Rezultate Bac 2016. O treime dintre candidați nu au promovat examenul. 45.000 de absolvenți nici nu s-au mai înscris

@ Catalin Paraschiv
Asteptati sa vedeti cum e cu bacul in tara la care va referiti; intre timp, puteti citi subiectele care tocmai au fost in Franta, de pilda.

M-am interesat deja. Bacul este un examen de maturitate al celor care termina un liceu. Subiectele nu sunt așa de grele încât sa aibă nevoie de meditații. Mult mai greu este încă la facultate deoarece nu toți absolvenții de liceu au capacitatea sa urmeze o facultate. Cei mai înzestrați fac si un masterat.
Totodata exista școlile profesionale de unde tinerii pot merge la munca încă de la vârsta de 16 ani.
Nu e nevoie sa știe toți integrale si derivate ca sa se descurce in viața.
Învățământul romanesc e putred.

...poate ca asta e greseala!...le aratam copiilor nostri ca nu merita sa invete pentru ca trebuie sa plateasca in loc sa le aratam ca numai muncind si perfectinindu-se isi vor asigura viitorul pe care il viseaza!

Învățământul romanesc e varza, produce câteva elite si o turma de tampiti

Ai pus punctul pe i. As adauga ca si liceul așa cum este acum trebuie reformat si anumite discipline tehnice focalizate mai mult pe înțelegere decât memorarea unor soluții. Asta poate cere reducerea complexitatii dar este OK deoarece exista mai departe facultatea, masteratul, doctoratul unde tematica devine tot mai complexa. Școala trebuie adaptata la nevolle fiecăruia nu către câteva elite si de restul nu ne pasa

@ Adina Ionescu
Nu cred ca este relevanta evaluarea problematica, ci mai degraba pregatirea necorespunzatoare a elevilor.
Pentru ca dati exemplu proba de romana, va reamintesc faptul ca exista in continuare o grava problema de folosire inadecvata a limbii romane, chiar si la elevii de liceu; ca sa nu amintim despre problemele de exprimare deficitara sau de lecturile insuficiente.
Rezulta ca aceste probleme trebuie rezolvate, in sensul ca nu poate avea bacalaureatul un tanar care nu stie sa scrie, respectiv nu e admisibil da ajunga la liceu in aceste conditii.

Da, corect, dar problemele sistemului de notare în România sunt multe și vechi: teoretic, avem un sistem „dur”, cu 4 niveluri de picare și 6 de promovare. În realitate, nu se dau note de 1, 2 și 3; în acest fel, sistemul 4/6 se transformă într-un ciudat sistem 1/6, deci total 7. La nivel universitar, mulți conducători de lucrări dau 10 pe linie și unui student slab și unuia (foarte) bun, anulînd implicit competiția și punând un semn de egal între studentul (foarte) bun și cel (foarte) slab. De ani de zile urlu problema asta, nu se schimbă nimic. Notele mari în preuniversitar, deci fără 1,2 și 3, ni se trag din anii ’50: dacă un prof pica ori lăsa repetent un elev, era chemat la „partid” și admonestat că lasă prea mulți. Ce să facă săracii, nu au mai lăsat pe nimeni, sistemul s-a viciat și așa a rămas pînă azi. Ce trebuie făcut? simplu: sistem de notare pe 5 niveluri în preuniversitar și pe 4 la universitar (cum au multe țări). Păi cît de tîmpit să fie un student ca să-i dai 1,2,3, chiar 4? Dacă e așa de tîmpit, cum a ajuns student? Primul pas în reformarea sistemului de notare l-a făcut Marga prin 1998, a eliminat notele la clasele I-IV. Vai, ce lamente, ce bocete, nu mai puteau dormi învățătoarele... după ce s-au liniștit, s-a văzut că e foarte bine așa. Din păcate, sistemul s-a poticnit, Marga nu a mai fost ministru și nimeni nu a mai făcut nicio reformă.
Bacul nu este și nici nu trebuie să fie un concurs de tipul „vrei să fii milionar”, trebuie să fie un examen normal, accesibil, pe care ar trebui să-l ia aproape toți absolvenții de liceu, altfel nu ar fi trebuit să ajungă acolo, la final. Toate acestea trebuia să fie rezolvate încă de la începutul anilor ’90. Din păcate, România este o țară tipică non-reformă, o țară condusă de birocrați, de învârtitori de hârtii (cam asta fac inspectoratele școlare, învârt tone de hârtii pe lună), fără niciun plan de bătaie, totul este „la plesneală”, cum se spune. Sistemul educațional românesc a rămas închistat undeva la nivelul anilor ’60–’70, la nivelul reformei lui Malița care, la vremea aia, a fost un ministru bun, chiar prea bun pt acele timpuri. Marea problemă a sistemului educațional românesc este că toți vorbesc despre reformă, nimeni nu are însă niciun proiect de reformă.