Schimbările climatice în era post-adevărului: unde ne aflăm acum și cât de adevărată este urgența climatică

 Foto Guliver/Getty Images

Parlamentul European, reunit în sesiunea din 29 noiembrie 2019, a adoptat rezoluția privind „declararea urgenței climatice în Europa și în lume"; declarația impune de asemenea Comisiei Europene să se asigure că toate propunerile legislative sunt aliniate în totalitate cu obiectivul limitării încălzirii globale sub pragul de +1.5C și cu cel de a reduce emisiile de carbon cu 55% până în 2030 și cu 100% până în 2050 (când se dorește ca Europa să fie neutră climatic).

Această declarație, una politică și cu o valoare mai mult simbolică, conține totuși niște indicații calitative care arată însă înainte de toate cât de detașați sunt politicienii de la Bruxelles de realitățile consumului mondial de energie și de complexitatea economiilor mondiale. Lăudabilă în sine, pentru că are darul să răspundă unor preocupări reale și actuale privind efectele schimbărilor climatice, această declarație se înscrie însă într-o dezbatere care devine din ce în ce mai fracturată și politizată, în detrimentul acțiunilor reale și concrete care pot ajuta umanitatea să depășească cu pierderi minime paradigma arderii de combustibili fosili. 

Dar pentru a face acest lucru este necesar mai întâi un bun diagnostic al situației actuale, fără emoție și cu multă substanță. Asta este de fapt primul pas către elaborarea unei strategii care să funcționeze pentru viitor.

Schimbările climatice reprezintă un set complex de probleme cu care se confruntă umanitatea, cu efecte pentru viitor atât pentru planetă, cât și pentru civilizația umană; ca orice sistem complex însă, în general nu răspunde bine la lozinci, declarații și exprimări sentimentale. De fapt, după cum vom vedea mai jos, nu știm deocamdată în mod sigur cum va răspunde, ceea ce complică elaborarea măsurilor eficace și degradează discuția într-o cacofonie care începe să se audă chiar în marile cancelarii ale lumii.

Ce sunt însă schimbările climatice?

În primul rând există o diferență subtilă între schimbările climatice ("climate change") și încălzirea globală ("global warming"); încălzirea globală reprezintă doar o parte a schimbărilor climatice prin care poate trece planeta. Aceste schimbări actuale nu sunt inedite, ele s-au mai întâmplat în istorie, înainte chiar de apariția omului, sub influența acțiunii radiației solare în principal. Dar în trecut aceste schimbări s-au întâmplat pe perioade lungi de timp, nu pe perioade foarte scurte. Încălzirea globală, fenomenul pe care îl trăim în prezent, afectează schimbările climatice din prezent și din viitor.

Revenind la înțelegerea acestor fenomene, omul este în centrul tuturor întrebărilor. Dar de ce? Ca să înțelegem de ce, trebuie să plecăm de la două concepte ale fizicii și naturii, care se aplică și naturii umane: entropia și energía.

Ce este entropia? Entropia este starea de dezordine spre care evoluează ineluctabil orice sistem închis; este consecința celei de-a doua legi a termodinamicii, care spune că într-un sistem închis, entropia nu scade niciodată și căldura nu se poate niciodată transfera de la un corp rece către un corp cald, ci doar invers; de asemenea, entropia este inextricabil legată de conceptul de timp, așa cum o farfurie spartă nu va mai putea să fie din nou întreagă, tot astfel un sistem în care entropia crește se îndreaptă ireversibil spre dezordine.

Umanitatea trăiește, dintr-un anumit punct de vedere, o luptă continuă cu entropia; viața însăși este o rezistență împotriva inexorabilității entropiei; corpul uman, cu toate organele, temperatura constantă, procesele fiziologice, pentru a rămâne în viață produce o rezistență intensă împotriva entropiei. Mai larg, civilizația umană pentru a se sustrage condițiilor vitrege ale naturii (frig, boli, pericole etc) a învățat în mod constant să producă structuri din ce în ce mai complexe, cu o entropie scăzută, pentru a lupta împotriva entropiei universale.

 Cum a reușit să facă asta? Transformând energia din mediul înconjurător; simplul fapt de a trăi necesită consum de energie, sub formă de mâncare, apă, căldură. Astfel, omul, încă de la apariția lui, a fost într-o luptă constantă cu mediul înconjurător, pentru a folosi energia înmagazinată în mediu pentru a susține viața și a se înmulți.

Odată cu progresul umanității și dorința de a avea o viață mai comodă, departe de hazardurile naturale, omul a descoperit un mod simplu de a folosi energia chimică, înmagazinată în biomasă și în combustibili fosili (cărbune, petrol, gaz) pentru a se hrăni și a produce energia necesară saltului civilizational. Posibilitatea de a elibera energie din biomasă și combustibili folsili a reprezentat un progres epocal, dar care a durat mult timp: omul a învățat să ardă mai întâi lemnul, apoi cărbunele, apoi petrolul, apoi gazele naturale. Astfel a fost posibilă marea revoluție industrială și toate avansurile civilizationale pe care le cunoaștem azi: toate au un singur suport: arderea de combustibil fosil la scară largă.

Asta a permis ca civilizația umană, din ce în ce mai complexă, cu o entropie din ce în ce mai mică, să poată să hrănească miliarde de oameni, să ridice nivelul de trai la cote nemaintalnite în istorie, să reducă sărăcia globală și să scape, pentru moment, marșului inexorabil către entropie.

Dar toate aceste avansuri au un cost. Pentru a reduce entropia în civilizația umană, omul a ridicat foarte mult entropia în mediul înconjurător prin poluare. Poluarea este un produs inevitabil al civilizației. Iar acest cost, prin emisia extrem de ridicată și rapidă de gaze cu efect de seră, a accelerat ritmul încălzirii planetei, lucru observat de oamenii de știință.

Să notăm deci ce știm în acest moment :

Stim ca nivelul de dixod de carbon din atmosferă crește într-un ritm rapid.

 Sursa: NASA.GOV

• Știm că temperatura de suprafață medie globală a crescut cu aproape 0.9C față de epoca preindustrială (secolul 19); majoritatea încălzirii s-a întâmplat în ultimii 35 de ani. 

• Știm că acest trend de încălzire este determinat în mare parte de creșterea cantității de dioxid de carbon și a altor gaze cu efect de seră (în principal metan) în urma activităților umane; 97% din climatologi sunt de acord că acest trend de încălzire este cauzat, foarte probabil, de activitatea umană. Ultimul raport al IPCC [1], un grup de 1300 de oameni de știință independenți concluzionează că există o probabilitate de 95% ca activitatea umană să fi cauzat încălzirea planetei.
• Oamenii de știință pot estima, folosind o varietate de modele, efectele încălzirii globale în timp asupra planetei și civilizației umane, dar la acest moment, folosind tehnica existentă și modelele cele mai performanțe, rămâne o mare incertitudine asupra intensității, variabilității și complexității acestor efecte, cu atât mai mult cu cât estimările ating perioade de timp îndelungate (2100 și după). Dacă unele efecte sunt observabile (topirea calotei polare, acidificarea oceanelor), altele prezintă evoluții incerte (intensitatea uraganelor și furtunilor tropicale cât și relația acestora cu schimbările climatice este disputată de unii specialiști; creșterea nivelului marilor și oceanelor reprezintă o realitate, însă nivelul și perioada de timp în care va avea loc această creștere nu sunt cunoscute și cel mai probabil creșterile vor fi foarte graduale, pe perioade de mii de ani și oamenii se pot adapta, așa cum au făcut-o și în trecut la această creștere graduală).
• Contrar unor opinii publice promovate în presă, evenimentele extreme climatice nu au un efect sporit asupra oamenilor: într-un raport din Science Direct [2], există dovezi empirice privind scăderea vulnerabilității globale față de hazardurile climatice, notând că: "o tendință în scădere a vulnerabilitătii umane și economice este evidentă" și că "ratele medii globale ale mortalității și pierderilor au scăzut de 6,5 și, respectiv, de aproape 5 ori, din 1980 până în 1989 până în 2007-2016". Aceste studii științifice demontează afirmațiile bizare și alarmiste ale mișcărilor ecologiste; "Vorbesc despre măcelul, moartea și înfometarea a 6 miliarde de oameni în acest secol-asta prevede știință" spune Roger Hallam, reprezentantul mișcării Extinction rebellion la BBC News, 17 Aug. 2019, urmat de discursul Gretei Thunberg de la ONU: "Oamenii suferă. Oamenii mor. Ecosisteme întregi se prăbușesc. Suntem la începutul unei extincții în masă".  Din fericire, știința spune cu totul altceva. 

În urma a ceea ce oamenii de știință au putut determina de-a lungul timpului, subiectul schimbărilor climatice a crescut în amploare în cercurile politice, mai ales începând cu anul 1988 când un grup de oameni de știință s-au întâlnit în Geneva pentru a inaugura IPCC (Intergovernamental Panel on Climate Change), care a fost de la început legitimat de două organizatii internaționale, WMO (World Meteorological Organization) și ONU; IPCC s-a vrut de la început să funcționeze ca un organism independent și o rețea prin care oamenii de știință pot lucra și comunica peste granițe [3]. Primul coordonator al acestui program a fost Bert Bolin, un meteorolog suedez care, în urma creșterii alarmismului public și a preocupării privind schimbările climatice din vremea respectivă, a ținut încă de la început să sublinieze că orice dovezi trebuie evaluate cu grijă și că politicile publice nu trebuie să o ia înaintea științei, în condițiile în care datele disponibile privind încălzirea globală nu au fost evaluate corespunzător. A apărut deci nevoia de a continua cercetările și de a prezenta noi rapoarte privind încălzirea globală, pentru a înțelege ce știm despre schimbările climatice și ce este încă incert sau necunoscut.

Ultimul raport al IPCC a fost prezentat publicului în 2018 sub titulatura "Raportul special privind impactul încălzirii globale cu 1.5C peste nivelul temperaturii pre-industriale și scenariile emisiilor gloable de gaze cu efect de seră". Principalele concluzii ale acestui raport, care a stârnit o vie emoție publică și un interes sporit asupra problemelor climatice, sunt următoarele:

• Raportul proiectează că dacă rata de creștere a temperaturilor de 0.2C pe deceniu continuă (ca urmare atât a emisiilor trecute, cât și prezente), temperatura globală medie va atinge +1.5C între 2030 și 2052.
• Pentru a limita încălzirea la 1.5C, emisiile globale nete de CO2 trebuie să scadă cu 45% față de 2010 până în 2030 și la zero 2050
• Ce e necesar pentru o astfel de limitare la 1.5C: o tranziție rapidă și abruptă a întregii economii globale pentru a transforma modul în care energia este folosită cât și sursele acesteia, modul în care sistemele agricole sunt organizate și tipul și cantitatea alimentației și materialelor pe care le vom consuma. Cu alte cuvinte, o schimbare radicală și abruptă a civilizației umane, așa cum o cunoaștem azi.
• IPCC a modelizat diferite scenarii în funcție de probabilitatea de realizare a acestora; aceste scenarii (Reprezentative Concentration Pathways – RCP) încearcă să răspundă unor multitudini de incertitudini despre viitor, unele legate de sistemul complex climatic (care este un hiperobiect, cu multiple grade de libertate), cât de sensibil este acesta la creșterea concentrării de gaze cu efect de seră din atmosferă; aceste scenarii de emisie, bazate pe anumite ipoteze tehnologice, sunt apoi introduse în modele complexe pentru a simula cum climatul se poate schimba în viitor.
• Pentru raportul din 2018, 4 scenarii au fost dezvoltate, bazate pe forța radiativă la un orizont 2100: RCP2.6 (scenariul care modelizează o creștere a temperaturilor sub 2C); RCP4.5 (care stabilizează forța radiativă la 4.5Wm până în 2100); RCP 6.0 (forța radiativă sub 6 Wm); și RCP 8.5 (care nu este un scenariu "business as usual" ci un worst case, care modelizează emisii foarte mari și în creștere)

Dintre aceste scenarii, RCP 8.5 a primit cea mai mare atenție în media și în cercurile ecologice, pentru că efectele asupra temperaturilor globale sunt cele mai severe (+4.5C până în 2100). Bazându-se pe aceste estimări, o întreagă mișcare de alarmism climatic a fost construită în prezent, de la activiști bine intenționați, la mișcări anti-instituționale și anticapitaliste de genul Extinction Rebellion; acest scenariu a stat de asemenea la baza lansării unor programe politice foarte contestate în America (Green New Deal) și în prezent și în Uniunea Europeană.  

La o privire mai atentă însă asupra ipotezelor utilizate în acest scenariu, observăm următoarele: aproape o dublare a populației mondiale (până la 12 milioane, ceea ce este ipoteza forte); cea mai mică rată a dezvoltării tehnologice, creștere economică foarte mică, o masivă creștere a sărăciei mondiale și utilizarea de energie ridicată cu emisii foarte mari și mai ales cu o pondere a cărbunelui foarte ridicată: graficul de mai jos reprezintă ipoteza surselor de energie din acest scenariu, în care cărbunele crește și deține cea mai mare pondere în 2100. 

Aceste date sunt contrazise de realitate, pentru că ponderea cărbunelui în mixul energetic global continuă să scadă și în ultimii ani trendul producție de cărbune este în scădere :

 Realitatea și politica

Urgența climatică implică, așa cum spune rezoluția UE și Acordul de la Paris, reducerea emisiilor cu 55% până în 2030 și la zero net în 2050. Dar este oare posibil să reușim aceste ținte? Având în vedere mixul și consumul actual de energie, lumea ar trebui să accelereze dezvoltarea surselor verzi de energie (fără emisii) de 9 ori rata observată în 2018 și de 15 ori cea observată în ultimul deceniu; în același timp, noile surse de emisii de carbon trebuie să înceteze imediat, în prezent (în condițiile în care consumul de enegie din surse fosile continuă să crească cu 150 megatone în echivalent petrol) pe an 

Chiar dacă am avea disponibile în prezent alternative viable verzi la producția de energie, care să poată înlocui la scală consumul de energie (din păcate nu avem), în practică marea majoritate a infrastructurii civilizationale globale este construită pe și pentru arderea de combustibili fosili; amploarea schimbărilor necesare este pur și simplu titanică, pentru că extragem în prezent 15 miliarde de tone de combustibil fosil [4] (cu un conținut de carbon de 10 miliarde), care asigură în prezent aproape 90% din consumul mondial de energie, care am văzut că este în creștere, și 75% din consumul de electricitate. 

The Economist notează [5]: "Rezultatele sunt sumbre. Conform acestor proiecții, emisiile globale de carbon provenite din combustibilii fosili vor ajunge la 41 de gigatone până în 2040, mult peste cât este necesar să se mentină incălzirea sub 2 ° C și cu mult mai mult peste cele 10 gigatone maxim necesare pentru încălzirea de doar 1,5 °C."

Aceste cifre reale și evoluții recente ale consumului energetic arată că obiectivul de reducere cu 55% în 2030 și la zero net în 2050 este unul nerealist, bazat doar pe o retorică goală și un politicianism periculos; materialele de construcții de bază ale civilizație umane depind toate de această producție de combustibil fosil (oțel, ciment, plastic); costul global al înlocuirii acestei infrastructuri globale (milioane de furnale, aproape 4 milioane de km de conducte, mii de câmpuri petrolifere, rafinării și centrale ar costa într-o estimare optimistă 30 de trilioane de dolari [5]. Asta neluând în considerare costul economic al acestei tranziții abrupte.

Cu datele pe care le avem în prezent este aproape imposibil să reușim un astfel de obiectiv, atât în Europa, cât și global, pentru că revoluțiile tehnologice energetice globale necesită timp pentru a se întâmpla și tendința energetică actuală ar necesita un masiv colaps civilizațional pentru a fi întreruptă sau o transformare rapidă, globală și coordonată care nu are niciun precedent în istorie. 

Sursa: Energy (r)evolutions take time. World Energy 44:10-14

 Aceste date nu neagă problema climatică, dimpotrivă. Dar ne arată de unde plecăm în acest prezent, care este compoziția actuală a energiei globale, ne arată că emisiile globale cresc, nu scad și că sursele fosile reprezintă încă aproape 90% din mixul global. Complexitatea acestui fenomen este enormă și trebuie abordată, însă soluțiile simpliste, pseudoștiințifice și „magice", chiar dacă bineintenționate, nu vor produce rezultatele dorite.

De ce „urgența climatică" și alarmismul pot îngreuna în realitate eforturile globale spre tranziția energetică .

Mișcarea actuală eco-alarmistă își are originea în neo-maltusianism, un concept care exprimă un viu dispreț și dezgust pentru umanitate. În cartea „The Challenge of man's Future", Harisson Brown notează că umanitatea se comportă ca și cum „nu se va odihni până când pământul nu este acoperit complet cu o masă de ființe umane, la fel cum o vacă moartă este acoperită cu o masă pulsantă de viermi". Același dispreț față de om evocă și cartea lui Paul R. Ehrlich, the Population Bomb, unde autorul recomanda ca India să nu mai primească ajutoare alimentare pentru a preîntâmpina ceea ce el credea că va fi o catastrofă planetară a suprapopulării; bineînțeles, această catastrofă anunțată în 1970 nu a venit, ci dimpotrivă, hrana este mai abundentă ca niciodată în multe regiuni ale lumii (chiar dacă eforturi sunt în continuare necesare pentru reducerea sărăciei extreme). Această mișcare care a crescut în popularitate în anii 60/70, adoptând caracteristicile unui cult, este de asemenea responsabilă pentru încetinirea și chiar eliminarea eforturilor pentru dezvoltarea energiei nucleare pentru a înlocui combustibilii fosili; conform NAȘA, proiecțiile globale arată că energia nucleară ar putea să prevină până la 7 milioane de decese și până la 240 de gigatone de echivalent în dioxid de carbon de emisii de combustibili fosil până în 2050, în funcție de combustibilul pe care îl poate înlocui [6].

 Ecourile acestei mișcări sunt din ce în ce mai puternice în prezent, unde au împrumutat haina activismului și unde mișcări ca Extinction Rebellion utilizează aceleași declarații nefondate științific pentru a crea panică și emoție; din păcate ecoul acestor mișcări pseudo-științifice au ajuns și în zona decidenților politici unde sunt folosite pentru a susține politici nerealiste impuse de mișcările politice de stânga (în principal Green New Deal-ul democraților socialiști americani). Discursul public a preluat acest mesaj cu tente apocaliptice și principalele publicații mondiale au căzut în capcana acestui limbaj „catastrofic"(Sursa tabelului de mai jos: Illustrative Media Coverage of SR15 and the 12-Year Deadline Discourse, Now or Never: How Media Coverage of the IPCC Special Report on 1.5C Shaped Climate-Action Deadlines-Maxwell Boykoff1,* and Olivia Pearman, One Earth Commentary) [7]

 Unii experți [6] consideră că există dezavantaje evidente ale acestor invocări excesive „catastrofale" și „terifiante"; pe lângă faptul că sunt pseudoștiințifice (în esență deci foarte aproape de fake news), ele pot induce frica și produce rezultate contradictorii, privind conștientizarea și acțiunea privind shimbările climatice, putând în multe cazuri să ducă la dezinteres, nu la acțiune sau chiar la negare și apatie, ceea ce este exact rezultatul opus intenționat de oamenii de știință.

În plus, într-un comentariu al publicației Nature, alți experți notează pericolul „deadlineismului" în politică, pentru că favorizează acțiunile publice ineficiențe și chiar mișcările autoritariste.

În concluzie, schimbările climatice reprezintă o problemă cu care umanitatea se confruntă și va trebui să se confrunte sub toate aspectele sale. Aceste schimbări sunt cauzate de acțiunea omului și se înscriu pe traiectoria entropiei civilizationale care a necesitat arderea de combustibil fosil pentru a clădi progresul de care ne bucurăm în prezent și ieșirea omenirii din bezna secolelor precedente, în care majoritatea oamenilor de pe acest pământ trăiau o viață plină de suferință. Dar societatea umană și spiritul inovator al omului va continua să producă tehnologiile care vor reduce și într-un final elimina nevoia de a arde combustibil fosil; aceste tehnologii sunt în studiu, unele apar și evoluează (a patra generație nucleară, captarea de carbon etc) însă nu vor putea ajuta peste noapte; o schimbare de paradigmă energetică durează decenii, așa cum ne arată evidențele istorice, iar în prezent ne aflăm încă în epoca petrolului și a gazelor naturale. Reducem însă dependența de cărbune (o sursă foarte poluantă), iar energiile verzi sunt în creștere, deși încă marginale.

În acest context, alarmismul climatic care impune schimbări abrupte și radicale în societate se bazează pe pseudoștiință și pe o neînțelegere a peisajului energetic și economic global, cât și pe neînțelegerea fundamentală a faptului că schimbările climatice prognozate nu se întâmplă abrupt, ci în timp, lent, gradual; ba mai mult, „urgenta" goală poate face mai mult rău, degradând economii și capacități productive, în condițiile în care efectele unor astfel de decizii asupra mediului nu vor fi pozitive. Țintele de decarbonificare trebuie de asemenea adaptate, nu abandonate, pentru a reflecta noua realitate și eforturile guvernelor trebuie să se îndrepte mai mult spre scenariile de adaptabilitate ale populațiilor și zonelor care vor suferi și pe favorizarea inovației și scalabilității tehnologiilor care vor clădi viitorul salvării acestei planete.

Fiecare din noi avem un rol de jucat, fie că suntem activiști sau simpli cetățeni, pentru că acest subiect ne privește pe toți. Dar soluțiile „magice", lipsa de onestitate intelectuală, politicianismul găunos și lipsa de acțiune deghizată în „declaratie de urgență", ne vor trimite în spate, nu în față. 

[1] IPPC, "Global Warming of 1.5C", https://www.ipcc.ch/sr15/

[2] "Empirical evidence of declining global vulnerability to climate-related hazards", Giusseppe Formetta, Luc Feyen, GEC, Volume 57.

[3] Daniel Yergin, „The Quest: Energy, Security and the Remaking of the Modern World", Penguin Books, 2012.

[4] Smil, V. 2019. Energy (r)evolutions take time. World Energy 44:10-14

[5] The Economist, https://www.economist.com/graphic-detail/2019/11/20/the-worlds-climate-goals-are-not-sufficient-they-are-also-unlikely-to-be-met.

[6]Pushker A. Kharecha , James E. Hansen, „Orevented Mortality and Greenhouse Gas emissions from historical and projected nuclear plants", Environmental Science and technlogy 47.

[7]Now or Never: How Media Coverage of the IPCC Special Report on 1.5°C Shaped Climate-Action Deadline, https://www.cell.com/action/showPdf?pii=S2590-3322%2819%2930140-X

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp