Tomberonul a rămas negolit săptămâna asta. Mașina de gunoi n-a mai venit pe strada mea din sectorul 1 al Capitalei României.
Înțeleg că doamna primar Clotilde Armand se războiește cu firma de salubritate. Poate că are și dreptate. Dar gunoiul nu știe asta. El rămâne la ușa oamenilor, care mai au și copii, ca să se împută și să se transforme în focare de infecție.
Ce-om face, nu știu. Eventual să-l punem în saci de plastic și să ne ducem să-l aruncăm unde-om găsi un morman mai mare. Un cetățean din Prahova așa a făcut. Și când l-a prins Garda de Mediu a zis că primarul l-a încurajat să sporească dealul de resturi menajere de lângă Urlați.
Tomberoanele pline trebuie să fie o mare bucurie pentru șobolani. Pe urmă îmi iau seama că, în cazul meu, nici măcar – 75% din ce arunc sunt ambalaje din plastic.
De aici, gândul o ia la vale. Și când gunoiul e ridicat, unde e dus? Nu tot în țara asta? În care rata de reciclare a deșeurilor municipale e de 11%, penultima din Europa. Munți de plasticărie, șuvoaie de mizerii sunt noi forme de relief care pot fi întâlnite acum oriunde în țara noastră. Ar trebui să fie incluse în circuitele turistice. Ca și degustările de preparate din pește românesc: „Biologii au verificat 21 de râuri din România, găsind o cantitate atât de mare de particule din plastic încât, practic, orice moluscă sau pește prins în apă dulce sau în Marea Neagră conține plastic. Prin gătire, aceste fragmente procesate termic devin cancerigene. Anual, concentrația de plastic din ape crește cu 10%. În mare intră, zilnic, 4,2 tone de plastic”.
Nu se întâmplă numai la noi. Toate țările au așa ceva din, cum spunea nemuritorul Dan Barna, belșug și ne mai trimit și nouă cu vapoarele.
În fiecare zi în care ne luptăm cu pandemia și economia, gunoiul crește pe planetă mai ucigător decât orice boală și decât sărăcia.
Nu se întâmplă numai pe Pământ: „Un braț robotic al Stației Spațiale Internaționale a fost ciuruit de o furtună de deșeuri spațiale. Pe orbita joasă a Terrei, până la altitudinea de 2000 km, se află peste 3000 de sateliți abandonați și zeci de milioane de bucăți din alte echipamente lansate de-a lungul timpului. Este, probabil, cea mai mare groapă de gunoi a omenirii”.
Sonda spațială Voyager, lansată în 1977 și aflată acum la miliarde de kilometri de Terra, conține un Disc de Aur pe care este înregistrat salutul pământenilor, și în limba română, menit să ne facă cunoscuți în caz că sonda dă peste niscai inteligențe extraterestre. Dacă însă, până la producerea acestui Mare Contact, omenirea va ajunge să colonizeze Sistemul Solar și poate chiar steaua cea mai apropiată de el, Proxima Centauri, alienii care se benoclează până-n cartierul nostru din galaxie vor ști deja care este identificatorul, semnul umanității în infinit – norii cosmici de gunoaie.
Așa că, până la urmă cred c-o să-mi bag tomberonul în casă. Tot aia e.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
(...glumesc, desigur, situația este extrem de gravă...)
De ce nu e bine domnule CTP când primărița de sector se bate pentru cheltuirea judicioasă a banilor contribuabililor??!!
Dacă o păsărică v-ar fi ciripit pe la ureche că franțuzoaica a căzut la pace cu mafia gunoiului a-ți fi primul care i-ați lua pulsul la jugulară.......
Eu vă bănuiam de imparțialitate, de cinste, de obiectivitate....
Poate că aveți puterea să recunoașteți când vă trage volanul într-o parte.... așa aiurea...
Articolul e un panseu și ar trebui tratat ca atare.
Rămân un admirator al dânsului.... atât timp cât nu pică în plasa fariseismului ieftin. Mai scrie omul și la supărare, și marcat de miasme.....
Dar sa nu vezi că cei răi în războiul ăsta sunt cei din mafia gunoiului....e rea credință...
Cert e că dintre cele două personaje - CTP și Clotilde, de departe, îl simpatizez mai mult pe CTP. Însă dreptatea e de partea cealaltă de data asta.
Am o casă într-un sat din apropiere ( și deseori luat în bășcălie de bucureșteni).
Acolo, lunea se ridică hârtia și plasticul, vinerea gunoiul menajer.
Sticla se duce la unul din tomberoanele din sat.
Rămân cu niște conserve de tabla de la caine, mi-e și rușine că nu știu unde să le pun și le alea.
La un moment dat,in s6 erau tomberoane pentru colectare diferențiată.
Le-au luat, erau oricum degeaba. Din ele se serveau diverși 'întreprinzători'.
Și tot ar fi bine dacă ar fi doar atât. Dar adevăratul elefant din cameră este chiar în acest moment FRAUDA, repet: FRAUDA care a adus-o pe sanchi ”justițiara” Clotilde la conducerea Sectorului 1. Fraudă recunoscută mediatic - incredibil!- chiar de către procurorul de caz din dosarul respectiv. Procurorul totuși a recunoscut, ca să echilibreze cumva lucrurile, că la nivelul secțiilor ar putea fi fraude de ambele părți. Dar fraude mărunte, făcute de câte un Gigel local exaltat, care nu influențează rezultatele, au fost mereu la alegeri, din partea tuturor. Totuși fraude masive, la nivel de sector / județ, organizate cu sânge rece pentru a întoarce rezultatul general, nu a făcut nimeni până acum. De fapt poate a făcut, dar a rămas nedovedit (vezi voturile ”pe bandă rulantă” din 2009 din diaspora, pentru Băsescu, la prezidențiale). Deci așa zișii justițiari de dreapta, eliberatorii oamenilor de ciuma roșie, sunt chiar ei infractori. Cum ar veni, în politica din România se poate spune că uneori hoțul strigă hoții. Și dacă ni se ia vălul de pe ochi, poate vedem că nu de puține ori se întâmplă asta. Dar revenind, despre acest subiect, CTP nu a zis nici pâs. A simțit nu demult nevoia să înfiereze printr-un articol o jignire a Maiei Morgenstern printr-o vorbă aruncată neinspirat de un personaj din anturajul acesteia, deci un subiect corect, just, dar absolut mărunt ca importanță națională. În schimb văd că nu acordă nicio importanță unui subiect de cea mai mare importanță națională în democrație: FRAUDA ORGANIZATĂ LA VOT. Ce democrație mai putem spera să avem dacă nu putem avea alegeri libere și corecte sau nu mai avem încredere în rezultatul alegerilor, chiar dacă vor fi corecte în viitor? Dar, cum spuneam, CTP acum a încercat marea cu degetul. Vede el cum bate vântul pe viitor și o să ia atitudinea ”potrivită”, la momentul potrivit. O să poată zice la un moment dat - dacă sorții se întorc împotriva fraudei useriste - că nu a putut comenta acest subiect atâta timp cât a fost o anchetă în curs. Măi să fie! Dar în alte cazuri, mai convenabile, ce a făcut?
În altă ordine de idei, mă simt un pic frustrat că n-ați mai zis nimic de ruși. Păi ce facem? Suntem vigilenți sau nu? Lăsăm țara pe mâna rușilor așa pur și simplu? Eu cred că rușii sunt la mijloc în această afacere. Ei au falsificat imaginile incriminatoare și le-au dat la televiziunile dușmănoase, pentru a submina minunata guvernare de dreapta, care se zbate din răsputeri, cu bună-credință, să reformeze țara asta și s-o scape de agenții ruso-pesediști, care pândesc pe la toate colțurile cu intenția să o dea pe tavă la ruși :):):)
Imaginile alea pe care eu le-am văzut în internet ( nu suport A3 și cele asemenea) s-au pendulat în neștire și au fost în final elucidate. Numai dvs nu și nu. Cine nu acceptă evidența?
Fiecare crede ce vrea. Însă iarăși un mic secret, dacă cineva are o părere preconcepută, tot ce vede ori citește interpretează ca argument în favoarea a ceea ce "știa " deja. Ceea ce fac antenele e manipulare ordinară și nesimțită. Dacă voiau să fure nu alegeau un anumit sac după îndelungi căutări ci luau saci la întâmplare și fugeau cu ei. A3 a luat niște imagini reale pe care le-a interpretat după plac. Tipic.
O explicație pe înțelesul tuturor aici:
https://recorder.ro/explicativ-suspiciunile-de-fraudare-
pe-intelesul-tuturor/
”Imaginile alea .... au fost în final elucidate”. Poate la unitățile media de unde vă informați Dvs. în mod exclusiv, nedând atenție și altora, din cealaltă tabără. Procurorul de caz Sorin Iașinovschi, care a propos vroia să se pensioneze la un moment dat (probabil săracu suporta presiuni cât casa) dar s-a răzgîndit în final și a dat un interviu la Kanal D (cu siguranță ca să se ușureze de presiunile externe dosarului), spune că imaginile acelea au oferit susținere suplimentară reclamantului în dosarul fraudării. Cum? Pentru el (anchetatorul) nu erau elucidate așa ca pentru susținătorii mediatici ai dreptei?
”Însă iarăși un mic secret, dacă cineva are o părere preconcepută, tot ce vede ori citește interpretează ca argument în favoarea a ceea ce "știa " deja”. Nu e niciun secret, evident că știu asta și de asta urmăresc posturi din tabere diferite, încerc să discern și în final îmi formez o părere. Cât de subiectivă e, nu știu ... oameni suntem. Totuși sunt pregătit sufletește ORICÂND să îmi schimb la 180 de grade o părere inițială, în funcție de ce aflu la orice post TV sau pe net și este credibil. Dar vă spun și eu un secret: să nu credeți că Dvs. înșivă sunteți ferită, sunteți cumva ”deasupra” subiectivismului, așa cum l-ați enunțat mai sus. Deși apreciez faptul că vă informați mereu în orice speță, totuși nu acceptați niciodată idei pe care nu le-ați avut deja. Mai degrabă căutați dovezi în sprijinul ideilor Dvs. preexistente, cam ca un avocat al părții pe care o susțineți. Altfel, nu văd de ce fugiți de A3, chiar dacă aveți o antipatie. Pe lângă manipulările de care acuzați acest post (dar fără să mai știți concret care sunt, de multă vreme, fiindcă nu îl urmăriți, nu-i așa?) vă e frică să nu luați contact la un moment dat cu ceva chiar credibil împotriva ideilor Dvs?
Entitățile media da, însă nu și posturile tv. Care sunt, înafară de Digi toate pro-psd și noua să roată de rezervă. Însă toate sunt nu proaste ci sub orice critică. Așa că din tv e greu să-ți formezi o părere, informația e trunchiată și scoasă din context. Nu mai zic de nervi și oboseală, la sfârșit aș fi pierdut doar timp fără vreun folos. Dar slavă Domnului, există internet.
Câteodată însă mai trag cu ochiul și anume când caut prin programe ori când sunt în vreo vizită și televizorul merge. Oricum mi se servesc noutățile de la membrii familiei care se uită si apoi trebuie să caut pentru a afla totuși adevărul. Iar rezultatul e aproape totdeauna cum am spus, manipulare ordinară. Posturilor de acest fel nu le mai acord nici o încredere. Pe cine m-a mințit în față de 10 ori nu-l mai cred, simplu.