Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să fie ăsta păcatul meu

Lumina Sfântă

Cred că suntem un popor care trebuie să se găsească, neavând prea multe de regăsit.

Mulți dintre noi, în aceste zile, ne rupem sufletul, dar și trupul, într-o realitate bipolară, țopăind frenetic între preaplinul sacoșei din Piața Obor și umplerea inimii cu Lumina Sfântă adusă din exterior.

Nu pot, mergând la Biserică de când mă știu, să nu-mi aduc aminte că sunt destui concetățeni de-ai noștri care în noaptea Învierii nu iluminare primesc, ci doar statură de felinar.

Dragostea pentru Dumnezeu se aprinde mai întâi în tine și apoi în candelă. Iar aprinderea sufletului e imposibilă fără ca, mai înainte, să se instaleze la conducerea interiorului tău câteva valori fundamentale ale creștinismului, printre care și iubirea aproapelui.

Așadar, iubindu-mi familia, părinții, apropiații, am decis să fiu un bun creștin și să nu solicit preotului din parohia mea să ne aducă Lumină Sfântă.

Nu știu anul ăsta cum altfel să fac pace între dorul de a ține în mână Lumina și dorința de a o aprinde în mine.

Să fie ăsta păcatul meu.

La final, îmi permit să las aici câteva gânduri ale călugărului ortodox Nicolae Steinhardt, care are și el, ca noi toți, păcatele sale.

"Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, un fel de cucernicie tâmpă și lașă,..., ca și cum menirea creștinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forțele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiție osândit la cecitate și paraplegie.

Denis de Rougemont: Să nu judecăm pe alții, dar când arde casa vecinului nu stau să mă rog și să mâ îmbunătățesc; chem pompierii, alerg la cișmea. De nu, se numește că sunt fudul și nu-mi iubesc aproapele...

Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică deoarece nesocotește îndemnul Domnului (Matei 10, 16 : "fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii") și trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: "Drept aceea, nu fiți fără de minte", II Tim. 4, 5: "tu fii treaz în toate...", 7/7. 1, 8: "să fie... treaz la minte" și mai îndeosebi I Cor. 14, 20: "Fraților nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți copii, iar la minte fiți oameni mari").

Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți"

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Hristos a înviat ! Îmi vine mereu in minte aceeași întrebare : de ce? De ce trebuie neaparat sa mergem in biserici luminate si poleite ca sa primim lumina? De ce trebuie sa ascultam preoți și sa vedem in fundal un dascăl uitându-se pe telefon , sau mai rău , citind slujba de pe telefon? De ce nu putem primi lumina cu sufletul curat oriunde te simți tu bine? Oare nu ești mai aproape de Dumnezeu intr-un loc retras, rugându-te si adresându-te Lui simplu și firesc? Eu așa cred. Nu sunt o persoana bisericoasă dar cred in Dumnezeu . Mi-am dat seama ca ne-am îndepărtat destul de mult de ce înseamnă adevarata credință. Sunt putini preoți pe care ii respect datorită faptelor lor și mai ales datorită faptului ca înainte de a numara banii știu sa asculte . Cred ca mai toți știm ca ajungem la Dumnezeu atunci când avem nevoie de El, când trecem prin momente grele , și cam de fiecare data Cerem. De data asta eu vreau sa Ii mulțumesc. Ii mulțumesc Domnului pentru oamenii adevărați din jurul meu , pentru cei care știu sa dăruiască înainte de a cere, pentru cei care se gândesc întâi la tine și apoi la ei, pentru cei care fac ceva și nu așteaptă , și Da , sunt de acord ca ,, dragostea se aprinde mai întâi in tine și apoi in candela,,... dar oare ? Câți știu asta? Sănătate multă va doresc din toată inima și Va mulțumesc
    • Like 1
  • Deja nu mai este o problema de religie ori pandemie. Veniti de luati lumina, unica ocazie neratata benevol de romani(asta pana acum) in a reanima sentimentul de togetherness de comuniune frateasca intr-o natie absolut dezbinata de interesele proprii meschine si egoiste. Cum arata amarata asta de tara romaneasca asa aratam si noi populatia, fiecare cu a lui unica treaba si parere despre mersul lumii. Cu fiecare zi ce trece se coboara un intuneric apasator peste acest neam si a lui viitor sumbru.
    • Like 2
  • Poporul român...”neavand prea multe de regasit”?? Domnu’ Claudiu, sunteti tanar si cu vederea cam slaba, pare-se. Daca va urcati pe-un deal verde, luati un ochean si priviti roata, veti vedea destule de regasit pe meleagurile astea...
    • Like 0
    • @ Adin Tabacu
      Domnu' Adin , a regasi, inseamna ca ai fost ceva si acum te intorci la acel ceva semnificativ , dupa o perioada de presupusa ratacire.
      Matale confunzi frumusetea naturii , cu realizarile poporului din care facem parte.
      La alea se refera autorul , la momentele de maretie ale noastre ca natie ,la realizarile noastre si momentele care ne definesc .
      In rest suntem de acord Romania este o tara frumoasa si bogata, pacat ca este locuita...
      Vorbesc de majoritate, pentru ca si Romania are oamenii ei exceptionali dar care din nefericire sutn putini si nu s-au putut ridica dintr-o majoritate toxica, ca sa creeze impreuna repere la care ne putem intoarce cu totii.
      Si cand a mai reusit unul sau altul , le-am spart capul si i-am gonit.
      • Like 3
    • @ Radu Bogdan
      Nu ati priceput metafora cu dealul si ocheanul...mda, am “ermetizat-o” eu prea tare, probabil. Iar povestea cu “pacat ca e locuita” este un cliseu deplorabil, bine ar fi sa nu-l mai folosim nicicand!
      • Like 1
    • @ Adin Tabacu
      Metafora ermetica sau nu, noi toti ne urcam pe un deal sau ar trebui, ca sa privim in jurul nostru in momentele in care ne pierdem busola. La cei cu busola ma refer... Eu unul, vad o asezare naturala frumoasa ,armonioasa si cu pontential , pe care o adunatura de locuitori "minunati" n-au construit nimic, cu exceptia unor salasuri bune sa le preaslaveasca propria trufie , gen : Casa Poporului , Catedrala Mantuirii Neamului si alte cretinisme grotesti ... In schimb au jumulit tot ce au putut din natura. Mai vedem pe ici pe colo, precum niste flori de cactus in desert , locuri frumoase crescute de niste oameni dedicati si exceptionali care sunt ostracizati si facuti de rahat de televiziunile de partid in aplauzele tampe ale unei majoritati lenese si cretine.
      Mai vad politicieni care conduc tara de 30 de ani si arata cu degetul la relele pe care tocmai ei le-au facut ,la fel in aplauzele aceluiasi popor.
      Dumneata ce vezi ?
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Petrecerea de Paşte nu prea are fundament teologic. Din contră, Paştele nu e chiar o perioadă de bucurie, ci de introspecţie, de tristeţe chiar. Din păcate omul de rând nu e foarte centrat pe teologie, ci pe petrecere şi îmbuibare. Nicolae Steinhardt e un exemplu strălucit, dar oare câţi l-au citit? Mulţi se plicitisesc stând în casă, când sunt atâtea lucruri minunate de citit şi de vizionat. E incredibil cât de goi pe interior sunt oamenii, atât religios cât şi cultural. E chiar înfricoşător.
    • Like 9
    • @ Valentin
      Corina check icon
      Atâtea lucruri minunate de citit și de vizionat? Atâtea câte erau și înainte? Mie mi se pare că probabilitatea crescută a sfârșitului face o selecție drastică și foarte puține mai rezistă.
      • Like 1
    • @ Corina
      Valentin check icon
      Dacă unii se plictisesc înseamnă că nu-şi pun problema într-o lumină atât de sumbră.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Corina check icon
      Poți să nu te plictisești cu puținele rămase.
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro