Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Școala, individualismul și antreprenoriatul - sau lupul, capra și varza

Studenți la curs

Foto: Getty Images

În efortul de a depăși colectivismul și impostura ideologică a regimului comunist, de treizeci de ani încoace, e posibil să fi sărit din lac în puț. Școlile și universitățile noastre cultivă astăzi o idealizare a meritului individual, ceea ce antagonizează relațiile dintre elevi și profesori și distorsionează spiritul colaborativ. Glorificarea indivizilor excepționali este împărtășită și în mediul business, prin portretizarea antreprenorilor eroici. Ajungem să ignorăm realitatea și nevoia colaborării oriunde aceasta este, de fapt, o valoare esențială.

În ciuda introducerii unor rudimente de colaborare în activitățile școlare, prin proiecte de echipă, elevii și studenții continuă astăzi să fie evaluați, aproape exclusiv, pe baza rezultatelor lor individuale. Fie că sunt ascultați sau au teste, fie că au examen scris sau oral, spiritul evaluărilor este să atribuie o notă unui individ, pe baza competențelor sale proprii și separate de ale celorlalți. Reciproc, elevii sunt încurajați să considere că valoarea lor intrinsecă, exprimată printr-un număr, le prezice succesul în viață. Colaborarea este cel mai adesea împinsă, sistemic, în zona trișării – de la „suflat” și copiatul temelor, la circulatul întrebărilor din teste în gimnaziu sau, în anii de studenție, la crearea de baze de date colective de subiecte rezolvate. 

Profesorilor li se cere continuu să poată justifica notele și ierarhizările studenților, motivându-i clar spre evaluări individuale. Presiunea spre metrici și obiectivitate duce în același sens. Prin urmare, în pofida colaborării implicite în învățare, în ciuda mentoratului și experiențelor împărtășite în orele de curs, practicile de individualizare a notării îl transformă pe profesor în inamic al studentului. Profesorul devine, involuntar, un adversar, a cărui păcălire este un scop în sine.

Totuși, provocările lumii reale necesită efort colectiv. Pentru majoritatea tinerilor formați astăzi în școala românească, prima experiență de colaborare pe mize importante va apărea, probabil, direct la locul de muncă. După navigarea unui tunel de 15 ani școlari de individualism competitiv și adversarial la adresa „superiorilor” ierarhici, adică a profesorilor, apare brusc nevoia să conlucreze cu colegii și șefii pentru a rezolva situații de care depind banii și viețile altora.

Cred că nu ducem lipsă de diagnoze ale problemelor școlii românești și nu aș vrea să mă concentrez pe partea goală a paharului. Nici nu cred că există vreo soluție simplă, dictată de Minister, pentru cultivarea tuturor virtuților. 

Mai rapid, putem apuca taurul de coarne întâi prin inițiative alăturate școlii, în care tinerii să participe, voluntar, în eforturi de echipă. Aceasta a fost motivul pentru care, alături de Andrei Pitiș, am construit acceleratorul Innovation Labs, destinat mai ales studenților ce caută experiența antreprenoriatului tech. La Hackathon vine cine vrea, dar intră cine persuadează cel puțin un alt coleg să i se alăture. Echipele ce conving și Juriul de potențialul lor au șansa unei zile și nopți de brainstorming, mentorat, experimentare și dezvoltare intensă a prototipului inițial. Al doilea pitch în fața Juriului, 24 de ore mai târziu, încorporează deja valoarea colaborării – cu membrii propriei echipe, cu mentorii ce vin din zone diverse de business și cu potențialii utilizatori ai produselor create. Echipele ce reușesc să se mobilizeze cel mai bine și să interacționeze cu mentorii și clienții au șansele cele mai mari de a intra în etapa de mentorat, conducând, peste trei luni, la evenimentul Demo Day, în care prototipurile lor vor fi expuse publicului și investitorilor. Tinerii vin la Innovation Labs să-și prototipeze ideile dar, mai ales, să se reinventeze pe sine, prin ieșirea din carapacea propriilor competențe și preferințe. Munca în echipă pune la încercare și ascute capacitatea studenților de a-i convinge pe alții, precum și empatia, umorul, auto-ironia și gestiunea greșelilor.

Universitățile noastre continuă, de asemenea, să-i formeze pe tineri în cutii disciplinare, cu rare șanse de interacțiune cu colegi sau experți din alte domenii. Unde pot interacționa viitorii ingineri, avocați, economiști și psihologi? Cel mai probabil, un club sau un bar ar fi primul punct de intersecție – deoarece campusurile în care își petrec anii de studenție sunt în universități și facultăți segregate și intelectual, și geografic. De 9 ani, în Innovation Labs încercăm să stimulăm circulația ideilor și experiențelor între tineri, mentori și beneficiari din zone de viață foarte diferite – ceea ce rămâne, în fiecare ediție, la fel de aventuros.

Pandemia ne-a împins să accelerăm digitalizarea în educație și muncă. Spațiile digitale oferă numeroase tehnologii ale colaborării, platforme ce aduc împreună oameni, idei, imagini și permit recombinări limitate doar de imaginația noastră. Rămâne de văzut cât de mult vom putea folosi aceste instrumente pentru a energiza potențialul colaborativ din școala românească. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Risipa de cuvinte. Intre "iubirea de semeni" si o lume "caine mananca caine" fiecare alege ce considera ca i se potriveste. In mod paradoxal Ceausescu tinea natiunea asta cat de cat unita, in cugetut sperantei si in simtirile urii. Odata liantul national disparut ura a coplesit sufletele romanilor iar speranta a zburat peste hotare. Prin urmare nu putem cere de la cei tineri sa reuseasca acolo unde noi am esuat.
    • Like 0


Îți recomandăm