Să nu uităm de unde am plecat. Într-o singură generație am ajuns de la a nu putea avea un pașaport, la intrarea în Schengen cu frontierele aeriene și maritime

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Am intrat în Schengen cu frontierele aeriene și terestre. Știu că se vor găsi cârcotași care vor spune că nu e suficient, că occidentalii își bat joc de noi, nu ne-au acceptat cu frontierele terestre. Că americanii nu ne-au ridicat vizele. Cu toate că suntem mai aproape ca oricând de ambele realizări. Multă lume uită însă de unde venim, din cel mai întunecat stat comunist. O țară relativ tânără, care a trebuit să îndure 50 de ani de dictatură stalinisto-comunisto-ceaușistă, care a realizat în 34 de ani progrese enorme. E ușor să faci veșnic pe cârcotașul. În perioada copilăriei, a adolescenței și apoi a tinereții mele, sub regimul lui Ceaușescu, nici nu aveam dreptul de a poseda un pașaport. Nu se punea problema de libertate de circulație.

Mă deranjează foarte mult cei care vin cu argumentul că au fost ei plecați într-o excursie pe vremea comunismului în țările socialiste vrând să arate prin asta că era libertate de circulație. Îi jignesc profund pe toți cei care au vrut să plece în Occident și și-au pierdut viața traversând Dunărea sau fiind împușcați de grăniceri. Nu era nicio libertate de circulație, aici era dictatură, era pușcărie, România era o țară închisă. Primul pașaport l-am luat în 1993, după Revoluție. Am plecat ca toată lumea de-atunci în Turcia, cozi infernale la punctele de frontieră, o călătorie imposibilă cu autocarul până la Istanbul la Big Bazar. Apoi am început să călătoresc în interes de serviciu, prima oară la Praga în 1999, apoi în țările occidentale. De fiecare dată aveam nevoie de viză Schengen, trebuia să-mi depun actele la una dintre ambasadele unei țări Schengen și să aștept cu emoție eliberarea documentelor săptămâni. Pentru că în vremea aia călătoream cu trenul aveam de fiecare dată un dosar voluminos cuprinzând tot felul de dovezi, unde mă duc, cât stau, în ce scop, câți bani aveam la mine. Controlul se repeta la toate frontierele statelor care nu erau încă în Schengen și la intrarea în spațiul Schengen. Când am fost plecat în Anglia am dat un interviu la ambasada UK pentru o viza suplimentară, treceam prin Schengen, dar Marea Britanie avea o viză separată. La fel și pentru Elveția. Apoi, încet, încet, s-au scos toate formalitățile astea, astăzi putem călători doar cu buletinul, controlul e mai mult o formalitate, tot mai mulți români merg în străinătate în interes de serviciu, personal sau turistic. Acum s-a scos și controlul de la aeroport. Iar toate aceste lucruri s-au întâmplat de-a lungul unei singure generații. Știu că sunt oameni care nici n-au călătorit și nici nu sunt interesați să călătorească, nu au intenția să meargă la muncă în străinătate sau să-și facă concediile în țări străine. Pentru ei tot ce am spus eu aici n-are nicio importanță, pentru ei e la fel. În aceeași situație sunt și cei care nu călătoresc cu mașina prin țară, pentru ei n-are nicio importanță dacă s-au făcut autostrăzi sau nu. 

Aud și ei pe la televizor că nu avem autostrăzi și repetă fără să știe adevărul. Dar pentru din ce în ce mai mulți români, libertatea de circulație e un drept pe care-l folosesc în interes personal. Toți cei care au ales în ultimii ani să meargă la muncă sau să traiască în alte țări au folosit acest drept fundamental pe care nu l-am avut în „epoca de aur'”. Unii sunt nemulțumiți afară, alții sunt nemulțumiți în țară, și unii și alții își fac iluzii că „era mai bine înainte”. Eu zic să-și suflece mânecile și să se spele pe față, înainte nu ieșea nimeni din țară, iar aici era cea mai săracă țară din Europa la sute de ani distanță de celelalte țări europene. Pentru cei care cred că e rău că s-a dat dreptul de liberă circulație, că au plecat peste 8 milioane de români în străinătate. Fiecare om trebuie să aibă dreptul să decidă unde crede că e mai bine pentru el. Dacă cineva hotărăște să plece nimeni nu are dreptul să-i îngrădească această opțiune. Pentru că am mai primit un drept fundamental în UE, de multă vreme deja, dreptul la muncă. Îmi amintesc de cei care munceau afară fără acest drept și care erau tratați ca niște infractori, arestați, expulzați, interziși. Astăzi nu mai e așa. Eu cred că România a evoluat foarte mult, are instituții, are drepturi și libertăți câștigate, însă foarte mulți oameni nu au evoluat deloc, au rămas cu mintea în comunism. Din punctul ăsta de vedere nu e prea târziu că acum am fost acceptați în Schengen cu frontierele aeriene și maritime, e prea devreme. Mulți dintre ei și-a da foarte ușor aceste drepturi pentru o dictatură strașnică. Și încă ceva, tot nu înțeleg de ce nimeni nu emigrează în Rusia și toți vor în Occident.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp