Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

României nu-i pasă ce se petrece în Republica Moldova. De ce?

R Moldova - alegeri

Foto Kommersant Photo Agency / ddp USA / Profimedia

Duminică, 1 noiembrie, în Republica Moldova a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale. Luni dimineață această informație a ajuns și la București. Politicieni care nu au suflat o vorbă în zilele trecute despre ce se întâmpla la Chișinău s-au grăbit să pună poze cu candidatul de pe primul loc și să declare că sprijină drumul european al Moldovei.

Cei doi candidați care se vor înfrunta în turul II vor fi Maia Sandu, care a obținut 36,16%, și Igor Dodon, cu 32,61% din opțiunile electoratului. Maia Sandu, un candidat pro-european, cu un discurs occidental, dar moderat, încercând să nu inflameze nici votanții filoruși, nici pe cei filoromâni, a fost pe locul doi în țară, dar a urcat pe primul loc după numărarea voturilor celor din diaspora. Igor Dodon, președintele în exercițiu, nu și-a ascuns niciodată pozițiile pro-ruse. De altfel, Moscova a fost destinația lui preferată din poziția de președinte. A arătat deseori o atitudine distantă, rece și arogantă față de București. Nu a reușit să convingă deloc pe moldovenii din vestul Europei să-l voteze. Andrei Năstase, preferatul liberalilor din România, care l-au susținut în ultimii ani și l-au plimbat pe la televiziunile din București, nu a convins deloc, obținând puțin peste 3 procente.

Ceea ce mă interesează pe mine este de ce postul național de televiziune, pe 1 noiembrie, seara, când la Chișinău se publicau exit-polluri, se făceau analize, se dădeau declarații post-alegeri, difuza emisiuni precum „O vedetă populară”? Oare această emisiune nu putea fi amânată sau decalată? Oare votul celor din R. Moldova, cozile de la secțiile de votare din România și din Europa, miza acestor alegeri nu au reprezentat subiecte care să fie discutate la postul național de televiziune? În paralel, Digi24 repeta aceleași știri despre pandemia din Europa, Realitatea Plus dezbătea soarta fotbalului românesc, B1 TV era preocupat de dihonia dintre PSD și Pro România, iar la Antena 3 toți erau scufundați în „conspirațiile” din spatele COVID-19. Doar Aleph News, o televiziune nouă, care acordă mai multă atenție știrilor internaționale (deși recunosc faptul că nu am o imagine clară asupra politicii editoriale), a abordat subiectul alegerilor prezidențiale din R. Moldova mai pe larg. Au avut inclusiv invitați, unul dintre ei fiind Sorin Ioniță, cu care au discutat pe marginea acestei teme. Au fost știri despre aceste alegeri în cadrul jurnalelor, dar cred că importanța evenimentului pentru R. Moldova și România deopotrivă impunea mai multă atenție și mai mult spațiu de emisie. Ceea ce s-a întâmplat duminică seară ne arată că, pentru presa din România, R. Moldova este undeva prea departe.

A doua zi românii parcă s-au trezit dintr-un vis. Încet, încet, ziar cu ziar, site cu site, s-a rostogolit știrea că Maia Sandu a câștigat primul tur al alegerilor din R. Moldova. Politicienii s-au gândit și ei că este momentul să iasă în față cu limbajul lor de lemn, au postat mesaje pe rețelele de socializare, au transmis felicitări, au vorbit de marea schimbare care îi așteaptă pe moldovenii de peste Prut. Dar până astăzi unde au fost acești oameni? În zilele din urmă niciun om politic de rang înalt nu a vorbit despre alegerile de la Chișinău. Nici un jurnalist nu i-a întrebat pe Iohannis, Orban, Aurescu, Barna, Cioloș despre cum văd situația din R. Moldova, în perspectiva alegerilor prezidențiale. România nu arată nici că-i pasă, nici că este interesată de ce se întâmplă în R. Moldova. Gesturile de solidaritate, așa cum a fost cel din primăvară, rămân doar niște jocuri de imagine, dacă în momentele atât de importante, precum cel de duminică, stai ascuns.

Cel mai util mijloc de a sprijini drumul pro-european al Chișinăului este să arăți că îți pasă de ce se întâmplă acolo. Jurnaliștii de aici trebuie să-i oblige pe politicienii români să vorbească pe acest subiect. Nu este normal ca televiziunile românești să nu aibă corespundeți la Chișinău în ziua alegerilor, care să fie acreditați pe lângă partide și instituțiile importante. Această pandemie nu este o scuză, se puteau găsi soluții. Nici la alegerile parlamentare de acum doi ani nu au existat jurnaliști din România și nici la cele prezidențiale de acum patru ani. S-a vorbit mult peste Prut despre turismul electoral și pericolul fraudării voturilor, mai ales în zona Nistrului. Ce ar fi însemnat ca la Varnița, unde s-au înregistrat o serie de incidente, să apară niște camere cu sigla TVR sau Digi24? Cum ar fi fost ca jurnaliștii români să fie acolo și să pună întrebări candidaților? Ce s-ar întâmpla dacă acești candidați ar fi invitați să intre în direct la televiziuni românești, porturi de radio sau ar da interviuri ziarelor importante? Am fi dispuși să credem că acest lucru le-ar fi adus un plus de imagine, deși, mai curând, sunt de părere că ar fi fost puși în situația de a purta o discuție și într-o altfel de cheie decât cea în care sunt obișnuiți. Poate nu suntem pregătiți, nu stăpânim ce se întâmplă în estul Europei și ne este rușine să abordăm subiecte mai dificile. Și totuși, dacă televiziunile românești nu vorbesc mai deloc de ce se întâmplă în R. Moldova, ar putea, măcar, ca atunci când prezintă starea vremii să dea detalii și despre cum este aceasta dincolo de Prut. Ar fi un gest cu încărcătură simbolică foarte puternică.

Duminică seară, Sorin Ioniță a spus că nu vede la partidele românești o strategie cu privire la R. Moldova. Nu doar că nu au o strategie, dar mulți dintre liderii politici români nici nu văd de ce ar trebui să aibă una. Nu înțeleg pur și simplu, cultura lor este prea limitată, nu pot gândi în perspectivă și, mai mult, nu pot gândi la nivel macro-regional. Perioada guvernelor PSD a decredibilizat foarte mult imaginea României peste Prut. Odată prin susținerea arătată lui Vlad Plahotniuc, apoi prin calitatea foarte slabă a membrilor executivului. Să nu uităm că un fugar, pe numele Cristian Rizea, a stat ascuns până de curând la Chișinău, iar autoritățile românești abia acum încearcă să îl aducă în țară. Au fost momente în care diferența de pregătire între miniștrii de la Chișinău și cei de la București era foarte mare și nicidecum în avantajul celor din dreapta Prutului.

Tot mai multe voci spun că liderii politici și de opinie din Ardeal și din sudul țării nu sunt prea interesați de ce se întâmplă în est. Nu au empatia necesară pentru a înțelege legăturile cu celălalt stat românesc și importanța consolidării acestora. Distanța geografică este dublată de o distanță psihologică. Politicienilor din Moldova românească ar trebui să le revină sarcina să atragă atenția pe acest subiect, dar cei mai mulți dintre ei sunt prea limitați intelectual să o facă. Problema nu este neapărat că le arătăm basarabenilor că nu ne pasă de ei, problema este că arătăm Europei, iar asta ne costă, pentru că rămânem pe afară când se discută problemele fierbinți din regiune, cum ar fi Transnistria.

La București se vorbește prea mult în clișee și sunt invitați să-și dea cu părerea prea mulți oameni care nu se pricep, așa cum odinioară Cosmin Gușă era prezentat ca mare specialist în problema R. Moldova. Poate nu ar fi rău ca, beneficiind de situația pandemică, televiziunile să învețe că există specialiști (indiferent de subiect) și în afara Bucureștiului. Aici apare și problema unei prese regionale puternice la Iași, care să aibă influență și peste Prut. Dar despre acest subiect, poate altădată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • de asta: https://www.youtube.com/watch?v=wnDxHTaeNX0
    • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult