Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Rusia suspendă „coridorul cerealelor”. Care sunt adevăratele intenții ale Kremlinului

Nave ucrainene

Nave ucrainene cu cereale la intrarea în strâmtoarea Bosfor. Foto: Profimedia Images

Rusia, prin Ministerul Apărării, a anunțat sâmbătă suspendarea înțelegerii în ceea ce privește „coridorul cerealelor”. Acest anunț a survenit la câteva ore după ce drone acvatice ucrainene au atacat navele rusești acostate în portul Sevastopol. Rusia denunță un atac combinat, efectuat cu ajutorul Marii Britanii și, astfel, își rezervă dreptul de a SUSPENDA înțelegerea de la Istanbul.

Tot sâmbătă, Rusia anunțase că va expedia 500.000 tone de grâu către țările sărace din Africa spre a încerca eradicarea potențialului de foamete, atât cât se poate efectua acest lucru, în condițiile date.

În urma acestui anunț, analizăm cauzele și efectele care au condus la această situație.

Cauze

• Rusia era de foarte mult timp nemulțumită de acest acord de la Istanbul. În sensul că cererile sale, exprimate în scris, nu au fost îndeplinite. Și cu toții știm că acordul semnat de Rusia cu O.N.U. și Turcia, ca broker, nu a fost văzut de nimeni, niciodată, cu excepția semnatarilor, Serghei Shoigu din partea Rusiei și Antonio Guterres din partea ONU.

Însă, cunoscând sistemul de negociere rusesc și având cunoștință despre sancțiunile aplicate regimului de la Kremlin, credem că Rusia nu a cerut nici mai mult, nici mai puțin, decât ridicarea sancțiunilor în ceea ce privește tranzacțiile bancare rezultate în urma comerțului cu grâu și produse agricole, precum și ridicarea sancțiunilor aplicate companiilor producătoare de îngrășăminte, în speță, oligarhilor ruși care le dețin, de exemplu Uralchem.

• Rusia nu are nicio calitate în acordul semnat de Ucraina cu ONU și Turcia ca broker, ea nefiind parte semnatară. Acel acord are puterea de a continua, dacă niciuna dintre părți nu-l denunță, și după expirarea lui, în data de 22.11.2022.

Rusia încerca de foarte multă vreme, prin diverse declarații și semnale, să-și revendice pretențiile exprimate în scris prin acordul său de la Istanbul. Însă, U.E. și aliații Anglo-Saxoni nici nu au dorit să audă despre așa ceva. Prin prisma U.E., este simplu și clar. Uniunea nu a fost parte în acea negociere, ci doar domnul Guterres din partea ONU. Și mesajul U.E. pare a fi: “atunci să vă rezolve domnul Guterres revendicările, exprimate în scris, împreună cu domnul Erdogan, mijlocitorul înțelegerii”.

Rusia a sabotat în mod efectiv coridorul cerealelor prin lentoarea maximă cu care a performat inspecțiile asupra mărfurilor care ajungeau escortate la Istanbul. Acolo s-a format un dop de nave în așteptare pentru a fi inspectate și a trece de canalul Bosfor de circa 150-160 unități. 

Sursa: Marine Trafic

• Turcia a fost și este un beneficiar al coridorului format prin cele trei porturi, Pivnyi, Odessa și Chornomorsk, denumit printr-un acronim pe care-l folosim, și anume POC.

Turcia a beneficiat de mărfuri ucrainene la un preț extrem de redus, Turcia a recepționat sume importante de bani pentru logistica și inspecțiile de la Istanbul. Interesul Turciei este, deci, financiar cu precădere, cum altfel? Grâu și porumb ieftin, laolaltă cu ulei și semințe de floarea soarelui.

Efectele atacului ucrainean:

Rusia suspendă coridorul cerealelor susținând că au fost lovite nave din escortă. Și dacă raportăm cele 1.000 de drone iraniene, care au lovit infrastructura energetică a Ucrainei, la acest atac de maxim 10 drone asupra navelor din portul Sevastopol, raportul este efectiv ridicol. Mai mult decât atât, în portul Sevastopol erau navele rusești de război, retrase din fața coastelor ucrainene, în urma acordului de la Istanbul.

Rusia, la ore după anunțul suspendării acordului, notifică ONU prin reprezentantul său rus în ceea ce privește întrunirea Consiliului de Securitate pe această temă. Acesta este primul semn că atacul ucrainean a fost pentru Rusia doar un „casus beli” sau un levier pentru o negociere. Negociere asupra căreia vom reveni mai jos.

Deocamdată, Rusia, prin exprimarea clară „suspendare”, indică anumite aspecte de esență:

• Vrea să își negocieze ridicarea sancțiunilor asupra sistemelor de plată. Nu uităm că Rusia vinde grâu în Pakistan, în sistem barter (fructe și legume), vinde 5 mil. tone în Iran contra drone și rachete, precum și piese de schimb de la fabrica Renault din Iran și așa mai departe, incluzând aici și Afganistan (ce vor lua în schimb?), Arabia Saudită, Algeria, India, Liban, Libia, și multe alte destinații, unele dintre ele extrem de obscure, precum Siria.

• Rusia dorește să ridice sancțiunile aplicate oligarhilor ruși, deținători de combinate ce produc îngrășăminte. Stocurile lor sunt extrem de mari și nu au desfacere. Loturile stocate prin Europa sunt înghețate la modul propriu, nu au voie să fie comercializate. Orice bancă refuză în mod clar plata facturii de îngrășăminte cu origine rusească. Chiar și prin sateliții creați în Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan, urmele mărfurilor sunt depistate. Privind realist, cele trei țări enumarate mai sus au interesul să își vândă producția proprie, nicidecum pe cea rusească, fie ea și la preț cu discount aplicat de rețeaua comercială a oligarhilor ruși. Da, pot strecura indigenizând mărfuri prin loturile lor, dar volumele nu sunt mari. Îngrășămintele se produc cu ajutorul gazului și a rocii fosfatice. În acest moment, gazul a scăzut extrem de mult pentru că Europa nu mai are nevoie de gazul rusesc (stocurile pentru iarnă sunt asigurate), îngrășămintele din Rusia sunt în stocuri foarte mari, iar ei nu le pot comercializa.

Concluzionând: Rusia dorește să vândă grâu și îngrășăminte. Nimeni, însă, nu a pus sancțiuni acestor produse. Așa că, nu pot vorbi deschis despre acest lucru. Există sancțiuni asupra plăților și asupra oligarhilor, ceea ce Rusia preferă să treacă sub tăcere.

Rusia nu va îndrăzni să bombardeze deschis cele trei porturi din Coridor. De ce? Pentru că acele trei porturi sunt sub acordul semnat de Ucraina, ONU și Turcia. Iar acordul este încă în vigoare. Însuși expresia „suspendare” conduce către acest scenariu. Chiar dacă ar dori să bombardeze tot, nu pot face acest lucru, sunt extrem de multe nave turcești care asigură logistica și, de când a început invazia, nu am auzit despre vreo navă turcească victimă a minelor rusești sau a bombardamentelor. Turcia ar fi ultima țară pe care Rusia ar dori să o supere.

UCRAINA. În cazul mai puțin fericit, în care Rusia ar institui din nou blocadă în fața Odessei, ar avea resurse să treacă și peste acest impas: căile de logistică create via România, Polonia și Ungaria. Căile logistice de la gurile Dunării pe barje, căile de transport feroviar și terestru sunt deja formate și cu puțină deschidere și mai multă atenție, precum și prin deschiderea de puncte noi de trecere, Ucraina va continua să își exporte mărfurile. Greu, dar o va face. Uniunea Europeană și aliații Anglo-Saxoni vor oferi tot suportul Ucrainei. Nu vor ceda la șantajul rusesc, sub nicio formă.

Marea perdantă în această tensiune este Rusia, care încearcă de foarte multă vreme să își ridice sancțiunile exprimate mai sus. Și, prin sabotarea coridorului în mod lent, dar eficace, prin declarații politice, prin presiune exercitată asupra sistemului energetic ucrainean, spre a limita efectivitatea procesării oleaginoaselor, a direcționat procesul spre momentul de astăzi. Dar când cumperi drone iraniene și aduni rezerviști cu arcanul, folosești autocamioane Studebaker din Al Doilea Război Mondial, donate de americani prin programul Lend&Lease, de fapt arăți ce ai ajuns și ce ești. Îți arăți, de fapt, neputința dusă la cote înalte. Rusia este dezbrăcată astăzi și expusă. Amenințarea cu arma nucleară este departe de a fi pusă în practică. De ce? Simplu, pentru că toți oligarhii ruși, tot biroul politic al lui Putin și toți corupții sistemului său, incluzând aici și faimosul FSB, precum și armata rusă prin generalii sai, Shoigu, clovnul Kadirov și infamul Prigozin, proprietarul grupului Wagner, vor toți un singur lucru și anume: VIAȚĂ, vor să trăiască, nu să se sinucidă de dragul lui Putin. Care Putin, și el, dorește exact același lucru, Viață. Nu este un erou, este un laș, o creație a sistemelor de informații rusești, iar acești oameni umblă întotdeauna în întuneric, căci se tem pentru viața lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este cinic şi profund incorect politic ceea ce scriu mai departe dar, dacă ne aşteptăm la o schimbare la vârf în Rusia, aceasta va veni de la oligarhi. Cred că şi Putin ştie asta. Nu am pretenţia că sunt original cu acest panseu,
    • Like 1
    • @ Dragoş Anghelache
      gri check icon
      este ca intr-o haita de lupi , masculul alfa este înlocuit la primele semne de slăbiciune........ candva prin anii 20 ai secolului trecut un istoric britanic scria ca Politburo-ul din care făceau parte Lenin , Stalin , Beria , Djerzinski si sleahta de bandiți numita bolșevici erau o colecție completă a tuturor infracțiunilor din Codul Penal .... orice zi in plus a " operațiunii speciale " crește vulnerabilitatea cotarlei jerpelite kaghebiste Putin .
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult