Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Și iată cum o imagine, care în mai puțin de 24 de ore a făcut înconjurul planetei, devine - transconfesional - metaforă a condiției omului care se roagă!

Papa Francisc, în Piața San Pietro

Foto: Guliver Getty Images

Dincolo de a fi cutremurătoare, această scenă a solitudinii Papei are totuși menirea de a liniști, de a se adresa speranței fiecăruia dintre noi! Piața Sfântului Petru, altminteri plină de credincioși veniți din toate zările lumii pentru a se ruga, a rămas fără țipenie de om, adâncită într-o liniște înspăimântătoare! Și totuși piața nu este pustie, căci în mijlocul ei neclintit, se roagă cu mâinile ușor tremurânde, nu un om sfâșiat de singurătate, ci poate cel mai blând și iubitor dintre pământeni, menit a ne reprezenta în fața lui Dumnezeu cu neînfrânta lui modestie! În fermitatea glasului său, undeva îndărătul a toate, se aud, murmurând a implorare glasurile noastre, ale celor mulți, ale celor care, undeva în străfund de ființă, încep a se teme! 

Încotro se îndreaptă lumea, oprită acum din loc? Noi încotro ne îndreptăm? Zâmbetul curat al copiilor noștri care se joacă ignorând aparent îngrijorările noastre, nu-i așa că nu va trebui ascuns pentru totdeauna de o mască medicală? Nu-i așa că explozia de lumină și culoare a primăverii, care va trece neobservată în acest an, ne va bucura în toți anii care vin?

Nu știu pentru voi, dar pentru mine rugăciunea solitară de vineri seară mă ajută să sper, să răspund afirmativ!

Imaginea Papei Francisc, rugându-se pe esplanada fără oameni, va rămâne cu certitudine în memoria tuturor generațiilor care urmează ca un însemn al cotiturii istoriei, ca un simbol al credinței statornice!

Temerea noastră de azi, pesimismul moderat, ca linie mediană între euforie și disperare, este întrucâtva firesc! Însuși Isus, pironit pe cruce, a trăit starea deznădejdii rostind sfâșietor: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” Dar nu a fost un abandon - acum știm - ci doar un moment de înserare și întuneric înaintea unei lumini care s-a revărsat apoi copleșitor asupra lumii!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Minunat gestul Papei ! Minunate si gesturile altor capi ai crestinatatii .Toti se roaga devenind exemplu si pentru noi ,crestinii de rand . Chiar daca binele trebuie facut in taina ,nu trambitat ,ce bine ar fi daca am afla mai mult despre faptele umanitare ale sfintelor biserici ! In primul cele referitoare la sistemul de sanatate si nevoile propriului popor .Ce ne prisoseste ,sa globalizam ca tot am inventat acest fenomen, ideologie, strategie, sau toate la un loc .Tare m-as bucura sa facem mai mult decat rugaciunea comuna .
    • Like 0
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon
    https://www.youtube.com/watch?v=uoaEjs8yev4

    Iată şi un alt punct de vedere !
    • Like 1
    • @ Dan Dinu
      Corina check icon
      Mă gândeam că acest papă e mai mult un umanist devotat decât un credincios fervent care să inspire, cum ar fi fost Ioan Paul al II-lea. La „Tatăl nostru” deunăzi mi s-a părut mecanic, fără speranță. Iată însă că și umanismul lui e pus la îndoială. Într-adevăr, dacă Vaticanul e bogat, se cuvine să le dea italienilor năpăstuiți în aceste zile.
      • Like 0
  • Unde a fost Papa o luna de zile?Cand italienii catolici aveau nevoie de sprijinul lui moral.Niciun mesaj in de incurajare,nicio rugaciune pentru cei decedati.Dupa o luna apare ,nu cu modestie,ci cu tehnica buna de PR singur in piata,stiind ca impresioneaza. Din pacate multi si-au dat seama cine este. Sfantul Papa Ioan Paul ar fi fost zilnic alaturi de credinciosi.Oamenii din Napoli cereau sa o scoata pe Sfanta Rozalia care i-a salvat la epidemia trecuta,si el a inchis bisericile,asta a fost raspunsul. NOUL PAPA.
    • Like 0
  • Intrebati-l pe unu diagnosticat cu Covid unde vrea da fie transportat la spital sau la biserica.
    • Like 1
    • @ Cornel Cancel
      Valentin check icon
      Sau la un spectacol de teatru ori la un spital, că tot vorbim de zona spirituală. Ce legătura are una cu alta?
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Impresionante imagini!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult