Rezultatele de la testele PISA 2022 ne arată că a sosit momentul „Sputnik” pentru învățământul românesc

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În anul 1957, 4 octombrie, când URSS a lansat pe orbită primul satelit făcut de mâna omului, ”Sputnik”, s-a declanșat în SUA un val de anxietate publică cauzat de conștientizarea superiorității tehnologice sovietice. Reacția Americii la această stare de fapt a constat în generarea unui plan ambițios, bazat pe îmbunătățirea învățământului, de recuperare a decalajelor tehnologice față de URSS.

Rezultatele obținute la testele PISA (Programme for International Student Assessment) 2022 care ne situează pe locul 45 din 85 de țări și pe penultimul loc în Europa ne arată că suntem în fața unui decalaj de tip ”Sputnik” față de celelalte țări, ceea ce impune un program de recuperare rapidă, chiar dacă ministrul Educației, doamna Ligia Deca, ne anunță că nu am înregistrat pierderi semnificative în performanțele elevilor. Doamna ministru ne transmite că suntem stabili pe penultimul loc, chiar constanți, spre deosebire de alte țări care înregistrează scăderi importante.

Concluzia care poate fi trasă în urma rezultatelor acestor testări este deosebit de dură: la sfârșitul gimnaziului cunoștințele elevilor din România se situează sub media înregistrată în OCDE (Organization for Economic Co-operation and Development).

Scopul acestui articol este de a face o prezentare comparativă a modului cum s-a poziționat SUA vs. România în fața unui fenomen ”Sputnik”.

Guvernul SUA, în anul 1957 (anul ”Sputnik), după conștientizarea decalajului tehnologic față de URSS, ”a început să fie urmărit de obsesia educării tinerilor ca savanți și ingineri, curent intensificat și de angajamentul președintelui J.F. Kennedy pentru cauza programului spațial uman”. (Thomas Friedman ”Pământul este plat”, p.265). A înființat Administrația Națională Aeronautică și Spațială (National Aeronautics and Space Administration (NASA) care ”a stat la baza a numeroase subvenții majore pentru educația matematică și științifică, și a pornit astfel cursa pentru cucerirea spațiului”.(Kai-Fu Lee ”Superputerea inteligenței artificiale”, p.18).

Reacția Americii a fost fără precedent, declanșând o adevărată ”isterie” a învățării, având la bază un plan ambițios de recuperare a decalajelor. S-a înregistrat o reacție la cel mai înalt nivel, atât președintele Dwight Eisenhower cât și succesorul său John Fitzgerald Kennedy au avut luări de poziție față de această stare de fapt. Ambii au relevat în discursurile lor necesitatea studierii mai asidue a matematicii și a ingineriei pentru a se atinge noi standarde ale cunoașterii. În toate școlile s-au desfășurat acțiuni de îmbunătățire a procesului de învățământ.

Dar să vedem cum au fost privite, de-a lungul anilor, rezultatele de la testele PISA. România participă la Programul OCDE-PISA din anul 2000, dar niciodată nu a reușit ”să rupă gura târgului” prin rezultate performante, ba, din contră, mediocritatea a fost la ea acasă. Rezultatele de la ultima testare sunt foarte apropiate, în mediocritatea lor, de cele din 2018. Cu toate acestea nu s-a înregistrat nicio reacție la nivel înalt. Președintele Klaus Iohannis, deși este profesor, nu a avut nicio reacție față de această situație. Nici premierul nu a catadicsit să comenteze în niciun fel aceste rezultate deplorabile. Singurul oficial care a reacționat a fost ministrul Educației care a făcut apologia submediocrității și a stabilității pe o poziție în clasament, deloc confortabilă. Au fost și curente în social media care denigrau importanța acestor teste, luându-le chiar în râs, ignorând faptul că rezultatele acestor testări sunt doar vârful unui iceberg. Restul iceberg-ului este reprezentat de calitatea precară a învățământului, de lipsa de interes a profesorilor și a elevilor, de incapacitatea elevilor de a aplica în practică cunoștințele teoretice. Nu s-a inițiat niciun program pentru reducerea decalajelor față de celelalte țări, am rămas la mâna deselor reforme mioritice, promovate de efemeri miniștri ai educației. Iar despre proiectul ”România Educată” inițiat de președintele Klaus Iohannis deocamdată nu putem pomeni nimic, întrucât nu a lăsat nicio dâră în învățământul românesc.

Dușul rece PISA nu a produs în societatea românească o reacție virulentă pe măsura dezastrului rezultatelor. Încercarea mea de a face o paralelă între reacția Americii și a României a fost sortită eșecului. Nu prea am avut ce să compar, la noi reacția a fost anostă. Consolarea în stil mioritic, că nu ne-am prăbușit mai mult (suntem rezilienți!?) nu ne este de niciun folos în confruntarea cu provocările pieței muncii. Înainte de toate trebuie să recunoaștem că sistemul de învățământ este virusat și multilateral traumatizat. De cine ? De imixtiunile politicului prin autoritățile de nominare, de lipsa de interes a profesorilor, de veșnica subfinanțare, de atmosfera laxă și permisivă din școli și, nu în ultimul rând, de justițiarul grup de părinți de pe WhatsApp. Și mai este o anomalie: o parte din cei pentru care școala a fost un teren minat au ajuns acum să decidă soarta învățământului.

Școala ar trebui pusă pe „canapeaua lui Freud” și psihanalizată pentru a detecta toate problemele de care suferă, pe lângă politizarea excesivă, pentru a o putea reconstrui în noul context economic. Dar înainte de toate trebuie să recunoaștem, vrem, nu vrem, că întreg sistemul de educație are nevoie de un ”reset” generalizat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp