Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Românii care nu-și vând țara și dacofilia ajunsă la apogeu

De ceva vreme, constat un fenomen îngrijorător în România – apariţia unui aşa-zis naţionalism pe marginea căruia un psiholog pasionat ar putea face un studiu de caz excelent. 

Este vorba despre un soi de patriotism acompaniat în mod obligatoriu de xenofobie, autoiluzionare şi fundamentalism ortodox. 

Îl numesc patriotism în lipsa unui substantiv mai bun, deoarece el nu are, de fapt, nicio tangenţă cu noţiunea de la care porneşte. 

Este o isterie colectivă a unei Românii aflate într-un permanent război civil.

Străinii sunt de vină

La răstimpuri, avem o ură nesănătoasă față de străini. Teoriile conspiraţiei care circulă de ani de zile şi-au găsit, în sfârşit, publicul ţintă cu ajutorul unor televiziuni. Ceea ce se întâmplă prost în România este vina străinilor – ne-au cotropit țara, ne cumpără pământurile şi ne transformă în colonie americană. Urâm cu pasiune străinii, lăcrimăm noaptea înainte de culcare gândindu-ne la Burebista, iar pe plan politic, în loc de a le reproşa lipsa de onestitate şi mizeria sufletească unor lideri politici, ridicăm sprâncenele dacă auzim un nume care nu se termină în „escu”. Ăsta-i român? Normal că nu e, vin străinii să ne conducă ţara.

Foto: Guliver Getty Images

Dacofilia a ajuns şi ea la apogeu. Dacii sunt cei care i-au cucerit de fapt pe romani, iar toate limbile latine se trag din dacă. România este, de fapt, leagănul civilizaţiei în Europa, dar acest lucru este bine ascuns în arhivele Vaticanului deoarece dacă s-ar afla, minunaţii noştri concetăţeni s-ar revolta şi ar dejuca planurile malefice ale altor naţiuni de a subjuga „poporul ales”. Atlantida şi ea, probabil, este ascunsă în Marea Neagră pe undeva pe lângă Tulcea, iar sub ţărâna de pe câmpuri cu siguranţă se afla piramide şi temple mai mari şi mai frumoase ca ale egiptenilor, rodul geniului dac. Probabil şi Isus a fost crucificat aici, iar plăcuţele cu cele 10 porunci ale lui Moise au fost găsite, de fapt, în Munţii Parângului, dar acest lucru a fost ţinut secret.

Un patriotism fără fond

Lăsând ironiile la o parte, fenomenul este absolut frapant, fie şi dintr-un sigur punct de vedere. Aceiaşi oameni care îşi proclamă iubirea pentru naţiune, mândria de a fi români, precum şi dorinţa de a lupta pentru a a readuce România la gloria de pe vremea dacilor, suferă de o lipsă cronică de reacţie la ceea ce se întâmplă. Aleşii noştri se întrec în amnistii şi legi aberante, dar acești români verzi, în loc de a sancţiona decizii care lezează în mod real interesele ţării, poartă ochelari de cal şi se închină la imaginea lui Decebal. Aceiaşi oameni care propagă, înflăcărat şi în mod absolut iubirea pentru patrie sunt cei care privesc protestele din confortul casei lor, votează condamnaţi penal sau preferă să nu iasă la vot pentru că e caniculă. Nimic nu îi poate mişca. Corupţia la nivel înalt, focare de infecţie în spitale, legi pro-furt şi antidemocraţie, apelul la solidaritate al DNA-ului, toate acestea reprezintă zgomote de fundal pentru marii „patrioţi” ai ţării.

La o primă vedere fenomenul pare a fi unul paradoxal. De fapt, el este explicabil prin două aspecte. În primul rând, războiul civil pe care l-am amintit anterior. Este un război al mentalităţilor, şi nu al generaţiilor, un război între două tipologii de oameni. Minerii pe ale căror pancarte e scris mare şi caligrafic „Moarte Intelectualilor” şi cei din Piaţa Universităţii.

Început în vara lui `90, acest război se poartă, încă, în România. Nu mai avem bâte şi pietre, dar avem dispreţul şi ura ascuţite de douăzeci şi ceva de ani. Şi atunci tot ceea ce consideră o parte că este bun, devine, în mod automat, rău pentru cealaltă parte. Catalogăm, în aceeaşi măsură, electoratele partidelor şi protestatarii neafiliaţi politic cu epitete dure şi absolute. Dacă pentru unii reforma educaţiei este un lucru bun, automat, pentru cei din tabăra adversă este o oroare menită să ne distrugă cultura şi tradiţiile. Dacă pentru unii construirea unui mall ortodox în buricul Capitalei este un prilej de bucurie, pentru ceilalţi, automat, devine explicaţia a tot ceea ce se întâmplă profund greşit pe teritoriul acestei ţări bolnave.

Ei bine, atunci când celulele albe atacă celulele roşii ale unui organism, el nu mai poate funcţiona. Or, la momentul acesta în România, cele două mentalităţi se afla într-o luptă crâncenă al cărei rezultat, indiferent care ar fi el, este favorabil unor singure entităţi – acelea care privesc spectacolul din balconul Casei Poporului, bucuroase că pot trece neobservate şi nesancţionate. Mai mult, orice iniţiativă de a-i sancţiona pe „cei aleși” demarată de una dintre cele două părţi adverse va fi puternic subminată de cealaltă. 

Iluzia hybrisului

Un al doilea aspect al acestei lipse de reacţie îşi are rădăcina chiar în cultul pentru origini. Este ca şi cum eşti mama unui minor delincvent care tocmai a incendiat băncile în parc şi şi-a bătut profesorul, dar tu păstrezi la piept desenul pe care ţi l-a făcut de Ziua Mamei în clasa întâi şi protestezi vehement că odrasla ta nu e în stare să facă nimic rău, că uite ce talentat era la desen când era mic. Concentrându-ne pe un trecut atât de îndepărtat, încât ar fi putut foarte bine nici să nu fi existat, prezentul rămâne în umbră. Creierul nostru îl preschimbă pentru a-l putea încadra în aceeaşi paradigmă cu acel trecut glorios. Hybrisul ne înceţoşează logica şi atunci normal că „cei mai viteji dintre traci”, „poporul ales” şi „leagănul civilizaţiei europene” se va ridica iar pe culmile gloriei.

Are nevoie doar de un salvator. Dacă până apare el, vom sta cuminţi şi vom îndura în linişte pentru că, cel puţin, avem trecutul nepreţuit de rememorat în fiecare noapte înainte de culcare. Iar cântecele cu Decebal şi Traian vom continua să ni le repetăm ca mantre pentru a ne confirma valoarea. Unde e acţiunea în toată această poveste? Nu e nevoie de ea. Au făcut-o dacii pentru noi şi, oricum, suntem atât de minunaţi, încât nu trebuie să ridicăm un deget. Minunăţia noastră e ca o aură şi răzbate prin piele. Doar dacă ar înceta nenorociţii ăştia să mai fure.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ruxandra, multumesc mult pentru punctul de vedere incomfortabil, dar necesar. Cred ca este cu adevarat nevoie sa ne uitam la adevaratele pricini care, cum spui, transforma Romania intr-un teren de razboi civil. Nu stiu daca sunt neaparat inclinatia catre istorie si respectarea trecutului, desi sunt de acord ca, atata timp cat cineva se inchina la icoanele unui trecut presupus si in proces rateaza intalnirea cu realitatea, aceasta atitudine nu are nimic de-a face cu patriotismul. Perceptia mea e ca Romania e o societate adanc traumatizata, cu tendinta ferma catre extreme, ceea ce este mereu cazul unui organism traumatizat. Sa vezi lucrurile in alb sau negru este singura prisma a cuiva care nu are un miez sanatos de care sa se sprijine fara sa se prabuseasca atunci cand se uita realitatii complexe in ochi. A putea sa imbratisezi realitatea cu toate fatetele ei este rezultatul unui proces de maturizare pe care ma tem ca Romania si societatea civila romana inca nu l-au traversat. Acest proces incepe cu recunoastearea atasamentului pentru rolul de victima: "Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta." Rolul de victima este, paradoxal, cel mai comfortabil in orice sistem: o victima nu este niciodata raspunzatoare de nimic si, in plus, primeste si compasiunea celor din jur, pe care o cere, asteapta si care e compensarea emotionala pentru pozitia de victima. Atata timp cat ne complacem in a fi victime, nu avem cum sa fim creatori - a unei noi vieti, a unei noi societati, a unei noi Romanii. Pentru ca victimele, ca sa poata exista, au nevoie de doua lucruri: de un sentiment de superioritate (vezi plonjarea in trecut) si de niste tirani (vezi aversiunea fata de ciocoii care vor sa ne conduca din nou). As mai adauga un gand: Romania e un teren minat pentru ca nu ne intalnim impreuna in valori. Eu am plecat din tara in 2004 pentru ca valorile mele sunt destul de bune la mine in sat - acolo ajunge si esti respectat daca muncesti incet, dar cu cap, daca iti respecti batranii, daca vrei sa lasi ceva in urma. Dar de cum am scos nasul din sat si m-am mutat la Bucuresti ca sa studiez, m-a lovit frontal o alta Romanie, cu un alt set de valori. Si, decat sa-mi chircesc coloana vertebrala, am preferat sa plec inspre o natiune adoptiva, unde insa valorile mele sunt valide, ceea ce imi da tarie sa construiesc. De asta spun ca, in viitor, n-ar strica sa ne uitam si la valorile pe care le avem in comun ca natie, daca avem vreunele. Pentru ca, pentru moment, ce ne tin impreuna sunt istoria (presupusa) si biserica. De-asta n-avem cum sa ne miram ca atata lume e atasata de amandoua.
    • Like 0
  • O mare parte a populatiei sufera de o prostie autarhica vecina cu schizofrenia. Din pacate, lucrul facut de mantuiala, fuga de raspundere, bascalia si poltroneria complecteaza mocirla sinistra a societatii romanesti. Infrastructura, avutia nationala, pamantul, agricultura, sanatatea, toate sunt praf si pulbere. In Romania, se moare pe capete realmente din prostie. In final, toate influentele din exterior sunt culpabilizate de esecul si cancerul social metastazat. Si asta, culmea in conditiile in care sistemul autarhic rejecteaza totul ca o platosa. Spre exemplu, mandria de a fi roman, o notiune prost inteleasa, reprezinta un soi de cataracta mentala, care transforma oamenii in cartite. Rezultatul, vietuim ca orbetii, ne ciocnim unul de altul intr-o miscare browniana, ne izolam protectiv intr-un egoism tembel si feroce si ne incredem doar in propria persoana. Si de ce am face altfel, cand sistemul este dusmanul cetateanului. De fapt, asa se percepe coruptia in viata reala. Daca faci o plangere la politie, tu esti luat la intrebari, daca intrebi medicul sa te lamureasca esti tratat ca ultimul pigmeu. La service, esti inbarbatat, stati linistit, totul va fi bine. Mai rau e la plecare, cand masina scartie mai tare ca la inceput. Fiecare incursiune in jungla drumurilor romanesti este ca o intrecere intre cavalerii teutoni, care o are mai mare, masina ori sulita. Trebuie sa te pazesti si de partenerii de trafic bezmetici si de politie, in egala masura. In rest lumea se manipuleaza reciproc avantajos, la adapostul formulei:"O zi buna va doresc!". Toti vor mai multi bani, marire de salariu, mai multe zile libere si tratament preferential. Asa ca la finalul doritei zile bune oamenii au nevoie de povesti si conspiratii, o telenovela, stiri proaspete de mahala. ceva acolo. In acest fel, nevoia de supravietuire, inventeaza o realitate alternativa intretinuta de o mentalitate gen "buricul pamantului", hranita din belsug cu lipsa de informatie, barfa, educatie de crasma, o istorie prost inteleasa si basme de Petre Ispirescu. Si toate astea penduleaza intre povestile cu laserul romanesc care a topit tancurile rusesti in 1968 si "ai auzit, un roman a inventat aia".
    • Like 0
  • Consider ca intr-un fel este o reactie fireasca, sa cauti prin istorie sa vezi pe unde statea coloana verticala dreapta. E adevarat ca subiectul asta bate suta de ani, divizia daci, divizia romani si evidentele trasaturi specifice ( de mic eram catalogati dupa forma urechii, in dac sau roman (in joaca evident), dar banuiesc ca erati in 'astral' pe atunci - ca si astralul asta e in paranteza ca Steiner R. si alti antroposofi se plictiseau de viata fizica terna si nu eterna) . Dar intr-o societate care nu mai are granite fizice stabilite clar , in care economia nu mai este demult definita teritorial- fizic, unde remunerarea nu mai este doar in moneda tarii etc, toate bulversarile acestea nu sunt definite clar populimii si nici nu coboara nimeni din bula lui inteligenta sa le explice, atunci e firesc sa te agati de cateva fraze sau strofe despre daci , romani, tepesi doamne , etc. |Un exemplu mai vechi de la M.Eminescu: Unde esti tu Tepes Doamne, deci tema era actuala si atunci.
    • Like 0
  • Romanii nu stiu cine sunt.
    Romanizarea Romaniei,daca e sa ne luam dupa Lucian boia a amplificat efectele acestui gol. Desi tracii erau un popor numeros , nimeni nu stie cum suna limba lor. Eu insumi, ca un amator , nu inteleg de ce statul nostru. nu a finantat o cercetare in acest sens.
    Stiu ca frigienii , popor din hinterlandul troian, erau traci. Cineva ar trebui sa mearga in Turcia si sa caute si in gaura de sarpe ceva scris in limba acestora.
    Mai stiu ca in Grecia exista un document cu acces restrictionat scri in limba beotilor( sper ca e corect ) , untrib dac care-si pastrase limba, in timpul lui justinian. Mai banuiesc ca letona, limba de referinta indo-europeana suna precum limba stramosilor. In aceasta lima exista si un cuvant despre care stiam ca este exclusiv romanesc-doina. Caci teoria oficiala este aceea ca era o limba din grupul satem(nu centum, precum latina) si provenea dintr-un trunchi comun cu balto-slava .
    Vazand basoreliefurile regilor celti din Crimeea , mai cred ca era apropiata de limbile iraniene. De altfel , roxolanii , stapani peste Basarabia, erau iranieni.
    Am fost mirat sa aflu ca romanii se mira cand afla ca dacii erau majoritar blonzi.
    Asa incat , daca nu stim cine suntem si de unde venim, cumputem fi?
    Dar aceasta e paradigma intregii specii umane.
    • Like 2
  • Interesanta opinie...
    • Like 0
  • aveti o fotografie foarte frumoasa.
    • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Asta e din ciclul cantecului: "esti frumoasa, dar esti..." :)
      • Like 0
  • invit pe cei care se dau notionalisti si patrioti sa 1. citeasca istoria sa inteleaga de unde "romania-roman-romanesc" 2. faca un test adn care determina regiunea de provenienta a genelor, iata aici un exemplu : https://www.youtube.com/watch?v=tyaEQEmt5ls
    • Like 2
  • Vali check icon
    Sunt foarte mulţi, dintre cei care şi-au dat cu părerea vizavi de conţinutul articolului, care nu cred că ar înţelege ei înşişi ce au vrut să spună, dacă recitesc propriul comentariu. Se arată patrioţi ori naţionalişti şi nu sunt în stare să se exprime clar şi corect în româneşte. Deşi înţeleg contextul complex al organizării mondiale de azi şi îmi dau seama, cu părere de rău, că o perioadă mai bună pentru România (mai ales a ultimilor 10 ani, aşa) probabil că nu a mai fost în toată (mica) noastră istorie, mă declar patriot ŞI naţionalist. Mă întristează, în schimb, felul oamenilor care se declară cum mă declar şi eu.
    P.S. Felicitări, Ruxandra Burcescu!
    • Like 0
    • @ Vali
      cine bea 1-3 pahare de vin pe zi, sau se iubeste cu alta pesoana, sau ...., este un cetatean normal, cine bea sau se iubeste cu mai multe persoane, ...., pana incepe sa incurce lucrurile este betiv, curvar, sau ... :) deci cineva este cetatean normal si alaturi este un patriot sau un nationalist, adica un extremist (asa cum cineva are diaree, adica nimic rusinos, ca o dereglare :) ) ! dar, interesant cu betivul, curvarul si extremistul au un sentiment de mandrie exacerbat, adica ... cine mai este ca noi ! noi facem ceva "out of the box" ! concluzia : baietii trebuie bagati "in the box", sau cel puti, ca si cetateanul cu diaree, sa treca pe pastile, ca sa se linisteasca :) ps. chestia asta cu scrisul gramatical este o chestiune corecta ! dar cand postezi este posibil sa inghiti litere, virgule, litere mari, etc, etc ... altfel, chestiunea vine din timpurile in care militienii ca sa acceada la functii sau in securitatea statului erau nevoiti sa "faca" (nu sa urmeze :)) o facultate. baietii intrau cu gramada la istorie (iasi), sau drept (bucuresti) si "terminau" (noi restul absolveam cu diploma :) ) facultatea nestiind sa scrie :) (in nici o limba) doar sa se semneze :) (era un desen pt dansii). atunci , pentru obtinerea diplomei, pcr a introdus criteriu : "scrierea gramaticala", nu conta ce copiezi (caci toti erau lasati sa copieze, mai modern se cheama plagiat, dar cine mei tine cont cand toata "fami-glia" a "terminat" o facultate :) ) la examen, dar atat cat "transcrii" sa fie corect gramatical :) (se munca litre si semene :) ). cam asa stau lucrurile. puteti verifica si dumneavoastra cine face pe "paznicul gramaticii / corectorul", de unde provine si ce realizari are in viata, el si famiglia lui. excludem de aici profii care prin natura activitatii lor vad continuu cratime, virgule, subiectul, predicatul si diftongii :) asa cum eu vad continuu cifre, inmultiri si radicali si-mi apare rezultatul unei limite sau integrale :), ba vad si afacerea, dar si pe cel inzestrat de la Dumnezeu :). stiu, mea culpa, nu sunt patriot, nationalist, betiv, curvar, fumator si ... si-mi este rusine cand gresesc gramatical, dar gandesc corect ... si repede !
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Vali check icon
      Răspunsul dvs. mi-a înveselit ziua. Prin lipsa de elocvenţă, mai exact. Am recitit de mai multe ori ce aţi scris şi tot nu am reuşit să înţeleg ce asemănări găsiţi între beţivi, curvari, oameni cu diaree, pe de o parte, şi naţionalişti, pe de cealaltă. Sentimentul de mândrie exacerbată, cum spuneţi dvs, nu este caracteristic vicioşilor în mod particular, ci şi oamenilor care îşi doresc, pentru sine sau pentru colectivitate, un sentiment de "mai bine". Ca să nu mai spun că diferenţa colosală între indivizii luaţi fiecare în parte şi un popor este aceea că, în timp ce mândria personală este într-adevăr un viciu, mândria naţională sau colectivă reprezintă ceva demn de respect. Uitaţi-vă la popoare mai civilizate (americani care vorbesc mai tot timpul despre "our great country" şi scandează mereu "god bless America", britanici care îşi dedică acţiunile însemnate reginei şi naţiunii, ca să nu mai zic de italieni ori nemţi care îşi arborează în masă drapelul naţional la ferestre în mai toate sărbătorile de stat, toate astea sunt demne de respect, arată că la ei există o conştinţă colectivă). Sentimentul apartenenţei trebuie încurajat şi în frumoasa noastră ţară, pentru că el trezeşte conştinţa, setea de "a face". Cât despre "PS"-ul dumneavoastră, oricât v-aţi strădui nu veţi putea să-mi schimbaţi părerea despre a scrie şi a te exprima corect. În mintea mea de naţionalist (aşa cum nu sunteţi dvs), nu există scuze pentru justificarea greşelilor gramaticale. Exprimarea corectă reprezintă baza, esenţialul de la care trebuie să porneşti pentru a formula o idee, un gând. Nu am întâlnit până acum oameni care să fie în stare să transmită idei măreţe prin formulări greşite. Nici nu cred că există.
      • Like 1
    • @ Andriescuus Lucian
      Vali check icon
      Răspunsul dvs. mi-a înveselit ziua. Prin lipsa de elocvenţă, mai exact. Am recitit de mai multe ori ce aţi scris şi tot nu am reuşit să înţeleg ce asemănări găsiţi între beţivi, curvari, oameni cu diaree, pe de o parte, şi naţionalişti, pe de cealaltă. Sentimentul de mândrie exacerbată, cum spuneţi dvs, nu este caracteristic vicioşilor în mod particular, ci şi oamenilor care îşi doresc, pentru sine sau pentru colectivitate, un sentiment de "mai bine". Ca să nu mai spun că diferenţa colosală între indivizii luaţi fiecare în parte şi un popor este aceea că, în timp ce mândria personală este într-adevăr un viciu, mândria naţională sau colectivă reprezintă ceva demn de respect. Uitaţi-vă la popoare mai civilizate (americani care vorbesc mai tot timpul despre "our great country" şi scandează mereu "god bless America", britanici care îşi dedică acţiunile însemnate reginei şi naţiunii, ca să nu mai zic de italieni ori nemţi care îşi arborează în masă drapelul naţional la ferestre în mai toate sărbătorile de stat, toate astea sunt demne de respect, arată că la ei există o conştinţă colectivă). Sentimentul apartenenţei trebuie încurajat şi în frumoasa noastră ţară, pentru că el trezeşte conştinţa, setea de "a face". Cât despre "PS"-ul dumneavoastră, oricât v-aţi strădui nu veţi putea să-mi schimbaţi părerea despre a scrie şi a te exprima corect. În mintea mea de naţionalist (aşa cum nu sunteţi dvs), nu există scuze pentru justificarea greşelilor gramaticale. Exprimarea corectă reprezintă baza, esenţialul de la care trebuie să porneşti pentru a formula o idee, un gând. Nu am întâlnit până acum oameni care să fie în stare să transmită idei măreţe prin formulări greşite. Nici nu cred că există.
      • Like 0
    • @ Vali
      este asa cum spuneti dumneavostra ! totusi eu STIU ca nu ma fac inteles :) in legatura cu "Uitaţi-vă la popoare mai civilizate", putem sa trecem si la miros, si culmea si popoarele "mai civilizate" au ac miros, putem merge la sex, culmea, si popoarele "mai civilizate" fac sex :) extraordinar cat de civilizati sunt romanii :) la pct cu "nu există scuze pentru justificarea greşelilor gramaticale", posibil sa fie asa, dar greselile gramaticale nu fac, inca, subiectul unor condamnari la detentie :) si nici prostia, deci ... suntem liberi aman2 :) totusi astept cu nerabdare ziua in care parlamentul romaniei sa ia masuri in ac directie (cam asta este treaba lor :)), personal ma descurc agramat si lipsit de elocvenţă in 5 limbi, si slava Domnului, nu duc lipsa de nimic, basca ca m-am plimbat toata lumea asta balbaidu-ma sa ma fac inteles in chestiunile care ma priveau. ma intreb din gramatica romana puteti trai, macar in romanica. asa ca roman de bine, nationalist si patriot :) ps. chiar nu puteti renunta la atacurile personale ? este asa greu sa discutati in contexte si parabole ?
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Vali check icon
      Din nou, nu înţeleg referirea la odorul sau la modul de a face sex al unor popoare mai elevate decât al nostru. Încercaţi să-mi transmiteţi că şi ei sunt, totuşi, oameni, bănuiesc. Eu încercam să evidenţiez că dezvoltarea unui stat depinde şi de conştinţa colectivă a unui popor, care e necesar să fie mai pronunţată şi la noi. Oricum, o să renunţ la a încerca să vă înţeleg, cu atât mai mult cu cât dvs. "ştiţi că nu vă faceţi înţeles". Chiar şi aşa, prost cum sunt, departe de mine gândul ca dvs să fiţi altcumva decât liber (din nou, nu înţeleg de unde şi de ce aţi adus în discuţie subiectul detenţiei). Cât despre jignirile personale, consider că nu ar fi mai puţin personale dacă aplic tactica folosită de dvs, adică să le pun în "parabole" (cuvânt al cărui sens mă îndoiesc că îl cunoaşteţi cum trebuie, după contextul în care l-aţi folosit). Vă felicit pentru cele cinci limbi cunoscute şi pentru toate ţările în care aţi fost emigrant. Eu am mers doar în concedii când am vizitat alte ţări, după ce m-am asigurat că am văzut, mai întâi, tot ce este de văzut pe teritoriul meu. Deci, evident, da, îmi merge bine şi pot trăi chiar bine din "gramatica română" şi chiar aici, în ţara mea, România (şi în niciun caz "romanica" dvs.). Vă promit că nu vă mai bag în seamă.
      • Like 0
    • @ Vali
      asa este "şi ei sunt, totuşi, oameni, ... ", "totusi" :) ... multumesc pt renuntarea la " bag în ..". este cea mai buna idee !
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Nici eu nu votez pentru că nu-mi plac partidele. Eu aş vrea să ştiu cine le sponsorizează. Ce entităţi dau acel 2%. La televizor e frumos, dar e televizor.
    • Like 1
  • Aglomerare alandala de informaţii dintre cele mai diferite: dacism, patriotism, democraţie, cu trimitere la oricare grup social, de parcă toate ar fi la fel cu aceleaşi preocupări. Am fost la vot, nu am votat pe nimeni, sînt de acord cu dacismul, după ce Dacia a fost eliberată de romani, Îmi plac românii, care pleacă din ţară ca să aibă de unde reveni... Sînt sau nu patriot patriot sau naţionalist?!
    • Like 2


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult