Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Silvia, fata care face săpun din lapte de capră, într-un sat din Ardeal. GENERAȚIA B

Atunci când după Paște, Facebook-ul a fost invadat de fotografii cu curcubeie din București sau Cluj, pe pagina Silviei Sîrbu, o fostă „fată de oraș”, a apărut o imagine demnă de un tablou. Două arcuri de curcubeu în spatele unei căsuțe desprinse din povești și înconjurată de dealuri înverzite. Deși nu și-a dat vreun check-in, colțul de rai este satul Hărţăgani din județul Hunedoara.

„Cel mai spectaculos curcubeu văzut vreodată de la Hărţăgani! Pozele nu redau în întregime spectacolul de lumini de care am avut parte. Culorile ardeau pe cer, atât de intens se vedeau. Pozele nu au fost lucrate în Photoshop sau alt program”, a scris atunci Silvia pe Facebook.

Un loc pe care Silvia l-a ales să-i fie casă după ce a muncit în mai multe orașe din mai multe țări, experimentând tot felul de joburi. A fost dădacă în Spania, broker în Grecia, muncitoare pe șantier în Otopeni și Ploiești, ba chiar jurnalistă de birou. După toate aceste provocări, Silvia a simțit nevoia de liniște. Așa că a hotărât să o ia de la zero într-o comunitate cu oameni zâmbăreți, harnici, al căror timp avea toată răbdarea din lume, care și-au făcut din creșterea animalelor, apicultură și agricultură un mod de viață. Părinții nu au ezitat să o ajute, așa că au cumpărat împreună o casă așezată pe un teren de câteva mii de metri pătrați. Au construit solarii, unde cultivă legume bio și au pus pe picioare o afacere cu săpun din lapte de capră. În plus, nu se dau în lături din a vinde broşe şi felicitări artizanale pe care le trimit în toată țara și în străinătate.

Sătenii îi dau lapte și semințe pentru săpun

Comunicativă din fire, Silvia s-a împrietenit foarte repede cu localnicii. Pentru că în Hărţăgani încă mai este de actualitate trocul – cea mai simplă formă de comeț, în care produsele sunt monedă de schimb – tânăra a creat un adevărat parteneriat cu oamenii din sat. Le dă răsaduri și semințe, fân cosit și legume, primind în schimb lapte, brânză sau lemne. La prepararea săpunurilor din lapte de capră o ajută mama ei, fostă laborantă. Prețul unei bucați este de 8-12 lei bucata, iar profitul este deocamdată unul modest, dar promițător. Cu toate astea, Silvia crede în visul ei.

„Prin vieţile noastre, prin munca noastră, prin săpunurile naturale pe care le facem, vrem să dăm glas tuturor glasurilor care nu se aud, vrem să dăm glas speranţelor lor, vrem să conturăm o poveste solidă a vieţii de la ţară, a traiului în paradisul ce se cheamă Hărţăgani”, spune Silvia.

Cerul înstelat al Hărţăganiului: o bucurie pentru toată lumea

Va transforma oare Silvia Hărțăganiul într-un nou Medeleni? Cu pași mărunți, dar siguri, tânăra de 34 de ani va continua să facă săpun în inima Hunedoarei, să producă legume organice, să practice o agricultură neindustrializată și nu numai. Următorul pas? Construirea unui Observator Astronomic în sat. Împreună cu logodnicul ei, un astronom pasionat, vrea ca stelele de pe cerul transilvănean să poată fi admirate de toată lumea. Deocamdată, cei doi dețin cel mai mare telescop personal din România pe care l-au construit împreună. Până când Observatorul va fi gata, cei doi și-au transformat terasa casei într-o „poiană a lui Iocan”, în care oamenii nu discută știrile zilei, ci privesc cerul. Peste câteva anotimpuri, vor organiza aici tabere tematice.

„Telescopul nostru este amplasat pe terasa viitoarei noastre case, iar acolo, de fiecare dată când este un eveniment astronomic, invităm prietenii şi oamenii satului să vină pentru a-i ghida către orizonturile largi ale altor lumi. De exemplu, la tranzitul lui Mercur pe Soare, am invitat un sătean să fie părtaș la acest eveniment astronomic, reușind astfel să îmbogăţim sufleteşte un om. Vom repeta experiența pentru copiii satului, pentru tineri şi bătrâni. Şi nu doar cei din satul nostru pot veni la noi, ci oameni din toată ţara. Vrem să le arătăm cerul, galaxiile, nebuloasele şi să îi învăţăm să-şi urmeze visele. Și, până la urmă, să le lărgim orizonturile”, explică entuziasmată Silvia.

Stele, săpun natural, aer curat, mâncare naturală e trocul pe care Silvia l-a făcut în defavoarea zgomotului, poluării și a produselor seriate de pe rafturile supermarketurilor din oraș. O afacere în termenii capitalismului actual, dar înainte de orice, un mod de viață. 

Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Oameni frumoși. Felicitări pentru astfel de articole!
    • Like 0
  • Exista si o pagina pentru comercializarea acestor sapunuri?
    • Like 0
  • O! Am un soi de respingere vis-a-vis de chestii din astea. Pe principiul acela ca drumul catre iad e pavat cu bune intentii...
    • Like 0
  • Traiasca capra vecinului ! Mult succes !
    • Like 2
  • Felicitari ! Sunt convins ca le va creste afacerea, ca orice lucru nascut din pasiune si facut cu drag. Succes !
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult