Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Roboții ne vor ajuta să câștigăm mai bine și să facem ce ne place. Dacă îi lăsăm

Robotii

(Foto: Guliver/Getty Images)

În drumurile mele prin centrele industriale din vestul și centrul țării, mă întâlnesc cu manageri de companii locale și internaționale, mai mari sau mai mici. Cu toții îmi spun același lucru: că nu mai găsesc muncitori pentru afacerile lor în creștere. Și mă întreabă dacă pot să îi ajut. Ca reprezentant al unei companii din domeniul roboticii, vestea că managerii vor să investească în automatizarea fabricilor este una cât se poate de bună. Numai că, așa cum se întâmplă de multe ori în România, povestea nu este atât de simplă.

Să ne uităm puțin la cifrele oficiale: rata șomajului în România a ajuns la jumătatea anului la 5%, potrivit Eurostat, sub media Uniunii Europene, de 7,7%. Mai mult, gradul de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani din România, un indicator al gradului în care populația este activă din punct de vedere economic, a ajuns la 70,5%, de la 66,2% în primul trimestru din 2016. A depășit astfel ținta fixată pentru 2020, potrivit Institutului Național de Statistică (INS). Cererea de specialiști, muncitori calificați și „meseriași” a ajuns la un nivel care a depășit nivelul din boom-ul anilor 2007 -2008. Toată lumea se întreabă: ce este de făcut?

O soluție este să vedem ce au făcut alții, pentru că - nu-i așa? - nu e cazul să inventăm noi roata. Germania, cea mai mare economie europeană și cea mai mare „consumatoare” de roboți industriali din Europa, are o rată a șomajului de 3,8%, minim istoric. De ce nu pleacă producătorii din Germania în țări cu mână de muncă cât mai ieftină? Ei bine, pentru că ponderea salariilor scade pe măsură ce trecem de la mecanizare la automatizare și în final, la robotizare. Cu alte cuvinte, valoarea bunurilor produse pe fiecare angajat este atât de mare, încât nu are practic sens să pleci în Asia. Dacă vrem să păstrăm și chiar să aducem noi investitori, trebuie și noi, la rândul nostru, să facem loc roboților pe linia de asamblare. Estimăm că România are nevoie de 10 mii de roboți numai să rămână competitivă în Europa de Est, sub această cifră, riscăm să pierdem afaceri care ar putea pleca în alte părți. Și unde ar putea pleca acestea?

În timp ce în SUA sau Europa există întrebări privind viitorul alături de roboți, China, atelierul lumii la începutul secolului XXI, a devenit cel mai mare cumpărător de roboți industriali din lume, cu 340 de mii de unități instalate la sfârșitul anului trecut. La mare distanță o urmează Japonia și Germania. Cu alte cuvinte, China adoptă strategia occidentală în domeniul producției – cumpără roboți ca să păstreze locurile de muncă și să producă produse mai scumpe care să permită plata unor salarii mai mari. La nivel global, în 2020 vor „munci” peste 3 milioane de roboți.

Iar inovația nu stă pe loc. Lângă roboții mari, industriali, își fac loc unii mai mici, mai flexibili, mai prietenoși și mai ieftini. Așa numiții coboți (roboți colaborativi) sunt folosiți și în alte locuri, în afara fabricii, de la spitale și laboratoare la depozite. Cu aceștia, robotizarea devine o investiție comparabilă cu achiziția unei limuzine (nu foarte scumpă). Nu este de mirare că un raport Gartner estima acum 2 ani că în 2018 firmele în creștere rapidă vor avea mai mașini inteligente și decât muncitori. Este o profeție pe care sunt gata să pariez.

Și atunci de ce să ne temem de roboți și de restul tehnologiilor care sunt la câțiva ani distanță: mașina autonomă, imprimanta 3D, boții tot mai inteligenți (care devin rapid prima interfață dintre firme și clienții lor) și inteligența artificială (care ne sugerează ce postări vedem pe rețelele sociale, în funcție de „like-urile” pe care le dăm)? 

Acum trei secole, cea mai mare parte din populația lumii era ocupată în agricultură. Pe măsură ce mecanizarea s-a răspândit, am scăpat de muncile grele și periculoase. De câteva decenii, se întâmplă același lucru în industrie și, de câțiva ani, în birouri. Laptopurile și telefoanele conectate la internet nu sunt decât începutul. Cu cât vom automatiza mai repede activitățile contabile, de evidența clienților, de stocuri, cu atât vom putea face mai multe lucruri pentru noi. Poate pentru unii angajați, care stau la birou mai mult de opt ore, sună ciudat previziunea mea. Dar dacă istoria ne spune ceva despre organizarea muncii este că suferim din cauză că avem în jurul nostru prea puțină tehnologie, nu prea multă. Sunt sigur că vom găsi moduri noi și relaxante de a ne petrece timpul liber rămas după ce plecăm mai devreme de la serviciu, lăsând fabrica sau biroul în grija mașinăriilor inteligente. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumos si optimist pentru toata lumea atat pentru productie cat si pentru angajatii carora li se promite mai mult timp liber si o mai mare acuratete in actiuni! Dar ce ne facem daca "creatorii" robotilor nu vor fi atat de "performanti" sau vor fi pe cale de disparitie caci nu este totusi "un domeniu la indemana oricui).
    PS. La o mare firma la care am lucrat au implementat un program informatic al unui privat. Toate bune si frumoase! Vreo cinci zile ne-a trebuit insa sa identificam o problema din cauza careia avizele nu corespundeau cu facturile si " problema" a identificat-o un angajat, nu programatorul!
    • Like 0
    • @ Maria Magda
      Mie un IT priceput mi-a zis ca daca esti organizat, automatizarea, informatizarea sau robotizarea te ajută. Dacă esti dezorganizat, nu ai proceduri si nici rutine, mai bine renunți, pentru ca rezultatul este catastrofal. Evident, nu vorbim despre situatiile cand solutia de automatizare este proasta - la fel ca in cazul masinilor, nu toate merg la fel!
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult