(Foto: Guliver/Getty Images)
Salariul minim pe economie reprezintă elementul central al programului de guvernare PSD-ALDE. Este filozofia păguboasă a abordării de stânga, cum că bunăstarea poate crește dintr-o decizie de la centru. Că traiul „mai bun” poate fi obiectul și subiectul unei politici publice.
Sigur, România are printre cele mai scăzute venituri din Uniunea Europeană. Suntem săracii acestei grupări economice. Dar soluția nu stă, în niciun caz, în așa ceva. Este clar că deja dinamica salariului minim a depășit potențialul real al economiei și că deja apar mutații ireversibile în multe sectoare economice. Alterarea pieței muncii se vede deja fără prea multe analize sofisticate în spate: sunt sectoare unde cu greu mai găsești angajați și sunt sectoare unde locurile de muncă sunt insuficiente.
România în ultimii 16 ani a aplicat cea mai agresivă politică de majorare a salariului minim pe economie, distrugând o serie de avantaje comparative ce derivau din forța sa de muncă. Spre deosebire de țările din jur care au făcut investiții masive în infrastructură pentru a compensa salariile mai mari decât ale altor țări din regiune (inclusiv România), noi am eșuat lamentabil în acest demers. În România, între 2000 și 2016, raportul salariu minim față de salariul mediu / median a crescut de 2-3 ori mai mult decât în țări cu potențial comparabil (de 4 ori față de Polonia, de 3 ori față de Cehia, de 3 ori față de Slovacia, de 2 ori față de Ungaria).
Ne-am trezit în prezent fără infrastructură adecvată (mai ales de transport) și cu o forță de muncă tot mai scumpă și tot mai destructurată de o politică iresponsabilă în materie de ocupare.
Nu e de mirare că suntem tot mai evitați de investitorii străini care preferă țările din jur, tot mai mult și pentru forța lor de muncă nu doar pentru infrastructura de afaceri.
Cine va plăti pentru toate aceste decizii iresponsabile? Pentru toate aceste mutații structurale, deloc benefice pentru bunăstarea națiunii în ansamblul său?
Notă: Salariul mediu se obține prin împărțirea salariilor la total persoane ocupate (poate fi pe sectoare sau la nivel național). Salariul median este valoarea pentru care jumătate din angajați se poziționează (ca salariu) peste această valoare, și jumătate sub această valoare. De regulă, valoarea mediană este sub valoarea medie.
Sursa datelor: OECD, 2018
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Trebuie sa-si cunoasca fiecare "lungul nasului" , conditie esentiala pentru a progresa impreuna.
Din comentariile unor "proletari" despre "patroni" si viceversa nu rezulta ca mai sunt sperante.
- salariul minim net : 1.189 euro
- salariul mediu net : 2270 euro
Raportul : 0.52
(valorile actuale s-ar putea sa difere putin - surse https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_European_countries_by_average_wage , https://www.expatica.com/de/employment/minimum-wage-germany-average-salary-germany_995112.html )
Deci daca Romania cu un raport de 0.41 are o politica a salariului minim "agresiva" , atunci nemti sunt niste veritabili salbatici !
Romania nu e atractiva pentru investitori clameaza , probabil varsand si o lacrima sarata, Paun . Defapt in Romania procentul din venitul generat care merge spre capital ( investitor ) raportat la ce revine angajatului e mai mare decat in toate tarile UE ( doar Bulgaria ne sta alaturi) -cum se vede clar in acest studiu - http://piketty.pse.ens.fr/files/Guerriero2012.pdf Si atunci cum nu e Romania atractiva pentru investitori ? Datele arata ca nu prea mai e atractiva pentru proprii sai cetateni , care ,deloc suprinzator si pleaca prin toate zarile .
( Am mai spus asta ca raspuns la niste aberatii formulate de alt dom' profesor, Glavan , sperand ca cititorii Republica sa nu se lase prostiti de acesti propagandisti care se pretind economisti .)
Pe ce baza se pronunță; atata timp cat nu lucrează în piața liberă.
Prefer un investitor care vine, incesteste in tehnologie si in loc de 400 de angajati are 100, dar platiti cu 500 de euro, decat cu 200. E oricum criza de forta de munca, tocmai pt ca s-a mers pe prostia asta cu salariile mici, asa ca nu avem nevoie de unii care sa ofere salarii de 200 de euro pe care oricum nu vrea nimeni sa mai lucreze. Oamenii au plecat masiv la salarii mai mari in alte parti.
Daca aduci maine 1 milion de locuri de munca cu 200-300 de euro nu gasesti mai mult de 100.000 de oameni dispusi sa lucreze. Singura sansa sa impingi economia in sus e sa cauti investitori dispusi sa plateasca mai mult.
Sa le dai eventual facilitati daca isi instruiesc personalul ca sa creasca productivitatea, daca investesc in tehnologie, dar sa terminam cu prostia ca vrem sa ne crestem niveul de trai prin investitii in domenii care se sustin doar cu salarii mici.
O sa vina celebra replica cu *mai bine sunt someri?*
Doar ca somajul e la cote f mici, chiar fata de tari dezvoltate, din simplu motiv ca e criza de forta de munca. Criza a fost creata....tocmai pt ca s-a mers pe politica idioata a salariilor mici, in asa fel incat oamenii au preferat sa plece.
Deci nu, solutia nu e sa atragi investitori in croitorii si fabrici de cablaje, ci sa instruiesti personalul, sa facilitezi tehnologizarea si sa....impui salarii mai mari.
Daca are tehnologie si banii de salarii mari, un investitor strain va ramane acasa, intr-un mediu economic previzibil si pe care il cunoaste, nu se aventureaza in jungla fiscala si legislativa
romaneasca.
Ultima oara cand am verificat Vestul era plin de firme care nu se inghesuiau deloc sa vina in Romania. Dimpotriva.
Domnule, cand te muti cu chirie din Dorobanti in Bolintin nu platesti 500 de euro pe metrul patrat, ca in buricul targului, ci platesti pretul pietei, al zonei, cum se mai spune.
N-am inteles totusi un lucru: ce propui, de fapt?
Ca investitorii straini sa vina aici, sa construiasca fabrici si uzine si sa plateasca muncitorii romani cu 2000 de euro lunar, ca in Germania?
Poti sa le dai macar UN SINGUR motiv rational motiv sa faca asta?
In fine, incepem sa ne apropiem de adevar.
Sa nu uitam de politicile fiscale haotice, impredictibile si ostile, in fond, investitiilor, de existenta si calitatea jalnica a infrastructurilor, de calitatea pregatirii fortei de munca si alte sute de factori care definesc mediul de afaceri drept "romanesc" si nu "nemtesc".
Cei care investesc in Romania, carora le place sa traiasca periculos, isi asuma riscuri pe care le pot compensa doar cu o rata estimata mai mare a profitului decat in tarile de origine.
1. Firmele românești au o rentabilitate de 2 ori mai mică la aceeași cifră de afaceri față de cele străine din economia românească deși cele străine plătesc salarii de 2 ori mai mari față de managerii români
2. Lipsa viziunii strategice a managerilor români necesitând prezența managerilor în mijlocul salariaților prin controlul exercitat asupra acestora.
3. Lipsa implementării tehnicilor și metodelor moderne de management , a neadoptării managementului performanței, a lipsei managementului riscului ș.a.m.d de unde și lipsa procedurilor care sunt o prezență obișnuită în firmele străine.
4. Managerii români nu sunt receptivi decât la deciziile care îi favorizează pe ei personal față de cele care favorizează firma în ansamblu.
5.Lipsa inovării în firmele românești care este principalul factor de competitivitate și nu plata unor salarii cât mai mici ( caracteristică evidentă, nu poți avea inovare și performanță cu salariați plătiți cu minimul pe economie)
6.Aceste cauze au generat o durată de viață de cca 7 ani pentru un start-up românesc.
7. Mediul din care provin și gradul de educație a managerilor/antreprenorilor români. (Majoritatea capitalului acumulat provine din : Evaziune fiscală , trafic vamal ilegal, delapidări, abuz în serviciu, afaceri oneroase cu statul , nu din acumulări pe bază de muncă și profit în generații ca în vest dar și educația precară a managerilor/antreprenorilor români , mulți needucați sau mai slab pregătiți față de chiar salariații lor. Pe o piață globală nu mai merge cu descurcăreala, țepe date la furnizori sau șpăgi date pentru comenzi de stat. Se observă că deși statul a mărit salariile în sectorul bugetar rezultând o cerere crescută aceasta nu a putut fi satisfăcută de antreprenorii români cu bunuri și servicii autohtone ci s-a dus direct în importuri , antreprenorii români fiind luați ca de obicei prin surprindere deși aveau datele economice cu procentele de creștere încă din 2014 rezultând deficite cronice pentru România și lipsa de noi locuri de muncă care ar fi trebuit generate de această creștere.
8. Mentalitatea antreprenorilor români care vor câștig de azi pe mâine , investesc puțin în cursuri de formare profesională care ar aduce spor de productivitate și apetența pentru rate la vile/automobile de lux și sejururi exotice față de investiții în resurse umane (de altfel foarte puține firme românești au dezvoltate module de management strategic al forței de muncă) dar altfel se văicăresc că nu le oferă statul prin sistemul de educație ultraprofesioniști care să presteze pe 250-300 euro/lună.
Soluția pentru România ar fi să extindă tehnologiile digitale ( de exemplu facilități fiscale pentru tehnologii cloud, Internet of Things sau Inteligență artificială și soluții manageriale moderne pentru patronii care le implementează în firmele lor. Acestea aduc și salarii mai mari în sectorul privat pentru ca au valoare adăugată mare și au un consum redus de resurse. Numai cu firme care fabrică componente de genul centurilor de siguranță sau airbag-uri pentru sectorul auto nu va rezulta o creștere serioasă a salariilor. Pentru sectorul auto trebuie oferite facilități pentru partea de dezvoltare a softurilor și aplicațiilor specifice pentru digitalizarea automobilelor. Epoca Lohnului pe bani puțini a apus în condițiile atingerii prețurilor la alimentele de bază și utilități ca in vest.
O imagine greșită oferită de graficele exemplificate rezultă din chiar modul de calcul al salariului mediu/median în baza includerii în acesta a salariilor din sectorul public sau din companiile de stat unde salariile sunt mult mai mari și care fac practic diferența , dacă la modul de calcul s-ar lua în considerare doar sectorul privat autorul ar avea surprize mari ( peste 70 % din salariații din sectorul privat figurează cu minimul / economie ( date care nu i-au în calcul veniturile la negru , plătite în mână sau veniturile la gri în care se contabilizează în contract minimul/economie dar în mână se plătește diferența). Or cu un sector privat care angajează 70 % din salariați cu minimul pe economie deși nu poate face față concureței străine care oferă prețuri mai mici cu salarii de 2-3 ori mai mari această imagine reflectă neputința sectorului privat românesc afectat de o competitivitate redusă.
Oare cine va reusi sa scoata la liman aceasta incurcatura?