Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Simona a pierdut, dar nu a dezamăgit. Iar noi l-am căutat cu privirea pe Darren prin tribune

Simona Halep - Ashleigh Barty

Foto: Guliver Getty Images

Revenirea Simonei Halep în circuit nu avea cum să fie ușoară. Chiar dacă a pierdut, evoluția ei sugerează mai degrabă că forma de odinioară nu e de neatins. Hernia de disc nu e o răceală, iar ritmul în sportul de performanță nu e precum mersul pe bicicletă. Pentru că ceea ce i-a lipsit Simonei contra lui Ashleigh Barty a fost ritmul.

E adevărat că până și noi, telespectatorii, l-am căutat pe Darren Cahill în tribune în unele momente, așteptând discursul acestuia, din care Simona să se inspire și să schimbe jocul în favoarea ei. De altfel, Halep probabil și-a imaginat la un moment dat ce ar fi sfătuit-o australianul: să nu o lase să scape pe adversară, să caute mai multe unghiuri. Nu a fost departe de a întoarce meciul în favoarea ei, în setul doi, dar împinsă de public australianca a găsit ieșirea de fiecare dată din situațiile limită.

Pentru un joc venit după o pauză cauzată de probleme de sănătate, într-un context nou, fără antrenor, Simona Halep nu a dezamăgit. Din contră. Reverul în lung de linie, lovitura preferată, e acolo, venirile la fileu sunt tot mai dese, semn că Simona nu se mulțumește în a juca doar defensiv, iar ambiția de a lupta pentru fiecare minge e în viață și am văzut-o la treabă în unele momente ale întâlnirii. Înainte să câștige la Roland Garros, Simona pierduse fără drept de apel finala de la Roma în fața Elinei Svitolina. Și atunci o parte a presei de la noi nu îi dădea mari șanse la Paris.

*** 

Într-o altă ordine de idei, observ și citesc de ceva vreme interviurile Simonei Halep acordate publicațiilor din străinătate. Ultimul, realizat într-o manieră editorială ireproșabilă de „The Guardian”, ar trebui să dea un semnal de alarmă presei de specialitate din România care nu reușește exclusivitatea de ceva vreme. Și poate în loc să mustăcească că Simona Halep are un tratament preferențial pentru jurnaliștii din afară, cum se zvonește printre colegii de breaslă, poate ar trebui ca unele dintre publicații să se uite mai degrabă la condeiul lor. 

Una e să o critici constructiv după un meci mai slab, și alta e să nu îi acorzi șanse în a deveni o mare campioană după o evoluție mai neconvingătoare, pentru ca la victoria următoare să îi acorzi prima pagină, numind-o, cum altfel, ați ghicit!... o mare campioană. 

Evident opinia e liberă, dar neasumarea și memoria scurtă par a fi practicate cu înverșunare în jurnalismul de la noi, aflat și așa în moarte clinică. 

La scurt timp după ce a câștigat turneul de la Roland Garros, Simona Halep a ieșit să prezinte trofeul românilor care o susținuseră. Acolo, în incinta complexului, în afara arenei Philippe Chatrer, printre câteva flori decorative plasate pe niște trepte care duceau printre altele și la o toaletă publică, Simona a apărut cu trofeul pe care l-a ridicat deasupra capului, în ovațiile celor prezenți. Țin minte și acum ochii înlăcrimați ai Nadiei Comăneci care s-a oprit din dat autografe și a privit-o pe românca ce tocmai cucerise lumea cu tenisul ei.

Simona nu ieșise atunci pentru englezi, pentru ruși, pentru americani, francezi sau alte nații. Ieșise pentru români, pentru cei care tocmai cântaseră imnul cu ea, într-o după amiază memorabilă. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu este nici o surpriză ie;irea ei din primul tur. Este mai degrabă o confirmare a unei mentalități. Atât la Halep cât și la Buzărnescu succesul a lovit în moalelel capului. În loc ca o mare realizare cum este câștigarea unui turneu de mare șlem, respectiv accederea miraculoasă între primele 25 din lume, să ducă la o mobilizare și la ambiția de a se autodepăși la fetele efectul a fost identic. Au dat papucii la antrenori, convinse că e momentul economisirii de parale, și au trecut la o perioada de relaxare de câteva luni bune. Să nu uităm declarația de la începutul anului a lui Halep: Nu am nici un obiectiv...
    Așa suntem noi crescuți, să fim mai șmecheri... Ce boi sunt Federer și Wiliams care la aproape 40 de ani mai trag ca niște câini de fiecare rezultat. Când ar putea să fie șmecheri și să se relaxeze...
    • Like 0
  • Trista a fost nu infrangerea Simonei; stim cu totii ca ea incepe anul mai greu. Trista a fost imaginea lojei din care privea ingandurata mama Simonei. Singura!
    • Like 0
    • @ N Cojocaru
      Nu am inteles de ce nu a fost prezenta echipa ei tehnica in loja.(Nu am vazut meciul chiar de la inceput).In ceea ce priveste presa din Romania,sunt putini cei care analizeaza obiectiv evolutia ei , la noi se citesc mai mult cancan-urile decat o analiza realista(este valabil in toate sporturile) si atunci totul este comercial.
      • Like 0
    • @ Rodica Isop
      Temerea mea e ca Simona a renuntat la intreaga echipa (antrenor, fizio-terapeut, sparing-partner .....) In aiuritorul ei Interviu din The Guardian, ea sustine ca vrea sa incerce singura pentru cale de vreo patru luni. Om vedea ce-o fi peste o saptamana. E tare trist, mai ales cand te gandesti la posibilele motive.
      • Like 0


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult