Am fost mereu o persoană în căutare de aventuri noi, de experiențe noi.
Când eram mic ziceau că sunt agitat și prea vorbăreț. Mai târziu am luat asta ca pe un atu.
Viața nu e liniară. Știu că mulți căutăm ca viața să fie liniară, să fim fericiți, să fim liniștiți, să fim mereu în formă. Când ne gândim la aparatul medical care afișează linia și emite acel sunet continuu, știm că acela reprezintă de fapt lipsa vieții. Viață sună cam așa ….. BIP ... BIP… BIP.
Viața e reprezentată de urcușuri și coborâșuri, de alternări ale momentelor de fericire și supărare, de amăgire și extaz, de forma fizică maximă și oboseală cruntă. Așa e viața,…. Pur și simplu.
Așa încât, atunci când aud pe cineva spunând: Ce tot atâtea bătăi de cap? Ce rost are să mă strofoc mai mult?; îmi sună că se caută o stare de repaus, liniară de altfel.
Ori crești, ori mori. Ori evoluezi, ori involuezi. Nu prea există stare de stagnare. De aceea nu sunt de acord cu o viață banală, o viață fără greutăți, fără urcușuri și coborâșuri. Asta o face fermecătoare.
Da, probabil dacă acum te afli într-un moment în care viața nu îți servește decât probleme, tinzi să nu vezi lucrurile așa,…. și nu te condamn. Așa e. Când ești jos, nu îți arde de filozofii, când ești bolnav, când suferi, ai vrea doar să îți revii. Te înțeleg. Am fost și eu acolo. Am avut parte de dureri fizice, și sigur voi mai avea pe viitor, am avut parte de suferințe emoționale și sigur vor mai veni; membri ai familiei care vor pleca, persoane care îmi vor face rău fără niciun motiv anume.
Știu însă că mi-a fost mai ușor să trec peste acele momente când mă gândeam că viața trebuie să fie mai mult decât atât; că acel moment este trecător, și că vor veni zile mai frumoase, fără durere, în care voi fi înconjurat de prieteni și voi râde până mă va durea burta. Și așa a fost. Încet, treptat, lucrurile s-au ameliorat, de fiecare dată. Nicio problemă nu a persistat. Niniuna.
Și atunci vă întreb. De ce căutăm linia, care indică lipsa vieții? De ce căutăm și acceptăm mediocritate în viața personală și profesională? De ce ne e atât de frică să încercăm lucruri noi, să ne aventurăm, să eșuăm și să o luăm de la capăt?
Bineînțeles, parte a răspunsului o știm.
Așa am fost programați. Așa am fost învățați să credem că e bine. Că dacă ai ce pune pe masă și acoperiș deasupra capului e îndeajuns, că doar sunt alții care nu au nici atât. Eu personal am auzit de zeci de oră frază asta. DA. Din păcate chiar din partea persoanelor care știu sigur că mă iubeau și îmi doreau tot binele de lume: părinții mei.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să îi blamăm. Nu ei decid cum evoluează viața mea. Ei pot în cazul cel mai extrem să mă influențeze. Fără intenții rele, însă uneori nu o fac tocmai cel mai potrivit. Dar asta este. Până la urmă rămâne de datoria mea și a noastră a tuturor ce decizie luăm. Nu doar ei își vor da cu părerea în privința multor aspecte ale vieții. Toți din jurul nostru o fac zilnic. Prieteni, profesori, colegi. Decizia de a folosi acele informații într-o anumită manieră sau alta rămâne la latitudinea fiecăruia. Aleg să ascult și să acționez cum mă conduce inima, sau aleg să ascult și să mă complac că nu este nimic de făcut și să cred că viața va fi exact așa cum zic restul.
Ador și admir persoanele curajoase, care aleg să încerce, să experimenteze, să își trăiască viața așa cum cred ei că merită trăită, nu să execute și să se supună condiției limitative indusă uneori de mediul social și anturaj.
De aceea am ales să experimentez. Am ales să schimb jobul în repetate rânduri, să plec peste noapte să trăiesc în altă țară, să am curaj să visez și să încep un proiect cu viziune globală, să încetez o colaborare în care câștigam o mulțime de bani, dar care nu mă făcea fericit.
De aproximativ un an mă bântuie gândul următor:
„Dacă ar fi să aflu că mâine am să mor, ce mi-aș reproșa că nu am făcut?”
Iar când mi-am dat seama că aveam răspunsul deja pregătit….m-am speriat. M-am speriat rău de tot și m-am întrebat:
„Și ce mai aștept?”
Așa că, acum că mi-am pus eu această întrebare și am decis să acționez în consecință, îmi permit să te întreb și pe tine:
„Tu ce mai aștepți?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In text:" am ales sa incetez o colaborare in care castigam o multime de bani,dar care nu ma facea nefericit".
Nu e bine sa fii asa de nestatornic si agitat pt.ca dauneaza sanatatii!
Aș avea o prima intrebare: sunteți părinte?