Rezervația de ghiocei de la Babadag, amenințată de turiștii și localnicii care țin morțiș să plece cu mâinile pline de flori

Foto: Funky Travel

Dacă tot este sâmbătă, iar soarele blând de februarie ne aduce chiar și 12-13 grade, am zis să vă dau un pont de o escapadă de o zi în Dobrogea. Ceea ce veți citi s-a petrecut la finalul săptămânii trecute, dar sunt sigur că până astăzi nu s-a schimbat nimic în bine.

Ghiocelul de Babadag este cel mai căutat simbol al primăverii

Situată în zona Podișului Babadag, din orașul Babadag, județul Tulcea, Pădurea ‘’Babadag-Codru’’ este cunoscută drept una dintre cele mai reprezentative arii protejate din ţară. Și tot aici este și cea mai mare rezervaţie de ghiocei dobrogeni. Potrivit Centrului de Informare Turistică Babadag, perimetrul cucerit de vestiții ghiocei este cuprins între Podişul Babadag, Cerna şi Măcin. Situl de la Babadag este înscris pe lista Natura 2000, care reuneşte ariiile naturale protejate de importanţă naţională şi europeană.

Ghiocelul dobrogean

Descrierea de mai sus, te îndeamnă să mergi într-o scurtă drumeție pe drumurile podișului de la Babadag pentru a te bucura de priveliștea oferită de vestitorii primăverii. Zis și făcut! După un drum de aproximativ o oră, am ajuns la barierele instalate de Ocolul Silvic de la Babadag.

Circulația interzisă, mai puțin celor tupeiști cu mașini de teren

În cazul în care cauți indicatoare spre Rezervația de Ghiocei, te anunț că nu vei găsi așa ceva. Ca pont de orientare, poți lăsa mașina în parcarea situată cu câteva sute de metri înainte de Restaurantul Doi Iepurași sau chiar în cea gratuită a localului.

Și acum depinde de cât de echipat ești pentru că ai posibilitatea să colinzi pădurea pe poteci în căutarea ghioceilor sau poți folosi drumul forestier dacă vrei să-ți fie mai ușor. De la intrarea în Rezervație, primul indicator pe care îl vei descoperi este cel care anunță că circulația rutieră este interzisă.

Rezervația Babadag, indicatorul cu Circulația Interzisă

Interdicție care, din păcate, nu se aplică localnicilor tupeiști cu mașini de teren și care în schimbul unor zeci de lei preiau turiști și îi duc cu mașina prin pădure.

Dacă reușești să treci peste aceste aspecte negative și te afunzi în pădure, începi să descoperi mii de vestitori ai primăverii cum încearcă să răzbească spre razele soarelui.

În timp ce încercam să surprindem cele mai bune cadre pentru fotografii, ne-a atras atenția discuția dintre doi soți, localnici, aflați la câțiva metri de noi. Cei doi nu doar că rupeau ghiocei din rezervație, ci îi smulgeau cu tot cu bulbi pentru a fi plantați în curte. “Venim în fiecare an și luăm de aici ghiocei”, mi-au explicat când i-am întrebat de ce rup florile și nu se pot bucura doar de peisaj și de natură. Cei doi s-au îndepărtat de noi și s-au ferit când au văzut că avem aparat foto. Aveau la ei o găleată plină cu ghiocei cu bulbi.

Culegători de ghiocei

Și din păcate, atunci am observat că, de fapt, cei mai mulți plecau din pădure cu brațele pline de ghiocei. Părinți care le explicau copiilor cum pot rupe ghioceii, ba chiar îi și îndemnau să stea la fotografii probabil pentru a le încărca pe paginile de socializare. Nu vreau să fiu mai catolic decât Papa, dar oare cum de am ajuns la această stare de spirit încât a devenit parcă o plăcere să distrugi orice este frumos în natură.

Pe această cale, le aduc aminte polițiștilor și celor de la Ocolul Silvic Babadag că există legi care protejează Rezervațiile Naturale și speciile pe care de dispariție. Dar, la fel cum îmi spun mie că, cel mai probabil, nimeni nu va fi sancționat! De cum ai intrat în orașul Babadag, pe marginea străzii sunt zeci de localnici care vând mii de ghiocei culeși din rezervație și nu sunt deranjați de niciun om al legii.

Portul pescăresc din Sarichioi și o tavernă

Cele două ore petrecute în natură și-au spus cuvântul așa că ne-am continuat călătoria de o zi spre un loc unde știam că pot mânca pește proaspăt, gătit cu sare pe plita încinsă cu lemne. Am ajuns în localitatea Sarichioi, în portul pescăresc, unde Gabriel a reușit parcă să recreeze un vechi loc din Vama Veche.

Taverna din portul Sarichioi

Pe un ponton construit pe bârne, o terasă cu câteva mese și o plită încinsă cu lemne, mica cherhana nu ducea lipsă de clienți. Chiar și proprietarul părea surprins de numărul mare de turiști care i-au trecut pragul în februarie mai ales că zona abia s-a dezghețat! Sfatul meu este să aveți la voi geci groase pentru că nu există mese în interior, iar dacă soarele începe să apună o să tremurați zdravăn. 

Fiind patru persoane am comandat icre de crap, un șalău și o jumătate de crap, proaspăt prins chiar în Delta Dunării. De fapt, este o regulă a casei ca proprietarul să-ți prezinte peștele pe care îl are la dispoziție, iar tu chiar ți-l alegi pe cel pe care vrei să ți-l gătească. Pregătirea peștelui durează cam 30-40 de minute așa că ai tot timpul să faci și o scurtă vizită în micul port pescăresc de la Sarichioi. Și apoi vin platourile.

Articol publicat inițial pe Funky Travel.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp