versuri de ritmuri obscene, confuzați în discuții despre sex și nu curățați de balast în dezbateri despre etică mai aud, dincolo de căști, strigătul de foame al unui bebeluș cu TBC din lumea a treia.

2008 – Un cuplu din Pennsylvania – the Borings – a dat în judecată Google considerând că programul Street View le-a încălcat dreptul la intimitate. Acțiunea în justiție le-a fost respinsă pentru că judecătorul nu a considerat că un vehicul care li s-a postat pe locul de parcare fotografiindu-le casa ar fi putut produce accese de umilință, anxietate, stres sau alte dereglări mentale. (Nissenbaum Law Group – Borings vs Google).

2010 – Julian Assange a publicat materiale despre atrocitățile comise în Irak și Afganistan de către civilizații vestului.

2013 – Edward Snowden a publicat date despre supravegherea populației și despre încălcarea legislației de către guverne, corporații și servicii secrete

2019 – Epstein a fost sinucis din dragoste de putere.

2021 – McAfee a fost sinucis de prea multă cultură generală.

2029 – Fetița Tili își pune mănușile de grădinărit, apucă foarfeca uitată la vedere și taie cablul de alimentare cu internet. La început doar mama și cu tata, apoi toți vecinii, primarul și chiar și un telefon de la primul ministru se interesează de motivele care au dus la un gest atât de radical, fanatic și extremist de ambele nuanțe, și de stânga și de dreapta. Copila le mărturisește că nu vrea decât să-și facă temele acasă. Mama e îngrozită: teme acasă? Anxietate, efort, hârtie? Tatăl urlă neconsolat: de unde bază de date, opinii presetate? Tili se retrage în grădină pentru a studia plantele prin observare directă și nu prin vizualizare de fotomontaj. Dincolo de garduri, niște bărbați în toată firea coboară dealul suspinând, ducându-și calculatoarele în spate. „Cine-or fi?” se întreabă Tili. „Niște filantropi care mai dau din când în când câte un leu mutului care cerșește pe treptele Academiei”, îi răspunde o bătrână uitată afară peste noapte de niște vecini care au dezbătut criza petrolului pe toate rețelele de socializare. „Au închis moartea în dulap, dar nu s-au putut abține să nu se uite pe gaura cheii”. „Cum o să-ți faci temele acasă fără calculator?” îi strigă mama din prag, neputând să-și smulgă moațele de pe ultima poză fotoșopată. „Îmi folosesc mintea, nu e așa de greu”, îi răspunde Tili, oferindu-i bătrânei un biscuit cumpărat de la cofetărie. Aceasta este remarcabila poveste a fetiței care a scos calculatorul din priză și internetul din circuit.

În loc de concluzie, vă propun o luminiță din lucrarea unui misogin care a murit convins că și-a găsit morala: „Cineva, nu spui cine, a cărui funcție mi-e cunoscută numai mie, mi-a sugerat că ar trebui să mă ocup de educația odraslei dumisale. Deși m-a onorat faptul că s-a gândit cu așa pompă la mine, am fost nevoit să refuz și ar fi trebuit să-mi mulțumească pentru considerație. Dacă aș fi acceptat iar metodele mi-ar fi fost extravagante, educația copilului ar fi putut fi considerată ruinată. Reușind, i-aș fi cauzat o supărare și mai mare, copilul ar fi renunțat la poziția socială și i-ar fi împărțit averea la săraci.” (Aprox. Rousseau - “Emile”)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp