(Foto: Dan Mihai Bălănescu)
Zilele trecute am ieșit iarăși la plimbare cu o bună parte din grupul de prieteni. Măcar atât să fie bun în guvernarea asta. Te reunește cu oamenii dragi.
"One protest a day, keeps Dragnea away".
Glumeam pe seama respectivului mesaj în timp ce ne frecam mâinile de frig, marșând pe una dintre arterele principale ale Clujului, flancați de câțiva jandarmi cărora și lor le-ar fi prins bine să stea acasă cu familiile.
Dar ce să facem. Așa ne trebuie dacă dăm „logout la democrație" atunci când dreptul și obligația ne-o cer.
Stăteam și mă gândeam. Poate așa învățăm noi. Poate acesta e procesul de educare prin care trebuie să trecem ca nație. Cumva trebuie să înțelegem că există consecințe la lipsa de implicare și informare.
Din păcate, cred totodată că prea puțini sunt cei care au ieșit la proteste mustrați de conștiința că nu au mers la vot sau au votat greșit. Aș putea paria că majoritatea sunt aceiași votanți conștiincioși care simt că țara asta trebuie salvată, și dacă nu ei, atunci cine?
Partea bună este că fiind aceiași oameni care devin mai rezistenți la frig, mai atenți, mai informați, mai implicați, asistăm practic la crearea unei pături de acțiune civică din care se vor naște următorii lideri.
Și totuși ce facem între timp?
Ei rămân la putere, noi plătim taxe, încercăm să ne dam seama ce ne așteaptă legislativ în 2018 și cine va plăti taxele: angajatul sau angajatorul?
Dacă ai avut curaj și ai cumva o firmă, în caz că nu aveai destule probleme pe parte de business, s-au asigurat ei să râmai ocupat prin split TVA. Și lista poate continua.
Chiar de curând citeam un articol ce conținea o listă de 50 de acțiuni aberante și inutile, luate în mai puțin de un an de la preluarea guvernării de către coaliția PSD-ALDE.
Revin totuși la cele lumești și las analiza politică celor mai experimentați.
Ce putem noi face:
1. Să nu mai așteptăm să vină soluțiile „de sus". Aici asociațiile au un rol important. Dacă nu ești încă voluntar în nicio asociație, ar fi un moment bun fie să susții financiar una, fie să devii voluntar.
2. Să rămânem informați corect și să propagam informația în grupul de prieteni și în familie. Poate e greu de crezut, dar „ceilalți" sunt mereu în campanie electorală. România profundă (neamurile din zona rurală) nu ar trebui să audă despre partide doar timp de câteva săptămâni pe an. În fiecare apel telefonic putem strecura și un minut de informare.
3. Să înțelegem că nu e nevoie de buletin de partid să faci politică și că este atât un drept cât și o obligație să fim implicați în „viața cetății".
4. Să conștientizăm că non-decizia e o decizie în sine. Faptul că alegem să nu ne implicăm în dezvoltarea comunității din care facem parte nu ne privează de responsabilități. Până la urmă starea actuală a societății este suma deciziilor fiecărui individ în parte.
5. Să înțelegem că nu e nevoie ca acțiunile noastre directe să impacteze la nivel național pentru a fi utile. Fii calm, înțelegător, ajută dacă poți pe cei cu care interacționezi zilnic, iar la nivel exponențial se va cre impact la scară mai largă.
6. Fii un model pentru cei din jurul tău. Continuă să evoluezi personal și profesional. Odată cu tine crește tot ecosistemul din care faci parte: familie, prieteni, firma din care faci parte.
7. Evoluează profesional și compania pentru care lucrezi poate oferi servicii mai înalte, așadar îți va crește salariul, automat taxele tale vor crește, deci buget mai mare pentru primăria locală pentru construcția de spații verzi.
Sunt un optimist convins, așadar închei prin a vă transmite o doză de optimism:
Se poate și mai bine în România.
Cam cât de bine? Trebuie doar să ne uităm puțin mai la vest de România, să vedem câteva modele și să înțelegem că nu trebuie reinventată apa caldă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Atunci nu PUTEAM sa facem nimic.
Dupa revolutie, am castigat dreptul la libera exprimare. Putem sa vorbim aproape orice despre aproape oricine, despre tot si toti, oricand nu ne convine ceva. Pana la urma ne impacam cu gandul, vorbim degeaba.
Acum nu VREM sa facem nimic.
Personal, nu cred ca protestele, oricate ar fi acestea, vor schimba cu adevarat ceva. Cred ca este nevoie de ceva mai mult de atat.
Am senzatia ca in celalalt regim, eram ceva mai uniti, mai solidari. Prin protestele actuale exista sansa sa redevenim. Dar mai trebuie ceva: perseverenta. Si sa nu uitam. Noi avem tendinta de a uita relativ repede, de a ierta. Ori actiuni de asemenea anvergura negativa si nedreptatea uriasa care se petrece astazi - toate acestea nu trebuie sa ramana asa.
Eu deja mi-am dezvațat cei 2 parinti sa se mai uite pe antene. Cred ca i-am recuperat pentru urmatoarele alegeri. Nici nu mi-a fost greu, dat find evolutia guvernului votat de ei. Parintii au inteles ce greșeala au facut!