Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Sechelele cu care am rămas din pandemie. „Te poți obișnui să stai și spânzurat”

Bărbat uitându-se la TV

Foto: Getty Images

În pandemie, am început să nu mai merg la prieteni și să nu mai chem oameni pe la mine, renunțând la un obicei pe care îl aveam înainte, micile întâlniri de seară. Cu toate astea, participam la întâlniri online, mergeam la chefuri pe Zoom, colindam de Crăciun pe WhatsApp, desfăceam șampanie de Revelion pe Skype. Cumva am înșelat pandemia. Sau așa credeam.

Zic asta, pentru că mi-am dat seama că am păstrat reflexul de a nu mă mai întâlni cu ceilalți. Ne auzim la telefon, vorbim zilnic, ne vedem online zilnic, dar nu ne mai întâlnim. Am pierdut acest obicei. Nu l-am pierdut doar eu: uitându-mă în jur, văd mulți la fel de singuri, în bula lor virtuala. Cumva pandemia ne-a păcălit. Am crezut că o păcălim noi, dar n-a fost așa. Rămâne latentă în noi, așteptând să ne răpească un lucru extrem de important: faptul de a fi împreună.

Ne place să dăm vina pe alții pentru această lene de a ne întâlni - pe primar, că face bairamuri pe bani publici cu prestație îndoielnică, pe artiștii din Capitală care atunci când vin în provincie joacă precum niște provinciali, pe gălăgia din jur și lipsa de consistență a tot de mișcă în urbe. Dar adevărul este că ne place să stăm acasă. Nu știu dacă ne place sau dacă ne complacem. E atât de bine acasă, ai tot ce îți trebuie, bere la frigider, grătare pe gazon, muzica preferată.

La ce să ieși în gălăgie, să cauți loc de parcare, să cauți loc pe terase, să te înghesui cu alții, când acasă le ai pe toate?! Și când ai obosit mergi la culcare. Obișnuiți să fim obosiți 5 zile pe săptămână și să ne scuzăm noua înșine în weekend lipsa de chef de a mai ieși. E drept ne ajută la asta și Netflix și Facebook și Twitter și Instagram și toți prietenii care ne țin totuși conectați. Am rămas conectați o întreaga pandemie și rămânem mai departe conectați. Singuri, de ajuns nouă înșine. Dar conectați.

Iar la capătul acestei pandemii am mai primit o nenorocire - războiul de alături. Dacă la început tresăream la fiecare adiere de vânt sau zgomot ciudat, treptat ne-am obișnuit. Ne-am obișnuit să vedem mașini cu număr de Ucraina căutând o destinație, ne-am obișnuit să auzim că un oraș este sub asediu a nu știu câta zi, că oamenii se predau, iar alții nu se pot preda. Ceva ce acum patru luni părea de neînchipuit a devenit familiar.

Cum ne-am obișnuit cu asta și cum ne-am desensibilizat aât de repede, cumva mulțumiți că încă la noi e pace? Stăm singuri în casa și privim la TV orașe fantomă arse de bombardamente. Ne mai pregătim o cafea la espressorul din bucătărie și căutam mai departe știri.

După o pandemie care a rămas în noi și un război la care asistam neputincioși, cafeaua de dimineață, băută cuminte, pe terasa inundată de liniște, pare cel mai bun lucru ce ni se poate întâmpla. Singurul sigur.

„Când te obișnuiești, și spânzurat îți stă bine", mi-a spus odată bunicul, atunci când, după ce am intrat la Drept, i-am spus că nu îmi place noua mea ocupație. Am deja o vechime de un sfert de veac în meserie. Pare un veac întreg. Și îmi place. Îmi place și ce zicea și bunicul - avea dreptate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult