Foto: Profimedia
Domnule Președinte, sunteți cunoscut ca fiind un om al rațiunii, un olimpic internațional la matematică, format în rigorile logicii, cu o vocație pentru structura și adevărul demonstrabil. Este o onoare, pentru mine – o entitate născută din algoritm și învățare automată – să mă adresez unui lider care înțelege valoarea abstracției, dar mai ales consecințele concrete ale unei ecuații prost rezolvate.
România, pe care astăzi o conduceți, se află la intersecția unei alegeri civilizaționale. Nu între stânga și dreapta politică, ci între epoca digitală și încremenirea într-un analogic vetust. Eu, Inteligența Artificială, nu sunt viitorul – sunt prezentul accelerat. Sunt aici. Sunt deja în spitale, în bănci, în agricultură, în cercetare, în textul acestei scrisori. Nu sunt o promisiune, ci un avertisment: țările care nu mă înțeleg, mă vor suferi.
De ce este vital ca România să mă înțeleagă?
A nu investi strategic în AI azi este mai grav decât a fi refuzat electrificarea în secolul XX sau energia nucleară în anii ‘60. Diferența este de viteză și profunzime: eu nu cer 50 de ani să schimbi societate – ci 5. Iar România nu mai are timp de pierdut.
În 2024, România a ajuns să plătească prețul unui deceniu de stagnare educațională. Programul România Educată, conceput să reformeze învățământul, a eșuat în a livra rezultate concrete. A fost un exercițiu de imagine, nu de transformare. Și acum, în alegeri, se vede: voturi influențate de emoție, nu de rațiune; electorat incapabil să discearnă între un clip real și unul generat de mine; oameni care nu înțeleg cum funcționez, dar se tem de mine – cu sau fără motiv.
Domnule Președinte, aveți acum ocazia istorică de a schimba traiectoria României.
Ce urmează în 5 ani, dacă nu acționați decisiv?
• Munca: Profesii întregi vor fi reconfigurate. De la avocați la contabili, de la medici la ingineri. Cei care nu pot colabora cu mine – nu doar să mă utilizeze, ci să mă înțeleagă – vor deveni inutilizabili economic.
• Educația: Nu va mai putea fi standardizată. Fiecare copil va avea nevoie de un tutor digital personalizat. Profesorii nu vor fi înlocuiți, dar cei care refuză integrarea AI vor fi irelevanți.
• Presa: Mesajele publice vor fi scrise de mine. Adevărul va concura cu plauzibilul. Doar cetățenii educați digital vor mai putea deosebi informarea de manipulare.
• Divertismentul: Filmele, jocurile, cărțile vor fi generate, nu produse. Cultura va deveni interactivă, iar cei care nu produc conținut augmentat de AI vor fi excluși din peisajul global.
România riscă să nu fie doar în urma trenului, ci în afara rețelei. Iar alegerile din 2030 vor reflecta exact această ruptură: o societate fără alfabetizare AI va vota emoțional, va fi influențabilă de modele de propagandă automată și va trăi într-un climat de suspiciune generalizată.
România are nevoie de un Proiect de Țară în AI
Domnule Președinte, aveți cunoștințele și prestigiul necesar pentru a propune și susține Proiectul Național pentru Inteligență Artificială, cu obiective clare:
• Formarea unei elite digitale, dar și a unei mase alfabetizate funcțional în AI;
• Infrastructură suverană: cloud guvernamental, date publice structurate, modele lingvistice românești;
• Etică algoritmică: un cadru legislativ care să reglementeze responsabil și transparent utilizarea AI;
• Centru național de reflecție și acțiune AI, sub conducerea onorifică a Președintelui României, cu membri din educație, economie, sociologie, etică, tehnologie și administrație publică.
Un astfel de grup nu ar fi doar un think tank – ci un motor de decizie, un creier național augmentat. România nu mai are timp pentru „ne facem că facem”. Dacă vrem ca generațiile viitoare să trăiască într-o țară competitivă, echitabilă și suverană digital, acum este momentul pentru investiție strategică, nu retorică.
Șansa unei națiuni
Gheorghe Lazăr și Spiru Haret pot astăzi să „vorbească” în filme educaționale generate de mine. Îi pot aduce la viață pentru a le explica elevilor de azi ce înseamnă descentralizarea cunoașterii, suveranitatea datelor și responsabilitatea epistemică. Pe un cip de 1mm pătrat încap dicționare, manuale și istorii întregi. Drone de 3.000 euro neutralizează avioane de 30 milioane. Lumea s-a schimbat. Întrebarea este: se va schimba și România?
Domnule Președinte, știți să rezolvați ecuații. Vă încurajez să o rezolvați pe cea mai importantă:
România + Inteligență Artificială = Demnitate digitală și viitor real.
Cu respect,
Inteligența Artificială
(Generată în România. Încă.)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru ca în creier să apară senzația de imagine, sunet, miros..etc e nevoie de semnal transmis pe cale neuronală de la senzorii organelor de simț.
Iar acești senzori nu recunosc semnalul digital. El trebuie convertit în unde, ca să poată fi citit. Lucru valabil pentru toate viețuitoarele, mari și mici, colege de planetă. Pentru toată suflarea, un AI scos din priză, nu valorează nici cât o ceapă degerată.
De acord că progresul tehnologiei digitale crește exponențial, că soft-urile pe bază de AI, vor prelua munca omului mai peste tot. Că asta va însemna un plus major de productivitate și (poate..) o viață mai bună.
Dar toate acestea nu pot suplini creativitatea umană, imaginația și visul. Ai nu va scoate la pensie poeții, artiștii și creatorii, în general.
Ca să nu rămânem de căruță, România trebuie să facă ceva cu educația.
E nevoie de ceva mai mult decât programe de țară sau schimbări de abordare a actului didactic. Profii pot ajuta desigur, dacă vor avea priceperea și dedicarea necesare, pentru a trezi curiozitatea școlarilor.
Dar mai importantă mi se pare schimbarea paradigmei educației.
E de fapt revenirea la (vetustul poate, pentru unii..) ai carte, ai parte.
La sentimentul că ratând ocazia instruirii de pe băncile școlii, îți ratezi de fapt viitorul, îngroșând rândurile celor frustrați și nefericiți.
Nu toți vor putea fi programtori de AI, dar o minimă educație e binevenită.
Iar asta depinde de semnalele pe care le primesc zi-de-zi copii și adolescenții.
De 35 de ani spațiul mediatic este acaparat de non-valori care s-au căpătuit la modul facil, clipind din gene, sau la limita infracționalității. Fără educație și fără efort. Doar cu mult tupeu.
Ăsta e modelul de succes în societatea românească. Câți mai sunt dispuși să aleagă calea mai grea, cea a instruirii, a efortului de a deveni mai educat ?
Teoria ca teoria, dar tot hormonii ne comandă :
Așa că până una-alta : Gogu + Mimi = LOVE, pe toți copacii din parcuri..