Foto: George Călin/ Inquam Photos
Ce se întâmplă cu cineva care ajunge în clasa de mijloc urbană (presupunând că nu s-a născut direct acolo)?
Întâi, descoperă că are relații sociale și politice. E foarte greu pentru cineva din clasa de mijloc să NU aibă acces la un politician, la un jurnalist, la un influencer șamd. Fiindcă toți ăștia fac la rândul lor parte din clasa de mijloc.
În al doilea rând, descoperă că în relație cu autoritățile publice e tratat de la egal la egal. Relația poate fi de ostilitate, dar ea e între egali, fiindcă și funcționarii publici tot din clasa de mijloc fac parte. Pe scurt, relațiile sociale sunt de tip liberal, nu de tip autoritar: orizontale, nu verticale.
Statul nu-ți pune talpa pe gât, cum li se întâmplă tuturor celor din clasa de jos și unora din clasa muncitoare. Sau, dacă ți-o pune și strigi „au”, și-o trage imediat.
În al treilea rând, descoperă că are drepturi. Și chiar dacă nu și le știe la nivel specific, cel puțin știe unde să caute ca să se informeze despre ele și ulterior să le folosească.
Pe scurt, descoperă că are acces la resurse sociale, cognitive (sau cognitiv-comportamentale) și intelectuale la care cei din clasa muncitoare au acces mai greu – și care pentru cei din clasa de jos sunt complet inaccesibile. (Ăsta e și motivul principal pentru care progresismul de toate formele a avut și va avea întotdeauna nevoie de aliați din clasa de mijloc: grupul ăsta social dispune cu relativă ușurință de resurse pe care nicio putere nu-și permite să le ignore.)
Restul – expertiza în vinuri/alcooluri, în brânzeturi, în consumul de artă și în celelalte componente ale stilului de viață al clasei de mijloc urbane – e bașca. Cât despre venit, el e relativ irelevant. Nu venitul îți asigură accesul la resursele astea (segmente importante ale clasei muncitoare au venituri mai mari decât segmente importante ale clasei de mijloc), ci statutul.
Același lucru e valabil și despre țări – înăuntrul ordinii internaționale.
România a ieșit de mult din categoria lower class, și recent din categoria working class. E deja o țară middle class.
E timpul să-și internalizeze statutul ăsta. Să renunțe la instinctele autoritare (de supunere cuminte față de alții sau, invers, de țipat agresiv-resentimentar la alții), adică să iasă din logica relațiilor verticale. Să învețe drepturile de care dispune și să intre într-o logică a drepturilor. Și, în fine, să-și găsească politicienii, jurnaliștii și influencerii globali care să-i promoveze statutul.
Pentru asta însă ne trebuie politicieni cu instincte de middle class și care să se simtă ca acasă în relație cu oricine din middle class-ul global – și mai ales din upper-middle class-ul occidental (fiindcă asta e zona în care vrem să ne integrăm). Cum erau, de exemplu, noii politicieni cehi, maghiari și polonezi prin 1990.
Când (și mai ales dacă) vom avea politicienii ăștia – și nu pe alde Iohannis, Ciucă, Ciolacu, Drulă și compania (prezentă, trecută și viitoare) – vom fi unde trebuie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Inca ne vaicarim ca avem cea mai mare rata de avorturi, de mame minore si nu, nu mai e problema la etnie, etnia a fugit prin toata europa, inca 25% din romanie are WC in fundul curtii plus 2 mii de scoli la fel, salariul minim pe economie e inca la coada europei, inca 20% din romani fumeaza si 30% din minori la fel iar alcoolul e prioritate pe multe liste de cumparaturi., alaturi de factura la cablu, dar nu e prioritate sa citeasca o carte sau sa ajute vecinul la dezapezit /maturat trotuarul.
Pentru a fi o tara de mijloc avem nevoie indivizi care se la nivelul mediu. Oare ajung informatiile la ei?