De o săptămână încoace, îi număram zilele: „Cum, încă o dimineață cu Achimaș?”
Ministrul se plângea că unii îi poartă sâmbetele: „Nu știu pe cine am deranjat atât de tare...”
În dimineața asta și-a înaintat demisia. Asta e formula elegantă pe care Guvernul Cioloș o dă pentru descăpățânare. Dintre toți miniștrii tehnocrați care au fost puși pe făraș, dl. Achimaș Cadariu a fost cel mai încăpățânat. Alții au zburat pentru mult mai puțin. Dl. Alexandrescu de la Cultură, om naiv și fără mari proptele la Palatul Victoria, a pierit pe limba sa într-un weekend. Harșt! Ministrul Sănătății a rezistat neașteptat de mult în cea mai gravă criză a sistemului de sănătate, declanșată de dezvăluiri teribile despre un adevărat hexigenocid pe care acest stat îl aplică de ani de zile asupra propriilor cetățeni.
Dl. Cadariu, ministru de doar câteva luni, duce cu el moștenirea galeriei de înaintași de la Ministerul Sănătății, împovărați de complicități cu un sistem mafiot și criminal. Fie că au participat direct la prosperitatea lui, fie că au fost încovoiați de propria neputință, niciunul dintre miniștrii Sănătății nu a fost inocent față de sistem. Toți au perpetuat legenda subfinanțării cronice a sistemului medical, în timp ce în umbra lui au crescut baronii sănătății.
E imposibil ca un singur ministru, fie el și un Achimaș, să se ia la trântă cu sistemul. Dar nu ăsta e păcatul dlui ministru, ci zâmbetul tâmp. Nu poți să citești ancheta lui Tolontan și să nu te cutremuri.
Un aliat al pacienților, și nu al balaurilor din sănătate, ar fi sărit ca ars, nu ar fi încercat să găsească scuze sau explicații puerile frizând habarnismul cronic (avem laboratoare/n-avem laboratoare, nu avem cum să dăm lista spitalelor neconforme etc.). Vina dlui Achimaș Cadariu este că a procedat la fel ca orice gușter politic de dinaintea lui: a încercat să șteargă urmele, să mușamalizeze, să mintă. Explicația sa privind „doar 5 la sută” probe neconforme m-a înghețat. Adică stați liniștiți, există doar 5 la sută risc să crăpați. E ca și când cineva ți-ar pune masa și ți-ar zice că e o probabilitate de doar 5 la sută să bagi în tine otravă. Ulterior s-a dovedit că sunt 17,5 la sută spitale cu probleme, în condițiile în care controalele au fost anunțate de dinainte și s-au făcut inhouse.
Ce poate face viitorul ministru? Sincer? De unul singur, nimic. E prea adâncă infecția, sunt prea multe țesuturi putrede care ar trebui rezecate, prea multe artere prin care se scurg zeci de milioane de euro în conturi obscure. E peste puterile unui singur om, așa cum hexigenocidul nu a fost operațiunea unui singur om. Dan Condrea n-a acționat de unul singur. În țara cu șase servicii secrete pune unul peste altul, cu un Consiliu Suprem de Apărare a Țării și cu nenumărate corpuri de control, care-s mai degrabă corpuri de balet, cineva a știut și a închis ochii.
În rest, schimbarea miniștrilor, bucuria bolnavilor! Atâta bucurie ne-a mai rămas în țara asta în care ghinionul te bagă în spital și doar norocul te mai scoate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cel mai bine ar fi ca un ziarist, daca nu e specializat pe un domeniu, sa incerce sa inteleaga profund domeniul despre care vrea sa scrie ceva. Altfel, risca sa fie (sau chiar este) considerat mai putin informat decat cititorii sai.
Eu nu sunt medic, dar sunt actionar intr-o firma (clinica) medicala. Si am habar de ce situatie trista e in sistemul de sanatate. Este mai prost decat orice alt sistem de la noi.
Si vina este evident a guvernantilor... dar pe astia ii alege poporul, deci poate ii meritam, general vorbind.
Nu vom putea scapa de mizeria (atat cea fizica dar mai ales cea morala) din sistemul sanitar de stat cat timp banii vor fi administrati de stat. Daca CNAS , si celelalte case de stat vor fi societati de asigurari private si in concurenta reala pe piata, atunci banii (multi sau putini) nu vor mai fi aruncati in gaurile negre numite spitale publice.
Afacerea cu dezinfectantii diluati e maruntis pe langa banii risipiti de Casele de sanatate pe mii de salarii platite unor retardati ce trebuie sa aiba si ei un loc de munca, si pe nenumaratele contracte de achizitii de bunuri sau servicii de tot felul ce se fac doar pentru a se incasa comisioanele.