Foto: Profimedia
Candidatura Dianei Șoșoacă a fost respinsă de BEC, în timp ce George Simion merge mai departe, așteptând ca demersul de a fi prezidențiabil să-i fie validat de CCR. Lucrurile par, pentru privitorul obiectiv, destul de confuze, de fapt. Căci, avem de pe o parte, candidatura respinsă de BEC a Dianei Șoșoacă, fundamentată, la fel ca și în cazul Georgescu, pe o decizie anterioară a CCR și, pe de altă parte, o candidatură care a trecut de verificarea BEC, cea a lui George Simion, care nu mai departe de o săptămână ne spunea că judecătorii de la BEC ar trebui ”jupuiți de vii în piața publică”.
Povestea pare destul de încâlcită în acest moment, deși, logic vorbind, etapa CCR ar trebui să fie una mai dificilă pentru George Simion, căci și cazul lui necesită o judecare pe fond, până la urmă. Dar semnalul dat prin BEC de această dată e unul destul de discutabil, căci deja nu ne mai raportăm la repere absolute atunci când facem judecăți, ci la elemente de circumstanță care fac ca lucrurile care erau discutabile să devină neimportante, iar cele care erau certe să devină relative.
Suntem într-un punct în care îngrijorarea este, din nou, justificată. Pentru că utilizarea unui tip de oca diferit în fiecare caz face ca nimic să nu mai fie previzibil. Iar limbajul urii, pe care l-am sesizat atât de des în ultimii ani, să nu fie niciodată pedepsit până la capăt. Nu mai are rost să adăugăm și faptul că Simion e, în cele din urmă, persona non grata în Ucraina și Republica Moldova. Or, în aceste condiții, cum se poate valida o candidatură la prezidențiale a unei persoane care nu are drept de liberă circulație în unele dintre țările vecine?
Suntem, iată, într-un punct al întrebărilor. Întrebări la care ni se răspunde de ani întregi doar pe jumătate. Și e foarte dificil acum să pretinzi în fața unei populații care, totuși, ar vrea să priceapă ceva din tot ce se întâmplă, că tu, ca stat, iei decizii corecte și imparțiale, folosind repere niște principii absolute.
În realitate, nici nu este vorba despre Simion sau despre Soșoacă. Ci despre practicarea limbajului urii în spațiul public, care a determinat polarizarea în care ne găsim astăzi. Și pe care, cel mai probabil, nu o vom depăși prea curând, câtă vreme deciziile în privința unor spețe similare sunt și rămân relative.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
campionii ipocriziei sunt toți în presă sau ”presă”.
Ei au decis că pensiile speciale sunt un drept ce odată obținut nu poate fi tăiat, ei hotărăsc cine trebuie să fie președinte. Vorbim degeaba de separația puterilor în stat atâta vreme cât hotărârile CCR sunt inatacabile. Constituția lui Iorgovan a creat un balaur cu nouă capete și „mandat” de nouă ani. Președintele se schimbă la cinci ani, parlamentul la patru. Pe „curteni” îi schimbăm o dată la trei ani, dar numai o treime dintre ei, ca să avem garanția continuității...
Nu-mi place deloc nici de Cătălin Georgescu, nici de George Simion. Nici Diana Șoșoacă nu face parte din preferințele mele. Totuși, la cât de strâmb stăm cu „democrația”, cred că e strigător la cer ca o „autoritate” a statului să interzică dreptul de a fi ales al oricărui cetățean.
Nu putem „apăra” democrația folosind măsuri antidemocratice. E ca „lupta” pentru pace: ca să fie pace în lume trebuie să ne înarmăm până în dinți pentru apărarea ei...
„Teoria” unanim acceptată era că „mămăliga nu explodează”. Uite că s-a umflat mălaiul în „boborul” român și stă să iasă din ceaun. Oricât de strâmb am judeca, e musai să recunoaștem că am fost fraieriți vreme de trei decenii și jumătate...
Ce facem acum? Înlocuim niște mincinoși cu alți șarlatani?
Mă înspăimânt de propriul radicalism. Așa nu se mai poate...
Oricum, dacă vorbim strict de candidați, nu ar fi trebuit interzis nimeni care nu are împotriva sa o hotărâre definitivă a unei INSTANȚE, de interzicere a dreptului de a fi votat. Din câte știu, la noi acum nimeni nu are așa ceva. A fost în trecut Adrian Năstatse în situația asta, dar pe o perioadă limitată care cred că acum a și trecut. În concluzie NIMENI nu trebuia interzis, decât dacă avea dosarul în neregulă. Sigur, Șoșoacă e una dintre cele mai oribile personaje publice din România, dar dreptul de a fi votat e una și antipatiile personale sunt cu totul altceva. Acestea n-au ce căuta în deciziile bazate pe lege. Cu totul altfel stă treaba cu Simion. El a mai participat odată la alegerile prezidențiale iar de atunci n-a mai intervenit nimic care să stea împotriva candidaturii sale. Adică nicio decizie a unei instanțe, așa cum ziceam. În plus e parlamentar și vicepreședintele unui important grup european (ECR). Faptul că propaganda anti-suveranistă se leagă de vorba aia spusă de Simion ”la năduf” și pur metaforic, că se încearcă ducerea acesteia pe un tărâm de răspundere legală, e (încă) o mizerie a mafiei statale cu propaganda lor și sistemul lor judiciar. Dacă cineva de exemplu trage o înjurătură de ”morții mă-sii” ce s-ar putea spune atunci? Că respectivul se duce în cimitir, profanează un anume mormânt și între ține relații necrofile cu ce găsește pe acolo? Deci hai să fim oameni normali la cap, raționali și să nu ne ducem atât de jos cu mizeriile, oricât ar vrea unii să lovească în suveraniști pe toate căile și din toate pozițiile. Dar e de remarcat un lucru. Cel care a fost într-adevăr violent a fost statul nostru mafiot, prin instituțiile sale, care i-au lovit pe Georgescu și Șoșoacă, ”cu zâmbetul pe buze”, așa cum vedeam că se hlizește Marian Enache. Asta e violența extremă: să te lovească, să te anuleze, să te persecute nedrept în justiție,chiar și (sau mai ales) CU ZÂMBETUL PE BUZE. Iar dacă nedreptățitul zice una ”de dulce”, la nervi, dar evident fără efecte concrete, atunci vai, vai, vai și aoleu, e discursul urii. Dar ce face statul mafiot împotriva oamenilor fără altă vină decât că au alte opțiuni politice, asta e cumva bunătate, empatie, finețe etc? Epitetele de ”pleava societății”, idioți, ”călinopiteci” etc proferate de cei din tabăra globalisto-soroșistă la adresa suveraniștilor, sunt și acestea niște finețuri binevoitoare? După lovitura asta de stat cu anularea democrației ce ar trebui să facă populația? Să le zică mafioților de la putere, așa ca neomarxiștii, în mod ”corect politic”: vă înțelegem opinia, vă susținem, bla bla bla? Dacă cineva te lovește și tu îi răspunzi sau măcar îl înjuri gata e discursul urii? Măi să fie... Cine nu tace mâlc în fața mizeriilor sau nu le aprobă atunci practică discursul urii?
Concluzie: nimeni nu mai vrea astăzi să mai fie violențe nici fizice, nici verbale. Dar nu se poate ca unii să calce în picioare democrația și un segment deja majoritar al populației, iar cei călcați în picioare să le zâmbească frumos atacatorilor, că altfel cică promovează discursul urii...
PS Simion a fost interzis în MD și UK nu fiindcă ar fi fost omul rușilor, ci fiindcă era prea unionist (în cazul Moldovei) și prea susținea cauza românilor din teritoriile ucrainene. Deci a fost interzis fiindcă DERANJA conducerile celor 2 țări, nu fiindccă era ”băiat rău”. Ceea ce e cu totul altceva. Dar fiți liniștiți voi, propagandiștilor, fiindcă Simion odată ajuns președinte, ar fi în interesul MD și UK să anuleze acele interdicții idioate și mizerabile. Dacă nu le vor anula, ei au de pierdut, nu noi, evident. Și ei se fac de râs, nu noi. Dar nu și-ar permite asta. în mod sigur.