Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Să fie ăsta păcatul meu

Lumina Sfântă

Cred că suntem un popor care trebuie să se găsească, neavând prea multe de regăsit.

Mulți dintre noi, în aceste zile, ne rupem sufletul, dar și trupul, într-o realitate bipolară, țopăind frenetic între preaplinul sacoșei din Piața Obor și umplerea inimii cu Lumina Sfântă adusă din exterior.

Nu pot, mergând la Biserică de când mă știu, să nu-mi aduc aminte că sunt destui concetățeni de-ai noștri care în noaptea Învierii nu iluminare primesc, ci doar statură de felinar.

Dragostea pentru Dumnezeu se aprinde mai întâi în tine și apoi în candelă. Iar aprinderea sufletului e imposibilă fără ca, mai înainte, să se instaleze la conducerea interiorului tău câteva valori fundamentale ale creștinismului, printre care și iubirea aproapelui.

Așadar, iubindu-mi familia, părinții, apropiații, am decis să fiu un bun creștin și să nu solicit preotului din parohia mea să ne aducă Lumină Sfântă.

Nu știu anul ăsta cum altfel să fac pace între dorul de a ține în mână Lumina și dorința de a o aprinde în mine.

Să fie ăsta păcatul meu.

La final, îmi permit să las aici câteva gânduri ale călugărului ortodox Nicolae Steinhardt, care are și el, ca noi toți, păcatele sale.

"Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, un fel de cucernicie tâmpă și lașă,..., ca și cum menirea creștinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forțele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiție osândit la cecitate și paraplegie.

Denis de Rougemont: Să nu judecăm pe alții, dar când arde casa vecinului nu stau să mă rog și să mâ îmbunătățesc; chem pompierii, alerg la cișmea. De nu, se numește că sunt fudul și nu-mi iubesc aproapele...

Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică deoarece nesocotește îndemnul Domnului (Matei 10, 16 : "fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii") și trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: "Drept aceea, nu fiți fără de minte", II Tim. 4, 5: "tu fii treaz în toate...", 7/7. 1, 8: "să fie... treaz la minte" și mai îndeosebi I Cor. 14, 20: "Fraților nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți copii, iar la minte fiți oameni mari").

Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți"

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Hristos a înviat ! Îmi vine mereu in minte aceeași întrebare : de ce? De ce trebuie neaparat sa mergem in biserici luminate si poleite ca sa primim lumina? De ce trebuie sa ascultam preoți și sa vedem in fundal un dascăl uitându-se pe telefon , sau mai rău , citind slujba de pe telefon? De ce nu putem primi lumina cu sufletul curat oriunde te simți tu bine? Oare nu ești mai aproape de Dumnezeu intr-un loc retras, rugându-te si adresându-te Lui simplu și firesc? Eu așa cred. Nu sunt o persoana bisericoasă dar cred in Dumnezeu . Mi-am dat seama ca ne-am îndepărtat destul de mult de ce înseamnă adevarata credință. Sunt putini preoți pe care ii respect datorită faptelor lor și mai ales datorită faptului ca înainte de a numara banii știu sa asculte . Cred ca mai toți știm ca ajungem la Dumnezeu atunci când avem nevoie de El, când trecem prin momente grele , și cam de fiecare data Cerem. De data asta eu vreau sa Ii mulțumesc. Ii mulțumesc Domnului pentru oamenii adevărați din jurul meu , pentru cei care știu sa dăruiască înainte de a cere, pentru cei care se gândesc întâi la tine și apoi la ei, pentru cei care fac ceva și nu așteaptă , și Da , sunt de acord ca ,, dragostea se aprinde mai întâi in tine și apoi in candela,,... dar oare ? Câți știu asta? Sănătate multă va doresc din toată inima și Va mulțumesc
    • Like 1
  • Deja nu mai este o problema de religie ori pandemie. Veniti de luati lumina, unica ocazie neratata benevol de romani(asta pana acum) in a reanima sentimentul de togetherness de comuniune frateasca intr-o natie absolut dezbinata de interesele proprii meschine si egoiste. Cum arata amarata asta de tara romaneasca asa aratam si noi populatia, fiecare cu a lui unica treaba si parere despre mersul lumii. Cu fiecare zi ce trece se coboara un intuneric apasator peste acest neam si a lui viitor sumbru.
    • Like 2
  • Poporul român...”neavand prea multe de regasit”?? Domnu’ Claudiu, sunteti tanar si cu vederea cam slaba, pare-se. Daca va urcati pe-un deal verde, luati un ochean si priviti roata, veti vedea destule de regasit pe meleagurile astea...
    • Like 0
    • @ Adin Tabacu
      Domnu' Adin , a regasi, inseamna ca ai fost ceva si acum te intorci la acel ceva semnificativ , dupa o perioada de presupusa ratacire.
      Matale confunzi frumusetea naturii , cu realizarile poporului din care facem parte.
      La alea se refera autorul , la momentele de maretie ale noastre ca natie ,la realizarile noastre si momentele care ne definesc .
      In rest suntem de acord Romania este o tara frumoasa si bogata, pacat ca este locuita...
      Vorbesc de majoritate, pentru ca si Romania are oamenii ei exceptionali dar care din nefericire sutn putini si nu s-au putut ridica dintr-o majoritate toxica, ca sa creeze impreuna repere la care ne putem intoarce cu totii.
      Si cand a mai reusit unul sau altul , le-am spart capul si i-am gonit.
      • Like 3
    • @ Radu Bogdan
      Nu ati priceput metafora cu dealul si ocheanul...mda, am “ermetizat-o” eu prea tare, probabil. Iar povestea cu “pacat ca e locuita” este un cliseu deplorabil, bine ar fi sa nu-l mai folosim nicicand!
      • Like 1
    • @ Adin Tabacu
      Metafora ermetica sau nu, noi toti ne urcam pe un deal sau ar trebui, ca sa privim in jurul nostru in momentele in care ne pierdem busola. La cei cu busola ma refer... Eu unul, vad o asezare naturala frumoasa ,armonioasa si cu pontential , pe care o adunatura de locuitori "minunati" n-au construit nimic, cu exceptia unor salasuri bune sa le preaslaveasca propria trufie , gen : Casa Poporului , Catedrala Mantuirii Neamului si alte cretinisme grotesti ... In schimb au jumulit tot ce au putut din natura. Mai vedem pe ici pe colo, precum niste flori de cactus in desert , locuri frumoase crescute de niste oameni dedicati si exceptionali care sunt ostracizati si facuti de rahat de televiziunile de partid in aplauzele tampe ale unei majoritati lenese si cretine.
      Mai vad politicieni care conduc tara de 30 de ani si arata cu degetul la relele pe care tocmai ei le-au facut ,la fel in aplauzele aceluiasi popor.
      Dumneata ce vezi ?
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Petrecerea de Paşte nu prea are fundament teologic. Din contră, Paştele nu e chiar o perioadă de bucurie, ci de introspecţie, de tristeţe chiar. Din păcate omul de rând nu e foarte centrat pe teologie, ci pe petrecere şi îmbuibare. Nicolae Steinhardt e un exemplu strălucit, dar oare câţi l-au citit? Mulţi se plicitisesc stând în casă, când sunt atâtea lucruri minunate de citit şi de vizionat. E incredibil cât de goi pe interior sunt oamenii, atât religios cât şi cultural. E chiar înfricoşător.
    • Like 9
    • @ Valentin
      Corina check icon
      Atâtea lucruri minunate de citit și de vizionat? Atâtea câte erau și înainte? Mie mi se pare că probabilitatea crescută a sfârșitului face o selecție drastică și foarte puține mai rezistă.
      • Like 1
    • @ Corina
      Valentin check icon
      Dacă unii se plictisesc înseamnă că nu-şi pun problema într-o lumină atât de sumbră.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Corina check icon
      Poți să nu te plictisești cu puținele rămase.
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro