Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Sfârșitul unui vis urât, România, 10 noiembrie, 2019. „Ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”

Alegeri prezidentiale - Londra - Stratford - Foto: Chiron Gabriel

Foto Chiron Gabriel 

Pe 21 decembrie 1989 de abia împlinisem 11 ani. În acea zi eram cu mama mea în concediu la Timișu de Sus, aflat la 20 de km distanță de Brașov.

Fiind vacanță, coboram în fiecare zi în sala de conferințe a hotelului unde eram cazat, alături de mama mea, pentru desenele animate difuzate cu țârâita pe TVR. Tatăl meu nu a putut să rămână, urmând să vină după noi peste câteva zile.

În acea dimineață de 21 decembrie 1989, când am pornit televizorul, spectacolul era însă altul. Inițial am crezut că este vorba despre o piesă de teatru sau ceva asemănător. Oameni înfășurați în steagul național strigau „Victorie!” și „Am învins!“, dar și „Dictatorul a fugit!“.

Deși aveam doar 11 ani, mi-am dat seama că regimul Ceaușescu a căzut. Am urcat la mama mea, în cameră și am strigat cât am putut „Ceaușescu nu maaai eeee!“. Mama mea, ușor stânjenită, se făcea că nu înțelege, făcându-mi semn să tac din gură. Când am ajuns pe balcon era o doamnă, soția unui tovarăș secretar de partid, care se simțea singură și se invitase la o cafea. Riscul de a fi turist în 1989…

În nopțile ce au urmat am dormit îmbrăcați, baricadați în hotel, lumina stinsă în permanență și trăind cu frica de a nu a ajunge vreun terorist prin zonă. Noaptea se auzeau focuri de armă. Mirific…

După o călătorie cu peripeții a ajuns la noi și tatăl meu și pe 25 decembrie eram în siguranță la bunica mea, un sat din județul Ilfov. Pe 26 ajungeam, în sfârșit, acasă.

De aici am plecat în 1989. Ni s-au promis vrute și nevrute cu ocazia alegerilor, s-au jucat și ne-au exploatat temerile, am fost mințiti și batjocoriți și am votat mereu cu frica în sân.

În 1990 s-a fluturat pericolul chiaburilor, al agenturilor străine și al vânzării de țară și am ales să zâmbim contemplativ alături de fostul tovarăș Iliescu. În 1992 am fost amenințați cu pierderea locurilor de muncă și am continuat să zâmbim alături de același domn Iliescu, întârziind reformele economice și sociale ce au ținut România în sărăcie.

În 1996 nu am mai vrut să zâmbim și am ales „Cheia“, alături de Emil Constantinescu, acel președinte pe care mai târziu aveam să-l văd la televizor declarându-se învins de sistem. Cădere economică și o guvernare de cel mai înalt amatorism.

În 2000 am avut de ales între zâmbetul lui Iliescu și extremismul lui Vadim. Am ales zâmbetul.

Apoi, în 2004 și 2009, ni s-a promis că lupta anticorupție va fi câștigată.

În 2014 am ales președinte un om ce a demonstrat că poate fi un foarte bun edil, iar românii au demonstrat că pot alege pe cineva ce nu este ortodox sau de etnie română. Am demonstrat toleranță și dorința de a respinge discursul găunos al lui Ponta.

În 2019 miza este mai mare ca oricând, avem șansa să terminăm ce am început în 1989 și să scăpăm definitiv de rânjetul ce ne-a ținut în beznă și care a pus la îndoială libertățile democratice câștigate cu sânge în 1989.

Hai România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Au trecut 30 de ani și tot mai luptați împotriva comunismului, e ridicol. Haiul dracu e că pe vremea comuniștilor nu lupta nimeni împotriva lor și de altfel Ceaușescu a fost mazilit tot de ai lui și nu de vreo opoziție ceea ce e firesc, opoziția anticomunistă nu exista dar au apărut după '89 așa zișii anticomuniști și unii ridicoli rău mai luptă și acum. . Noi cu prostia trebuie să ne luptăm, asta ne mănâncă de vii și nu defunctul comunism. Te apucă greața.
    • Like 0
  • Deci mama ta se invirtea in cercurile secretarilor de partid in 1989. Eu asta am inteles. :o)))
    • Like 0
  • Ei? Cum votam de data asta (cand putem sa ne exprimam usor si de pe alte meleaguri)? Vom fi manati in alegere tot de mirosul usor putred al ciolanului? Vom fi impulsionati de ideea de progres uman? Vom opta sa ramanem vasali de Est vs. vasali de Vest? Majoritatea parintilor nostri au renuntat la tot ce este complicat, in favoarea ciolanului. Dar, tu - care esti tanar - esti sigur ca nu tot ciolanul te atrage? Ai plecat sa-ti faci o viata mai buna si implicit sa faci viata mai buna batranilor tai. Dar, majoritatea celor ca tine nu a plecat din tara, si asta pt ca nu este atat de curajosa si nici atat de 'competenta' ca ceilalti admirabili care au sarit gardul. Si poate ca nici atat de presata de saracie sau de spectrul acesteia. Crezi ca toti cei care au facut pasul sunt admirabili? NU. Doar o mana de oameni plecati din tara noastra sunt cu adevarat valorosi in alte tari. Majoritatea au ramas sclavi sau vasali, cu salarii substantial mai mari si atata tot. Au salarii mult mai mari decat in tara lor period.. Tot mediocri sunt in tarile alea, la fel cum au fost si in tara lor. De ce ar conta atat de mult votul lor? Probabil ca rusinea lor este mai mare, si asta e tot. Rusinea de a nu avea bani, nimic altceva. Ce votezi azi? Caderea definitiva a comunismului (odata cu posibila scadere a pensiilor batranilor), sau 'fie ce o fi doar de incultii de teapa Veoricai si Dragnei sa nu mai aud'? Hai ca ai destui bani sa trimiti acasa macar de Craciun si de Paste. De schimbarea mentalitatii, si a libertatii spiritului, se vor ocupa generatiile viitorului indepartat. Noi cei ramasi aici vom vota de asemenea daramarea definitiva a comunismului, detectat inca in cele mai mici urme de 'politica sociala'. Politica adevarata de stanga nu s-a nascut inca in Romania, si nici nu va trebui sa se nasca pe vreo urma de infectie PCR-ista. Noi, adica tinerii ramasi acasa (eu sunt deja cam batran dar inca activ si nu ma gandesc ca voi apuca pensia). As doar sa-mi vad nepotelele un pic mai cultivate. Asta cred eu ca ar fi primul chiar micul pas spre SCHIMBARE.
    • Like 0
  • #Votez check icon
    Asa este: avem sansa sa scapam de "hahaiala basista" sau "discursul dictatorial" al marelui mut, care vrea eliminarea unui partid politic. De fapt, amandoi s-au dovedit niste maimutzoi ai statului securist
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult