Vremurile de restriște financiară au și ele punctele lor bune. Te determină să-ți optimizezi cheltuielile, să-ți revizuiești sursele de venit și poate, să-ți mai întrebi de sănătate debitorii, mai ales pe cei istorici.
Exact la fel stau lucrurile și în cazul Ministerului Finanțelor Publice, care se confruntă cu reale constrângeri financiare anul acesta, cel mai probabil pentru că reprezentanții lui în cadrul guvernului nu au încercat, sau nu au fost interesați să încerce, identificarea surselor de venit din care urmau să fie acoperite măririle de salarii și pensii, înainte de a le promite și de a le pune în aplicare.
Astfel, înțeleg dintr-o declarație a domnului Eugen Teodorovici că este hotărât să propună un mecanism de încurajare a contribuabililor, persoane fizice cu datorii la bugetul de stat, să plătească aceste sume. Mai face vorbire domnul ministru despre faptul că aceste datorii s-au acumulat de-a lungul ultimilor cinci ani, că suma de recuperat se ridică la 14-15 miliarde de lei, recunoscând faptul că și ANAF-ul își are partea sa de vină prin faptul că, în tot acest timp, nu a trimis decizii de impunere „către anumite categorii de persoane, de contribuabili”. Aici nu este foarte specific domnul Teodorovici. Eu cred că ar fi interesant de știut ce și mai ales care sunt aceste anumite categorii de persoane, dar și motivul pentru care s-a produs această discriminare. Cu atât mai mult cu cât suma de recuperat nu este nici pe departe neglijabilă.
Voi fi foarte precis încă de la început. Susțin și mă conformez voluntar la plata contribuțiilor către autorități, atât față de cele locale, cât și față de cele centrale. Însă, o experiență trăită la începutul anului 2016 mi-a produs niște frustrări ce sunt reactivate acum, la auzul acestui anunț al ministrului finanțelor.
Astfel, la sfârșitul anului 2014, o instanță de judecată mi-a pus în sarcină plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantumul a 100 lei. Din dorința de a mă conforma și a mă achita de obligații în cel mai scurt timp, am consultat un avocat cu privire la pașii pe care trebuie să-i parcurg pentru a stinge această datorie.
Acesta mi-a spus să aștept decizia de impunere, ce urmează a-mi fi livrată la adresa de domiciliu, în baza căreia pot face plata. Zis și făcut, numai că decizia de impunere a întârziat să apară, iar eu am uitat complet de acest debit. Avea să-mi reamintească despre el la începutul anului 2016, mai exact pe la finalul lunii februarie, Direcția Fiscală din oraș, printr-un duș rece constând într-o poprire pe salariu trimisă angajatorului meu, dar și prin tentativa de a-mi institui poprire pe conturile bancare. Spun tentativă pentru că am primit notificare de instituire a popririi de la o bancă cu care nu mai colaboram de ani de zile, contul curent în care îmi încasam salariul fiind în mod miraculos la adăpost față de ochiul vigilent al organului fiscal. Imediat ce am aflat, m-am și pus în mișcare și am contactat telefonic serviciul fiscal aferent orașului căruia sunt arondat, solicitându-le explicații pentru această situație pe care o găseam și o găsesc în continuare inacceptabilă.
Trebuie să recunosc faptul că funcționarii au cooperat și mi-au oferit sprijinul în ridicarea popririi în cel mai scurt timp posibil, imediat ce am făcut dovada plății debitului. Cu această ocazie am aflat că Serviciul Fiscal al Municipiului Câmpina își încetase recent colaborarea cu operatorul privat de servicii poștale care le gestiona corespondența, pe motiv că acesta din urmă nu-și onora obligațiile contractuale, adică nu livra corespondența. Altfel spus, deși nu au primit confirmarea că și-au notificat contribuabilii despre obligațiile ce le revin, au purces la executarea silită a acestora.
Dată fiindu-mi experiența, ce se încadrează în perioada de cinci ani, îmi crește curiozitatea să aflu care sunt acele categorii de persoane/contribuabili, care s-au bucurat în tot acest timp de imunitate față de fisc, timp în care eu, la fel ca mulți alții, eram executat silit pentru o datorie față de care nu mi-a fost acordat posibilitatea de a mă achita voluntar. Această situație contravine în mod cert principiului constituțional ce statuează egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, în drepturi și obligații în raport cu statul.
Mai mult, înțeleg tot din declarația domnului Teodorovici că cei care se vor achita de datoriile strânse timp de cinci ani, ar putea beneficia și de o bonificație, fapt care mi se pare incredibil, chiar și în contextul unei culpe a ANAF-ului. Ce va înțelege cetățeanul de rând din această decizie a statului român? Că este bine să nu-ți plătești la timp datoria, existând perspectiva ca peste ani și ani să prinzi o ofertă și să plătești mai puțin.
Citeam cu ceva timp în urmă un raport din care rezulta că și în cazul bugetelor locale situația este similară. Adică sunt contribuabili care au întârziat chiar și cinci ani plata impozitelor locale, în timp ce alții plătesc la termen. Nu pot să nu mă întreb, în aceste condiții, care ar putea fi motivul pentru care administrațiile publice locale se văduvesc de importante de sume de bani la bugetul local, bani ce ar putea fi folosiți pentru investiții, neluând nici o măsură față de cei care nu-și achită obligațiile.
Să nu vă imaginați că lucrurile stau la fel atunci când statul este cel care datorează bani unui contribuabil. Atunci când este dator, chiar și în virtutea unei hotărâri judecătorești, devenită definitivă și irevocabilă, statul român are la dispoziție hotărârile de guvern prin care decide eșalonarea sumelor pe un număr de ani și chiar anularea dreptului cetățeanului de a-l executa silit, în acest fel lipsind de efecte o hotărâre judecătorească, care este executorie, fapt ce se constituie într-o veritabilă încălcare a pricipiului separației puterilor în stat.
Una peste alta, statul român poate fi pentru unii mumă, pentru alții ciumă, fiecare după cum îi e norocul. Sau mai bine zis, după nivelul de interes prezentat de categoria din care face parte. De ce procedează statul în acest fel? Simplu. Pentru că poate.
„Am vorbit de acest lucru la început acestui an când am făcut declaraţia unică şi la acea dată vorbeam de restanţe, de faptul că ANAF nu a trimis în ultimii cinci ani de zile decizii de impunere către anumite categorii de persoane, de contribuabili. Şi atunci e normal ca fiecare să ştie într-un final ce are de dat către stat şi undeva prin toamnă să avem o centralizare a acestor informaţii fiscale pentru care fiecare contribuabil să aibă această imagine. După care e normal, ca şi stat, pentru că ai avut o parte de vină ne-notificând contribuabilul, dar şi contribuabilul trebuia să ştie foarte bine legea şi să plătească faţă de stat, deci undeva la mijloc, să putem propune un mecanism care să încurajeze plata acestor sume în marea lor parte în acest an”, a spus Eugen Teodorovici
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.