Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Se poate și altfel: un grup de 400 de fermieri din Transilvania au reușit să preia fabrica de zahăr de la Luduș, care urma să fie închisă și demolată în urma deciziei proprietarului francez

fabrica de zahar

Foto: Maximilian Stock / Sciencephoto / Profimedia

În timp ce Petre Daea se luptă cu gândacii, cu greierii și alte insecte, fermierii români din Ardeal s-au unit și au cumpărat fabrica de zahăr din Luduș. Proprietarii francezi voiau să o dărâme. Ministrul Agriculturii era pe front în războiul lui cu insectele și nu avea timp și nici soluții. Nu putea lupta pe două fronturi.

Și ce au făcut fermierii români din țara, în care se prăbușesc poduri de-abia inaugurate și în care suntem campioni la tăiat panglici?

S-au unit reprezentanții a patru sute de fermieri din Transilvania. Au căutat soluții. Au salvat fabrica și viitorul culturii de sfeclă de zahăr dintr-o jumătate de țară.

Nu ajutor de la guvern, nu mână întinsă din afară, ci unire, soluții și salvare.

Cred că e o veșnicie de când vreau să aud aceste cuvinte, să le văd devenind fapte. Acum au devenit și pentru asta îmi spun că se poate. Se poate ca românii să se unească, se poate să caute soluții, se poate să salveze o fabrică, de care e legată prosperitatea lor viitoare...

Context:

Reprezentanții unui grup de 400 de fermieri din Transilvania au reușit să preia fabrica de zahăr de la Luduș, care urma să fie închisă și demolată în urma deciziei proprietarului francez. Cultivatorii de sfeclă au convins grupul francez să le vândă pachetul majoritar de acțiuni. Fermierii din Luduș, Brașov, Cluj, Sibiu speră că din această toamnă sau din primăvara anului 2023 să reînceapă cultivarea de sfeclă de zahăr. Cultivatorii vor fi și acționarii fabricii și au anunțat că vor să se mobilizeze și să facă zahăr pentru România.

Contractul semnat cu proprietarul francez prevede faptul că vor fi menținute cele 150 de locuri de muncă, potrivit liderului sindicatului din fabrică. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vad numai lapte și miere curgând în comentarii. Sunt gata sa pun un pariu, în 2 ani e acolo unde o trimiteau francezii, la fier vechi. Nu exista exploatare rentabila de sfecla în Europa, cu atât mai puțin în romanica. Și dna ce scrie articolul habar nu are de subiect, ministrul a fost parte din negociere. Nu înțeleg de ce se dau atâția specialiști când habar nu aveți cu ce se mănâncă industria asta. Nație de auriști!
    • Like 0
  • Un lucru laudabil. Sa vezi atatia oameni actionand la unison e un lucru rar in Romania. Acum, cum se vor intelege cei 400 ramane de vazut.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Sper ca si-au facut bine calculele si le urez mult succes. Cel mai usor lucru s-a intamplat, greul abia acum urmeaza. Sper sa isi aduca un director general competent si sa aiba un consiliu de administratie care sa inteleaga cum functioneaza piata zaharului in Romania. Una este sa fi fermier si alta este sa fi producator si vanzator. Daca am inteles bine francezii nu mai faceau profit de aproape zece ani, prin urmare situatia nu este deloc usoara.
    • Like 2
    • @ Nume
      Posibil ca profitul sa fie limitat din cauza , importului de materii prime ,Dar acum ,daca materia prima va,fi loc0 ,posibil sa fie si profitul pe masura ,Mai ales ca piata zaharului este importanta ,in situatia in care se afla Romania ,fara fabrici de zahar .
      • Like 0
  • Felicitări, sper să aud exemple ( și alte produse) în alte regiuni ,
    • Like 1
    • @ Alexander Folea
      Nume check icon
      Nu cred ca trebuie sa ne dorim ca firmele straine sa dea faliment ca sa fie cumparate de romani sau de stat. Acest lucru nu va duce la nimic bun, iar din pacate capitalul roman nu este suficient de mare sa cumpere toate astfel de afaceri. P.S. Oare ce de ce nici unul dintre marii antreprenori romani nu s-a gandit sa cumpere el aceasta fabrica? Sau chiar sa faca una noua?
      • Like 1
  • de facto check icon
    Cel puțin după informațiile din presă, Ministerul Agriculturii a fost implicat în negocierile pentru preluarea fabricii, chiar dacă nu este vorba de o etatizare.

    Să sperăm că va veni și aprobarea finală a deținătorului actual al fabricii (o societate din Franța).
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult