Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Rușinile României: Brașov, orașul sinistrat din centrul țării

Gara din Brașov

Foto: Răzvan Mihăilescu

Fără aeroport, fără autostradă, cu o gară ca-n Hitchcock - ca să ajungeți în centrul țării, la Brașov, din orice colț al României, înarmați-vă cu multă răbdare. Este rușinos ca în anul 2017 să faci distanța București - Brașov cu mașina uneori și în 6 ore. 166 de kilometri pe care-i străbați în ritm de melc pe o Vale a Prahovei unde nu s-a construit în ultimii 30 de ani nimic și unde Waze-ul îți arată constant că „se stă” la intrare în Comarnic, la Sinaia, la Bușteni, la Predeal. Weekend-urile sunt un coșmar pentru cei care fac naveta săptămânală între Capitală și Brașov. În lipsa unui aeroport, soluția rămâne călătoria cu trenul. Cu puțin noroc, poți face distanța dintre București și Brașov în 2 ore și jumătate, dacă elimini întârzierile clasice comunicate de CFR. În articolul acesta despre trenuri aș vrea să vă vorbesc, mai precis despre Gara din Brașov, o clădire frumoasă, dar care pute a nepăsare, indolență și dispreț față de cetățean. O rușine! Încă una... 

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la anii studenției mele, îmi vin în minte miile de kilometri parcurși cu trenul între București și Bacău, la fiecare sfârșit de săptămână în care mă duceam acasă. Și uneori către mare, vara. Mirosul WC-urilor nespălate umplea toată gara, nu doar trenul; îți luai coate în ficat de la călătorii mult prea grăbiți să-și ocupe locurile; trebuia să fii tot timpul cu ochii pe sus, pentru că exista riscul să-ți cadă în cap, de pe suporturile mâncate de rugină, papornițe cu borcane de gemuri, zacuști și murături. Se întâmpla acum 15 ani. Și azi, din păcate, transportul feroviar se scaldă în aceeași bătaie de joc, jeg și lipsă de interes din partea autorităților.

Ieri am luat-o pe mama de la gară. De la gara Brașov, oraș turistic, ce a candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru 2021.

Încă de cum intri cu mașina în perimetrul gării, ești înconjurat de puradei dornici să te ghideze prin parcare. Aproape că se urcă pe vehicul, de abia reușești să înaintezi fără să îi lovești. Odată coborât de la volan, sar pe tine să le întinzi ceva. După ce scapi de ei, trebuie să fii foarte atent pe unde calci, daca nu vrei să-ți rupi gâtul. Pavelele din fața gării sunt sparte, multe lipsesc, iar riscul să te împiedici sau să calci strâmb e mare.

Dacă ai supraviețuit până aici și nici nu ai rămas prizonier în ușile glisante pe care se intră în gară, ține-te bine: greul de abia acum urmează. În sala mare bate vântul mai ceva ca afară. Și poartă cu el mirosuri de ulei rânced de la patiseriile ieftine, de transpirație și de urină. Ca să ajungi pe peron, trebuie să treci printr-un pasaj, același care face legătura și cu parcul din fața Patinoarului Olimpic. Spre binele celor care au drum încolo, sper să o ia prin altă parte.

Ziua, în pasaj, poți să vezi urmele celor care își fac veacul noaptea pe scările și pavamentul spălate doar de ploile care se infiltrează în tavan sau se scurg pe scări. În zilele aglomerate, câte o cerșetoare așezată pe scări și musai cu un bebeluș sedat în brațe îți intinde mâna agresiv, de parcă ar vrea să îți pună piedică. Bine cel puțin că avem indicatoare în engleză...

Ajung pe peron. Trenul are din nou întârziere. Minutele se scurg mai greu ca niciodată. Mă simt ca un prizonier al indolenței unor autorități care ne condamnă să rămânem închiși în lumea a treia. Privesc scaunele rupte și cleioase. Sub ele, cutii de bere goale. Pe stâlpi - urme de urină.

Trenul vechi și ruginit, ale cărui frâne urlă de oboseală și durere, se oprește în fața peronului. Oamenii, mai ales bătrânii, urcă cu greu. Distanța dintre peron și scară e considerabilă, iar atunci când mai ai și o geantă în mână urcatul în tren devine sport extrem.

Intenționasem să iau copilul cu mine, să îi arăt trenurile. Acum mă bucur că n-am făcut-o.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • C.F.R-ul nu este asa din cauza celor ce conduc compania nationala feroviara este asa din cauza celor de la minister daca va mai aduceti aminte prin 2000 era afisat un mare poriect pe coloanele Garii de Nord unde se pormitea linie de mare viteza si gara acoperita cu geam.Desigur constructorul caii pe acea vreme Alstom era dispus sa plateasca constructia in intregime si de asemenea taxa de depou.Dar sa renuntat la proiect pwntru ca nu intrau bani in buzunar celor de la minister.Iar problema masinilor si cozile de pe DN 1 este vina noastra in toataliate chiar recent intre comarnic si sinaia am dat de un caz funny dar trist soferul din fata noastra se ducea 10 masini mai in spate ca sa ia ceva din masina sotiei adica WTF de ce 2 masini ?
    • Like 0
  • Cri check icon
    Cele scrise de d-na Mădălina Lungu se potrivesc majoritatii oraselor si garilor tarii. Lipsa de civilizatie a cetatenilor, cuplata cu nesimtirea, indiferenta si nepriceperea autoritatilor locale sunt tipice pentru o mare parte din zonele urbane ale Romaniei.
    Valea Prahovei a devenit cosmarul saptamanal al celor care sofeaza in week-end.
    Cine a vizitat recent Sinaia si Predealul a putut constata de diferentele uriase existente intre cele doua localitati: Sinaia a fost renovata din temelii si arata foarte bine, intimp ce Predeal a devenit o ruina, o epava. De ce locuitorii Predealului nu-l alunga in suturi pe actualul primar si nu-l trimit la colegul lui din Sinaia ca sa ia lectii de administratie publica, este pentru mine un mister.
    Gara din Brasov este o rusine nationala, insa orasul Brasov arata foarte bine, cel putin in centrul pietonal unde este o placere sa te plimbi, iar procentul de oameni educati este mult mai mare decat al celor de pe Valea Prahovei ( sutele de ani de stapanire habsburgica si-au lasat definitiv amprenta in genele ardelenilor- Ardealul continua sa ramana vizibil mai civilizat decat vechiul Regat ).
    • Like 1
  • Joe Doe Joe Doe check icon
    Plangaciosi...cor de bocitoare.Daca nu participi la viata politica vei fii condus de inferiori tai.
    • Like 0
  • Sunt roman si ma doare sufletul , cand vad ce se intampla in aceasta tara . Masa mare a populatiei Romaniei sunt oameni de bine , oameni care doresc sa dispara coruptia , hotia generalizata sub toate formele ei . Sunt plin de indignare , cum este posibil ca in 27 de ani sa nu poti face o autostrada intre Bucuresti si Brasov sau Pitesti si Sibiu ? Ma intreb in acelasi timp , chiar noi cei multi , oameni cinstiti , nu-i putem da jos pe acesti nenorociti parlamentari si guvernanti ??? Nu cred ca trebuie sa mai acceptam asa ceva . Terbuie sa iesim in strada , in numar foarte mare si prin demonstratii pasnice si permanente vom reusi sa schimbam actuala putere ...
    • Like 0
  • Aceiași situație este și în gara din București ca și în toate celelalte. Nu văd de ce Brașovul trebuia evidențiat aici, când se putea pune problema la nivel de țara. Iar problema cu aglomeratul este faptul că bucureșteanul nu știe altceva în afară de valea Prahovei și Constanța.
    Sper că nu am jicnit pe nimeni, dar mie unu mi se pare deplasat să arăți doar situația dintr-un oraș când este o problemă generală.
    • Like 1
    • @ Robert Simene
      Ei, na,deplasat! Nu! Doar tipic jurnalismului si " jurnalistului' din ziua de azi. Eu zic sa fim recunoscatori ca nu e o"stire pe surse" ci e documentata la fata locului. Mai ca ar putea fi socotit jurnalism de investigatie.Doamna autoare a trait in Bucuresti 12 ani si cumva,capitala asta te face sa uiti de unde ai plecat si te transforma in....altceva. In Gara de Nord nu exista puradei,miros de urina,scaune rupte,Doamne fereste! Poate n ar fi rau sa mearga intr un city break la Paris, sa simta mirosul de urina din statiile de metrou, si sa intalneasca aceiasi puradei,sau la Londra, sau Roma,oh,Roma,cu minunata gara Termini si muntii de gunoaie de pe strazi. O fi auzit ea ,doamna ce se vrea jurnalista,de impartialitate? Ca daca ar fi auzit, ar fi scris un text, un update, despre pavelele din fata garii care su fost inlocuite in 2018. Tocmai aici e problema, ca desi locuieste de 5 ani in Brasov nu are nimic bun de spus despre orasul asta. Nu i sare nimic pozitiv in ochi. Totul ii "pute" in Brasov - ca am observat ca i place mult cuvantul si il foloseste des in " scrierile" sale.
      • Like 0
  • Într-adevăr, așa arată (lugubru!),calea spre Brașov sau drumul înspre Ardeal...
    Într-adevăr, cum e posibil???
    • Like 1
  • Din pacate situația este reală, însă nu vad brașoveni ca pe niște sinistrați, noi cam ședeam pe aici, cred ca au mai mult de suferit cei care sunt obligați din varii motive să parcurgă acest traseu.
    • Like 1
  • Doamna Lungu,ãștia nu sunt in stare sã punã niște iarbã pe stadion!(2.000.000euro pt.National Arena -in 8ani!) Iar dvs.vreți autostrãzi,gãri,aeroporturi!? :D
    • Like 1
  • Mulţumim pentru articol! Un cuvânt mai bun decât "sinistraţi" nu se putea găsi. Braşovenii cam au impresia că este intenţionată îngreunarea accesului în oraş sub orice formă. Am semnat petiţii peste petiţii pentru gară şi aeroport, în afară de asta şi să ne plângem, oare putem face ceva?
    • Like 3
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      check icon
      Ba da, se putea spune „decât”!
      • Like 0
    • @
      Şi ajută la renovarea gării sau terminarea aeroportului? La ce foloseşte "ba da"?
      • Like 0
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      check icon
      Poate nu ajută la renovarea gării, dar ajută cu siguranță la înțelegerea exactă a discursurilor politicienilor care promit marea cu sarea și uită imediat ce se văd aleși!

      Faptul că unu-i hoț îmi dă voie să fiu și eu la rândul meu ... prost în exprimare? Dacă asta credeți, numai bine! Însă cred că nu așa stau lucrurile: oamenii se plâng că românii s-au „țigănit” și este adevărat, dar „țigăneala” a început de la limbă, pentru că a fost mai simplu și mai ieftin!

      Răspunsul de mai sus a apărut din convingerea că a fost o ... scăpare, dar reacția dumneavoastră mă face să cred că a fost cu adevărat o greșeală!
      Recitiți cu atenție al doilea alineat și eventual răspundeți: ori poate mai bine nu ...
      • Like 2
    • @
      Unu-i tot pe lângă subiect... Tot n-am înţeles de ce începe un răspuns la o întrebare deschisă: "ce putem".. cu "ba da"? În altă ordine de idei: tare aş vrea să am timpul dvs..... (Asta cu dreptul e cam aşa: hoţ n-ai dreptul să fii, că e interzis de lege. Să fii prost / să ai o exprimare imperfectă nu are încadrare juridică. Nici măcar folosirea liniuţei aiurea nu e infracţiune, mai ales acum, în era digitală...)
      • Like 0
  • Brașov , oraș în mijlocul țării la ”răscruce de vânturi” pe care politicul dâmbovițean a reușit să izoleze, destul de bine, de fondurile de dezvoltare , care ar înlesni funcționarea sa ca punct nevralgic de circulație a țării.Nu contează nici o statistică despre volumul de oameni , vehicule , marfă care trebuie să treacă pe aici , interesele personale , ale unora ale le prescriu pe toate.
    Așa că nu se aprobă fonduri pentru :
    - aeroport (refuz total )
    - autostradă (în toate direcțiile )
    - infrastructură feroviară
    De ce oare ? ...........Ghici !
    Cu descrierea mizeriei și al nepăsării sunt total de acord că sunt reale , doar că aici ar trebui o mai mare preocupare , atât a autorităților locale cât și a angajaților CFR , câți mai sunt ...... Era să uit, noi cetățenii cum suntem ?!
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult