România sustenabilă. Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului: „În stadiul în care se află acum societatea, e nevoie în primul rând de eliminarea risipei, ca să putem fi mai sustenabili”

Foto: Getty Images

Sustenabilitate – un concept auzit deseori, folosit în diverse situații. Sunt persoane care merg până la subtilități ale sensului, alții care îl utilizează ca etichetă valabilă pentru aproape orice.

Am discutat cu Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, despre acest concept. „Din punctul meu de vedere, sustenabilitatea înseamnă optimizare de resurse, și că mă uit la această sintagmă dintr-o perspectivă ecologică și economică în același timp - consum mai puțin, voi impacta mediul mai puțin. Aici vorbim de risipă de energie, risipă de materiale, risipă de muncă, risipă de transport. În stadiul în care se află acum societatea, e nevoie în primul rând de eliminarea risipei, ca să putem fi mai sustenabili. Ceea ce înseamnă să putem susține în timp actualul regim de viață, cu un consum mai mic de resurse”, a subliniat Raul Pop.

În prezent, pentru fiecare creștere cât de mică de nivel de trai, există un mecanism care generează și o creștere de producție, de consum, de exploatare a resurselor, de poluare. E nevoie ca cele două tipuri de mecanisme să fie decuplate, pentru că altfel nu vom mai avea unde sau cu ce să creștem.

De exemplu, un oraș sustenabil înseamnă un oraș care îmbunătățește nivelul de trai al locuitorilor săi: calitatea aerului, a învățământului, a serviciilor de sănătate. Iar acest lucru este făcut folosind resursele existente, sau crescând foarte puțin nevoia de resurse suplimentare. „Asta nu se întâmplă implicit, e indispensabil să fie obiectul unui efort de management foarte conștient și foarte conștiincios, concertat între mai multe domenii de politică publică. În Sănătate, spre exemplu, nu e suficient să vorbesc despre câte paturi sunt și cât de bine sunt pregătiți medicii, ci trebuie să vorbim și despre cum ajung până acolo, câte resurse trebuie să investesc în sistemul respectiv și de unde le iau, ca să nu văduvesc de soluții alte nevoi ale societății”, explică secretarul de stat în Ministerul Mediului.

La tot pasul întâlnim exemple de activități sustenabile, însă nu toți am învățat încă să le recunoaștem. „Transportul în comun este un model de sustenabilitate – un autobuz la care consum fier, să spunem, cât pentru 10 autoturisme, transportă mii de oameni. Dacă fac o paralelă între cum am crescut capacitatea de a transporta oameni și câtă resursă suplimentară am consumat, se vede această discrepanță foarte benefică, și anume nu am folosit de mii de ori mai mult fier, dar am transportat de mii de ori mai mulți oameni. Asta nu s-a numit niciodată efort de sustenabilitate sau de economie circulară sau de transport durabil până recent, când s-au inventat aceste sintagme”, punctează oficialul de la Ministerul Mediului.

La fel, sistemul de distribuție a unui serviciu public este un sistem colectiv, unde infrastructura e optimizată, pentru că e folosită de mai mulți oameni. „Gândiți-vă ce ar însemna dacă fiecare dintre noi ar trebui să găsească o soluție proprie pentru a avea acces la apa potabilă”, subliniază Raul Pop.

Totodată vedem și reversul medaliei. Din cauză că autoritatea publică nu a fost suficient de rapidă în a găsi soluții, au apărut de exemplu sistemele individuale de încălzire, centralele de apartament. În lipsa unei soluții rezonabile în anumite localități în ceea ce privește sistemul de încălzire centralizat, fiecare a încercat să își rezolve problema pe cont propriu. „Au apărut foarte multe centrale de apartament care, per ansamblu, poluează mult mai mult decât un sistem centralizat. Acestea sunt mecanismele și „curelele de transmisie” dintr-un model sustenabil spre un model nesustenabil”, vede secretarul de stat din Ministerul Mediului.

„Îmi doresc foarte tare să vină ziua în care să spun: uite, pentru fiecare cetățean mutat din mașina proprie în mijlocul de transport în comun am economisit, să zicem, 0,46 tone de dioxid de carbon emis în atmosferă”

Așa cum putem calcula, în lei, pentru economia locală, ce înseamnă productivitatea, de exemplu, trebuie să calculăm, într-un numitor comun, care e amprenta de carbon, ca să putem vedea ce înseamnă mai exact impactul asupra mediului. Pentru că din calitatea mediului decurge și consumul de resurse și sănătatea omului și până la urmă și economiile financiare, iar deocamdată le cuantificăm, eventual, doar pe cele din urmă.

„Îmi doresc foarte tare să vină ziua în care să spun - uite, pentru fiecare cetățean mutat din mașina proprie în mijlocul de transport în comun am economisit, să zicem, 0,46 tone de dioxid de carbon. Când ne vom exprima în termenii aceștia vom ști exact ce înseamnă pentru mediu fiecare leu sau fiecare oră de efort investită pe o anumită inițiativă”, punctează Raul Pop

Un stil de viață sustenabil

Din fericire, în viața de zi cu zi, exemplele de activități sustenabile sunt acum extrem de la îndemână. În România nu se pune deocamdată problema unei alegeri conștiente și foarte atente, până în detaliu, din partea multora dintre cetățeni. Deocamdată foarte preocupați de mediu în România sunt activiștii, profesioniștii din anumite domenii de nișă. În alte țări, lucrurile de acest gen au intrat în normalitate. „Dacă merg într-o țară vest europeană, acolo nu există discuția facem sau nu facem colectare separată, închidem sau nu lumina când ieșim dintr-o cameră sau sediu de firmă, mergem sau nu mergem cu trenul. Aceste lucruri au intrat deja în modul de funcționare a societății, care e un mod normal, fără prea multe necesități de a convinge. Acest comportamant este deja au fost adoptat, iar impactul unitar asupra mediului al fiecărui cetățean ce folosește servicii partajate e mult mai mic decât în România”, explică reprezentantul Ministerului Mediului.

Forța și vulnerabilitatea economiei circulare

Economia circulară presupune colaborare, iar colaborarea se concretizează în cel puțin două tipuri de fluxuri. Pe de o parte, fluxuri materiale: dintr-o anumită industrie apare un material care până acum era considerat inutil, deșeu, și trebuia cumva eliminat, dar iată acum am găsit soluții tehnologice ca acel material să plece mai departe în altă industrie, ca subprodus al primului proces, unde să devină materie primă.

„De fapt, economia circulară constă în rotirea resurselor, astfel încât ele să rămână cât mai mult utile, să nu devină o povară care trebuie suportată de cineva și care să necesite resurse suplimentare pentru a fi rezolvată, cum e cazul deșeurilor. Pe de altă parte, acest schimb de materii prime nu poate să se desfășoare fără un schimb mai subtil, dar la fel de important, de informații. Vorbim de informații de tip tehnic: ce avem în acel flux care până acum era considerat deșeu, ce anume avem nevoie în fluxul următor și cum se pot găsi soluții tehnologice de armonizare între cele două fluxuri. Dar este și o informație de tip curent, banal - câte tone de material ai azi și câte tone ai nevoie mâine, ce tip de material e în șarja mea de azi, față de cea de mâine, cum pleacă mai departe”, explică Raul Pop. De aici, nevoia de comunicare foarte robustă și stabilă. Cei implicați într-un circuit de resurse au nevoie să știe în orice moment pe ce se pot baza, pentru că la rândul lor în compania lor lucrează cu bugete și activități planificate. Aspectul de colaborare, de schimb de informații și de materiale între parteneri este esențial și indispensabil.

„Aceasta este forța economiei circulare, dar și vulnerabilitatea ei, tocmai pentru că, spre deosebire de o economie liniară, unde produc un stoc, îl pun pe un raft, îl țin acolo și dacă cineva îl vrea, vine și îl cumpără, la economia circulară nu mai pot face asta, materiile trebuie să se miște constant pentru că următorul proces de producție depinde de ele”, punctează oficialul din Ministerul Mediului.

Acordul de la Paris. „Reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră nu se va întâmpla de la sine, e nevoie de o abordare coerentă și fermă”

Parlamentul European și statele UE au căzut de acord în această primăvară pentru reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030.

România a fost printre țările care au ratificat acordul de la Paris, prin care sunt stabilite ținte climatice, cuantificate în reduceri măsurate a emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest obiectiv la nivel național este sau va fi transpus într-o bună măsură în politici naționale de ramură.

Reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră nu se va întâmpla de la sine, spune Raul Pop care adaugă că este nevoie de o abordare coerentă în ce privește politicile agricole, politicile industriale, transporturile, locuințele și clădirile în general, pentru că din aceste domenii provin cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră.

„Degeaba am eu o asumare națională de 55%, dacă mai departe nu o transform în eforturi foarte concrete și măsurate la nivel de companii sau de instituții de stat. Asta trebuie să facă România: să continue să dezvolte politici care să ducă până la nivel de execuție, de proceduri tehnice, niște schimbări legislative naționale sau comunitare. De exemplu, capacitatea de a măsura și de a raporta. Ca stat, ca să pot să raportez 55% reducere de gaze cu efect de seră trebuie în primul rând să fiu capabil să măsor tot și să centralizez date. Adică să știu de exemplu ce cantitate de gaze cu efect de seră îmi produce cultivarea unui hectar de grâu versus a unui hectar de porumb, versus un hectar de pădure, versus un hectar de mazăre. La fel pentru orice piață industrială, orice mod de transport. Lucrurile acestea trebuie să învățăm să le măsurăm. Deocamdată suntem în urmă cu asta, în parte și pentru că este un efort extrem de pluridisciplinar”, a explicat Raul Pop.

Mai mult, oficialul spune că este nevoie de astfel de competențe în mai multe zone. „Trebuie să ducem expertiza de măsurare a impactului climatic în ministerele și întreprinderile care creează acest impact climatic și care până acum nu știu decât să-și măsoare proprii indicatori pur economici - productivitate, profitabilitate, număr de angajați. Nu mai este suficient, noi trebuie acum să măsurăm și ce înseamnă acestea din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, în tone de dioxid de carbon echivalent. Ca să avem o unitate de măsurare comparabilă între diverse întreprinderi, diverse ramuri, și în final între diverse state și, mai ales, ca să putem lua decizii conștiente pentru reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră”, a explicat secretarul de stat în Ministerul Mediului.

Articolul face parte din seria România sustenabilă, susținută de eMAG.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp