Foto Profimedia Images
În 10-12 ani, aproximativ jumătate din profesorii de matematică și științe din România vor ieși la pensie, iar deficitul de cadre didactice este estimat la 30.000-40.000 de persoane, a avertizat Dragoș Iliescu, profesor la Universitatea din București. El spune că este esențial ca autoritățile să acționeze cât mai rapid, pentru a preveni o criză educațională majoră în viitorul apropiat.
„Ce ne zic studiile PISA este că resursa umană în educație este teribil de îmbătrânită. Cam 50% din profesorii pe care îi avem acum sunt peste 55 de ani. Deci în 10 ani o să dispară 50% din profesori. Nu știu dacă înțelegeți gravitatea, nu că nu avem profesori buni, nu o să mai avem profesori deloc. Și evident că e un early warning system, e o alarmă. În 10 ani, noi trebuie să punem pe masă 30.000 -40.000 de noi profesori. De unde luăm? Cum facem? E nevoie să planificăm deja aceste lucruri. (Când ați dat acest exemplu cu 50% dintre profesori - e un exemplu real în România, în momentul acesta?) Da, e un exemplu real. Pot să bag mâna în foc pentru profesorii de matematică și de științe, fiindcă asta a rezultat din TIMSS (Tendințe în domeniul Studiilor Matematice și Științifice Internaționale -n.n.) în urmă cu 3 ani și atunci dădusem un ecart de 15 ani. Mai avem 12 din acei 15 ani, în care jumătate din rezervorul de profesori de matematică și științe nu vor mai fi în școală, căci vor avea vârsta de pensionare”, a declarat Dragoș Iliescu, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Dacă toate facultățile vor funcționa în același fel ca acum și cam la fel de mulți absolvenți de matematică, cu modul pedagogic, optează să se ducă înspre învățământ, sistemul de educație nu are cum să astupe acest deficit de profesori de matematică, vede Dragoș Iliescu.
„Deci dacă lucrurile nu se schimbă și nu devine mai atractivă această profesie, iar universitățile nu dau drumul la al doilea motor și al treilea motor, nu avem cum să sărim de acest hop: Și dacă îl vedem cu doi ani înainte, nu mai ai ce să faci. Și uite, îl vedem acum deja. Adică avem încă 10 ani să ne pregătim. (...) Este o resursă umană foarte îmbătrânită. Și e normal, când profesia didactică nu e atrăgătoare, nu e atractivă. Ce-și dorește un absolvent? În primul rând își dorește un absolvent să devină profesor? Cu siguranță că nu. Și chiar dacă își dorește, se gândește de două ori dacă să se ducă acolo și dacă nu cumva are alte opțiuni.
Și asta te duce într-o situație în care o parte semnificativă din resursa umană pe care o avem acum în educație e captivă în educație, pentru că nu poate face altceva. Avem în continuare teribil de mulți profesori dedicați și competenți, dar avem și teribil de mulți profesori care poate ar fi mai bine să meargă în altă parte. Și asta din cauză că nu e atractivă această profesie. Atrageți oameni mai buni! Cum? Făcând mai atractivă profesia”, a spus profesorul Dragoș Iliescu.
Pe de altă parte, în pandemie, când școlile au fost închise, în România meditațiile au fost cele care „au dus școala înainte”, crede profesorul.
„Deci școala s-a închis foarte repede. Cu cât au stat școlile închise mai mult, cu atât pierderea a fost mai mare. Știm asta din studii internaționale, destul de multe. Deci România a făcut acest lucru rău și aș putea continua. A făcut o groază de lucruri rele. Deci n-aș putea să știu de ce. Însă exact efectul e acesta - școala s-a închis, dar nu școala ne ducea înainte oricum. Ce ne ducea înainte? În mod special pe copiii buni, ce-i ducea înainte? Păi, meditațiile, evident, faptul că părinții bagă foarte, foarte adânc mâna în propriul buzunar și copiii își iau ceea ce nu le dă școala, ci școala de pe lângă școală.
Și asta e o posibilă explicație, pentru că în alte țări care au suferit această cădere, meditațiile nu sunt o industrie teribilă și atunci copiii nu se pot baza decât pe școală pentru învățare. Iar dacă școala a fost închisă sau n-a funcționat așa cum ar fi trebuit, evident vedem căderea. E o posibilă explicație, o ipoteză, dar e una care sună deranjant de realist”, vede Dragoș Iliescu.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14,00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru acuratețe academică de 100% există testele SAT. Acelea sunt academice. PISA nu este un test academic.
b) Au psihologii (indiferent de universităţile de la care provin) competenţele necesare pentru a evalua consistenţa, coerenţa şi corectitudinea ştiinţifică a testelor PISA şi a răspunsurilor evaluate cu punctaj maxim? Sunt ei cei mai îndreptăţiţi să analizeze şi să conceapă strategii pe care programele educaţionale dintr-o ţară trebuie să le urmeze?
De ce sunt asemenea întrebări îndreptăţite? Un motiv ar fi că, între multe alte bazaconii întâlnite în teste traduse în limba română (şi nu numai în limba română), in Programul Internaţional OECD pentru evaluarea elevilor 2009, Romania
Testare Pisa 2009, citim (gramatica aparţine textului din broşură!) :
Citez
"Şoferii sunt sfătuiţi să păstreze o distanţă mai mare între autovehiculele lor şi cele din faţă atunci când se deplasează cu viteză mai mare decât atunci când se deplasează cu viteză mai mică pentru că autoturismele care circulă cu viteză mai mare au nevoie de mai mult timp pentru a opri."
Explicaţi de ce un autoturism care circulă cu viteză mai mare are nevoie de mai mult timp pentru a opri decât un autoturism care circulă cu viteză mai mică.
Iată si răspunsul creditat in test cu punctajul total:
" Punctaj total
Cod 2: Răspunsuri care menţionează faptul că:
- faptul că un vehicul are o forţă de mişcare mai mare când se deplasează cu viteză mai mare înseamnă că acesta va continua să se deplaseze în timp ce încetineşte, în comparaţie cu un vehicul care se deplasează mai încet şi are aceeaşi forţă;
ŞI
- durează mai mult să se reducă viteza la zero de la o viteză mai mare, astfel încât autoturismul va continua să se deplaseze între timp.
Punctaj parţial
Cod 1: Răspunsuri care menţionează doar una dintre ideile de mai sus.
Punctaj zero
Cod 0: Alte răspunsuri sau repetarea întrebării, de exemplu: durează mai mult să
oprească din cauza vitezei.
Stimate domnule profesor universitar, întreb şi eu: "Experţii" care au elaborat un asemenea răspuns pot fi numiţi, pe şleau, analfabeţi ştiinţific (şi nu numai) sau exagerez?
Răsfoind la întâmplare, în aceeaşi broşură (pagina 10), găsim:
"Pentru bărbaţi, formula n/p=140 stabileşte o relaţie aproximativă între n şi P, unde n=numărul de paşi pe minut şi P=lungimea pasului în metri". Specialiştii în testare PISA au hotărât că raportul a două cantităţi cu unităţi diferite de măsură, minut^-1 şi metru este adimensional, adică un număr! Formularea corectă era, evident, n/P=140 paşi/(minutxmetru) (profesorii de fizică şi copiii din curtea blocului ştiu de ce). Fleacuri!
Cei care nu au o minimă bază în științele educației fac o confuzie între PEDAGOGIE și ANDRAGOGIE.
Pedagogia (greacă, pedos - copil) semnifică educația copilului, în timp ce andragogia (tot greacă, andros - om, adult) semnifică educația adultului.
Este clar pentru oricine că gradul de înțelegere al unui copil sau adolescent diferă de gradul de înțelegere al unui adult, când însăși transformările fizice prin care trece creierul sunt complete. Asta înseamnă că un conținut al unei discipline - fie științifică, fie umanistă - diferă în funcție de nivelul de dezvoltare. Un pedagog celebru susținea că teoria relativității poate fi explicată și unui copil de opt ani, însă explicația va fi diferită de cea pe care o primește un adult de 38. Tehnic, cele două explicații sunt adevărate, deși sunt radical diferite. Putem spune, ca formulă generală de transpoziție, că acuratețea academică crește pe măsură ce crește și vârsta și scade pe măsură ce aceasta scade. Psihologii joacă aici un rol hotărâtor. Nu direct, dar prin cercetările și literatura de specialitate - și în sistemele performante de educație - ei oferă pedagogilor jaloane după care aceștia își modelează materia. De altfel, chiar profesorii dispun de o minimă pregătire psihologică. Pentru cei care nu știau, pe diploma unui profesor nu scrie PEDAGOGIE, ci PSIHOPEDAGOGIE (module psihopedagogice).
Testele PISA nu sunt teste academice. Ele stabilesc mai mult o cultură generală a fenomenului, și nu o cunoaștere academică. Sunt total diferite de olimpiade sau alte teste de specialitate. Din câte cunosc, testele academice sunt testele SAT, nu PISA. Nu știu cum stăm la testele SAT, că la olimpiade stăm bine. Spre deosebire de Finlanda. Ei stau bine la PISA, dar prost la olimpiade. Noi invers.
Pe timpul pandemiei, au depășit cheltuieli de 5000 de lei din banii lor pentru a-si cumpăra calculatoare, tablete grafice performante etc., au depus efort individual pentru a sti să le folosească și pentru a împărtăși din mers elevilor din cunoașterea lor. Stiau profesorii și atunci că modelul personal e unul dintre stâlpii educației!Rezultatele de la testele Brio date ulterior sigur au indicat efortul făcut de majoritatea dintre ei!
Ce ne facem insă cu onorarea muncii de o viață a acestor dascăli pe care se bazează societatea, vedem, și anii următori? Tot timpul se vorbește despre necesarul țării, despre necesitățile tinerilor! Niciodată nu se mai pomeneste despre stresul la care sunt supuși profesorii de vârsta mea!
Reiterez aici ce zilele astea am mai spus:
Profesorii in prag de pensie de astăzi sunt cei educați in comunism! Educatia lor nu a inclus elemente de educație financiară, de educație pentru comunicare eficientă, de educație în exersarea respectului față de propria persoană, educație juridică etc. (De aceea și sunt atât de manipulabili profesorii.)
Unii, naivi, au transmis doar ce știau! Adevărat, fără a se mai cizela intelectual!
Educatia lor se făcuse, in mare parte, prin inducerea fricii că nu vor putea supraviețui dacă nu învață suficient (nr. de clase de liceu, de facultate era mic, iar efortul lor-mare, nedublat de multe ori de conștiența necesității rafinării intelectuale-ca aport individual la progresul umanității). Mai mult, sistemul a permis prea ușor ca oameni care nu au depus eforturi de autoreglare intelectuală la realitatea curentă să aibă salarii egale cu semenii lor care depuseseră eforturi superioare (a se vedea echivalările de studii de pe vremea doamnei Andronescu!).
Acei indivizi, dintre ei, care, prin efort conștient, au mers spre alte paradigme decât cele aprofundate in anii facultății, au fost sistematic centrifugați spre zona imposibilității oferirii modelelor alternative de comportament!Aceasta este realitatea momentului!
Astăzi, profesorii in prag de pensie sunt cu salarii de mizerie, fără posibilitatea de a le mai fie crescute după douazeci și cinci de ani de muncă salariile (decât dacă se dau bine pe lângă directori escroci!).
Acum, cei care nu au făcut blat cu cei ierarhic superiori nu primesc gradații de merit, dirigenții, ore suplimentare, deci, evident, prin lipsă de contributivitate, nici pensii decente! Sistemul vinde tot ce are tuturor celor dornici să cumpere, iar restul pică de fraieri (profesori, parinti, elevi).
Exemplu, tactică veche , dar actuală: se aduce pe orele suplimentare din școală (pe care, teoretic, ar avea dreptul să le ia un profesor din școală), de către cei ierarhic superiori (directori, inspectori), câte un suplinitor (titularizat eventual pe nu știm unde) ce pândește fiecare respirație a celui de la care se așteaptă, iată, o dedicație de incă un deceniu, poate-poate nu mai poate respira sub presiunea pusă pe ei-pentru ca, la momentul potrivit, să îi poată lua postul pentru care celalalt a muncit toată viața, monitorizat atent (și subiectiv de multe ori) ierarhic! Totul fără efortul devenirii-acel efort care cere atenție, răbdare, ca in orice creștere firească! Hormonizarea toxică a creșterii e ocrotită de decizii ale lucrătorilor sistemului, fiind adusă ca motivație ,,necesitatea numărului", fără management pe terman lung legat de calitate!
Sistemul e vigilent, iar ei, profesorii vechi, au atâtea defecte....
In plus, cei tineri nu vor să muncească pe bani puțini! Alegând cea mai facilă metodă , statul nu mai face discriminări de salarizare decât prin directori, inspectori după douazeci și cinci de ani de activitate!
E simplu, dar perdant!
Pentru toți!
(Plătesc cel mai greu cei care au ales să nu fie părtași la afundarea conștientă a umanității in feudalism! )
Trăiesc profesorii cu patru-cinci ani până la pensie (sau un deceniu în noile condiții) fără speranță intr-o viață decentă și urmată de o odihnă binemeritată, cu imposibilitatea de a face economii-având de la douăzeci și cinci la peste patruzeci de ani același salariu de mizerie!
In marinimia lor absolută, politicienii le oferă, iată, posibilitatea de a munci până mor! Oricum, dacă ar ieși acum la pensie ar fi muritori de foame! Stiindu-se că nu li s-a dat posibilitatea de a face alegeri, că sunt formați să pună binele tuturor inaintea binelui personal, nimeni nu se mai gândește și la nevoile lor ( având organisme sensibilizate de vârstă, cu stima de sine scăzută- dată de impactul cu oameni care îi calcă în picioare -prin nerecunoașterea muncii lor de o viață!) . Ba, punându-li-se în cârcă toate anomaliile vremurilor!
In legătură cu testele Pisa, câteva observații:
°O programă lejeră, intr-un sistem schimbat din rădăcini ca paradigmă, in care profesorul de matematică, de ex., să dantelărească prin noțiuni (cum sunt probleme de colorare și acoperire-care nu sunt simple toate, dar care formează gândirea critică!) ar fi un ,,must", dacă vrem un alt fel de rezultate!
°Acum vreo treizeci de ani, am primit vizita unui profesor de matematică din străinătate, metodist, printr-un proiect, chiar in perioada admiterii la liceu. Li se dăduse elevilor o ecuație cu necunoscuta situată in interiorul a două moduluri. Intrebarea colegului a venit rapid: ,,Faceți așa ceva ca rutină in ciclul gimnazial?"
Cinstit, am răspuns:
,,Facem moduli? Facem!Facem ecuații reductibile la cele de gradul I ? Da! Ei, atunci ne putem aștepta la orice! "Cam asta era atunci paradigma românească!
Apoi, s-a trecut la extrema cealaltă, mergându-se, dacă vă aduceți aminte, până la ideea de ,,loto-prono", una din o sută de variante cunoscute!
Profesorul a fost și este mijlocul sandvișului (pâinea-pe felii- părinții, programa)! Un sandviș bun, da, are un mijloc bun, dar și pâine de calitate! Și e greu să fii la mijloc!
°Profesorii cu o vechime de treizeci și cinci -patruzeci de ani sunt cei care ar trebui onorați, inclusiv pecuniar, pentru efortul de adaptare major la toate paradigmele fixate de factorii decizionali, cât și pentru faptul că au reacționat pentru echilibrarea multor situații!
° Nu se poate da vina doar pe ei, profesorii, modelatori ( și moderatori) de performanță că nu au rezultate dorite intr-un anumit fel, dacă ei sunt doar cei specializați (prin cursuri și experiențe) in a implementa! Sunt oameni diferiți (da, mai buni, mai puțin buni), dar, in acest context, nu putem discrimina pe ceea ce ii diferențiază ca și motivație a eșecului de asamblu! Oamenii sunt diferiți, oricum am face grupările disjunct!
°Eșecul definit de unii poate fi un punct de inflexiune spre altceva! Dacă ne dorim asta!
Previziunea dată de articol se face in paradigma in care profesorii de vârsta mea vor rezista!
Se face ceva ca ei să reziste?
Deocamdată, din exemplul personal și al multor colegi pe care am onoarea să ii cunosc de-o viață, nu se face nimic! Dimpotrivă!
dar o solutie ar fi ca in loc sa fie alungati cei in varsta, dimpotriva sa fie rechemati pensionarii (si, poate ca oricat i-ar afecta varsta se descurca ceva mai bine decat tinerii - asta si pentru ca au facut universitatea de cinci ani si nu pe cea de trei ani ca acum - , sau poate ca exagerez?)
Ne place sau nu, învățământul deservește astăzi o economie de piață, nu o economie comunistă, unde procentul științelor era mai mare.
Acum lumea înclină spre psihologie, comunicare, publicitate, wellness etc. Joburi unde cunoștințele de matematică sunt minimale.
Oricum, la facultatea de fizică sunt extrem de puțini studenți, iar cei care rămân în cursă sunt și mai puțini.
Mergeți la orice târg de carte DIN LUME (subliniat) și verificați proporția dintre cărțile decomunicare-publiciate-wellness-terapie etc. și cele de știință.
Într-un interviu care apare pe net, Jack Ma - fondatorul siteului Alibaba - spune că în următoarele decade vor deveni importante artele, sportul și tot ce implică atingere și căldură umană. Se pare că vremea cifrelor seci a cam trecut. Ele vor fi preluate în final de mașini.
Așa că pneuria de profesori de știință nu e chiar o tragedie. Din moment ce va exista o arie mică de persoane care, cel mai probabil, vor crea roboții, efectivul de profesori va fi chiar cel necesar pentru noua situație. E mult mai bine. Aștept cu nerăbdare acele timpuri.
Ce dracu face unu cu chatgpt (sau CPT) intr-o situatie limita ? NU ai curent, combustibili, dar ai var nestins.... Zic si eu aiurea. Sau cum sa fabrici o baterie , un generator de curent etc ... FARA internet nene, fara internet !
Educația românească nu are însă legătură cu practica. Sunt doar formule academice, ecuații, perorații, definiții. Arătați-mi dvs. manualul din România care te învață să folosești varul nestins sau să faci focul cu o bucată de gheață. Manualele noastre nu-și bat capul cu asemenea probleme triviale, ca supraviețuirea. Ele au turnul lor de fildeș.