Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Simona a pierdut, dar nu a dezamăgit. Iar noi l-am căutat cu privirea pe Darren prin tribune

Simona Halep - Ashleigh Barty

Foto: Guliver Getty Images

Revenirea Simonei Halep în circuit nu avea cum să fie ușoară. Chiar dacă a pierdut, evoluția ei sugerează mai degrabă că forma de odinioară nu e de neatins. Hernia de disc nu e o răceală, iar ritmul în sportul de performanță nu e precum mersul pe bicicletă. Pentru că ceea ce i-a lipsit Simonei contra lui Ashleigh Barty a fost ritmul.

E adevărat că până și noi, telespectatorii, l-am căutat pe Darren Cahill în tribune în unele momente, așteptând discursul acestuia, din care Simona să se inspire și să schimbe jocul în favoarea ei. De altfel, Halep probabil și-a imaginat la un moment dat ce ar fi sfătuit-o australianul: să nu o lase să scape pe adversară, să caute mai multe unghiuri. Nu a fost departe de a întoarce meciul în favoarea ei, în setul doi, dar împinsă de public australianca a găsit ieșirea de fiecare dată din situațiile limită.

Pentru un joc venit după o pauză cauzată de probleme de sănătate, într-un context nou, fără antrenor, Simona Halep nu a dezamăgit. Din contră. Reverul în lung de linie, lovitura preferată, e acolo, venirile la fileu sunt tot mai dese, semn că Simona nu se mulțumește în a juca doar defensiv, iar ambiția de a lupta pentru fiecare minge e în viață și am văzut-o la treabă în unele momente ale întâlnirii. Înainte să câștige la Roland Garros, Simona pierduse fără drept de apel finala de la Roma în fața Elinei Svitolina. Și atunci o parte a presei de la noi nu îi dădea mari șanse la Paris.

*** 

Într-o altă ordine de idei, observ și citesc de ceva vreme interviurile Simonei Halep acordate publicațiilor din străinătate. Ultimul, realizat într-o manieră editorială ireproșabilă de „The Guardian”, ar trebui să dea un semnal de alarmă presei de specialitate din România care nu reușește exclusivitatea de ceva vreme. Și poate în loc să mustăcească că Simona Halep are un tratament preferențial pentru jurnaliștii din afară, cum se zvonește printre colegii de breaslă, poate ar trebui ca unele dintre publicații să se uite mai degrabă la condeiul lor. 

Una e să o critici constructiv după un meci mai slab, și alta e să nu îi acorzi șanse în a deveni o mare campioană după o evoluție mai neconvingătoare, pentru ca la victoria următoare să îi acorzi prima pagină, numind-o, cum altfel, ați ghicit!... o mare campioană. 

Evident opinia e liberă, dar neasumarea și memoria scurtă par a fi practicate cu înverșunare în jurnalismul de la noi, aflat și așa în moarte clinică. 

La scurt timp după ce a câștigat turneul de la Roland Garros, Simona Halep a ieșit să prezinte trofeul românilor care o susținuseră. Acolo, în incinta complexului, în afara arenei Philippe Chatrer, printre câteva flori decorative plasate pe niște trepte care duceau printre altele și la o toaletă publică, Simona a apărut cu trofeul pe care l-a ridicat deasupra capului, în ovațiile celor prezenți. Țin minte și acum ochii înlăcrimați ai Nadiei Comăneci care s-a oprit din dat autografe și a privit-o pe românca ce tocmai cucerise lumea cu tenisul ei.

Simona nu ieșise atunci pentru englezi, pentru ruși, pentru americani, francezi sau alte nații. Ieșise pentru români, pentru cei care tocmai cântaseră imnul cu ea, într-o după amiază memorabilă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu este nici o surpriză ie;irea ei din primul tur. Este mai degrabă o confirmare a unei mentalități. Atât la Halep cât și la Buzărnescu succesul a lovit în moalelel capului. În loc ca o mare realizare cum este câștigarea unui turneu de mare șlem, respectiv accederea miraculoasă între primele 25 din lume, să ducă la o mobilizare și la ambiția de a se autodepăși la fetele efectul a fost identic. Au dat papucii la antrenori, convinse că e momentul economisirii de parale, și au trecut la o perioada de relaxare de câteva luni bune. Să nu uităm declarația de la începutul anului a lui Halep: Nu am nici un obiectiv...
    Așa suntem noi crescuți, să fim mai șmecheri... Ce boi sunt Federer și Wiliams care la aproape 40 de ani mai trag ca niște câini de fiecare rezultat. Când ar putea să fie șmecheri și să se relaxeze...
    • Like 0
  • Trista a fost nu infrangerea Simonei; stim cu totii ca ea incepe anul mai greu. Trista a fost imaginea lojei din care privea ingandurata mama Simonei. Singura!
    • Like 0
    • @ N Cojocaru
      Nu am inteles de ce nu a fost prezenta echipa ei tehnica in loja.(Nu am vazut meciul chiar de la inceput).In ceea ce priveste presa din Romania,sunt putini cei care analizeaza obiectiv evolutia ei , la noi se citesc mai mult cancan-urile decat o analiza realista(este valabil in toate sporturile) si atunci totul este comercial.
      • Like 0
    • @ Rodica Isop
      Temerea mea e ca Simona a renuntat la intreaga echipa (antrenor, fizio-terapeut, sparing-partner .....) In aiuritorul ei Interviu din The Guardian, ea sustine ca vrea sa incerce singura pentru cale de vreo patru luni. Om vedea ce-o fi peste o saptamana. E tare trist, mai ales cand te gandesti la posibilele motive.
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult