Nu numai în fotbal poți să câștigi dând gol cu capul, ci și în tenis, a demonstrat Simona Halep în fața ferocei Iga Świątek.
A fost, cum prevedeam, un meci lung și dur, al cărui rezultat se putea schimba în orice moment. Poloneza a intrat pe teren având în spate victoria, recunoscută de Simona ca zdrobitoare, de la Roland Garros, și o anume trufie, vizibilă în declarația de dinainte de meci: „Sper să joc mai mult. Până acum am stat prea puțin pe teren” – într-adevăr, câștigase scurt în două seturi, în toate cele trei tururi precedente.
Prin urmare, puternica Iga s-a năpustit asupra Simonei în primul set, servind foarte bine, luând mingea repede, din față, lovind aproape tot timpul tare și în unghiuri. A mai pus și niște stopuri, destul de aproximative, pe care, însă, Simona le-a ajuns târziu și le-a aruncat nesigur dincolo de fileu. Așa s-a ajuns la 6-3.
În setul 2, Simona a făcut un lucru simplu, dar, parafrazând o idee a lui Johan Cruyff, „Să joci tenis e simplu, să joci simplu tenisul, e lucrul cel mai greu”. A lărgit jocul.
Când are timp să se așeze pe picioare, fiind lângă minge, cu mâna apropiată de corp, Świątek lovește mai mereu imparabil. Simona a depărtat mingile de ea, a silit-o să lovească din alergare, cu brațul întins, fără să poată pune corpul în lovitură. La această schimbare tactică a Simonei, aroganța a împiedicat-o pe Iga să răspundă judicios, adică să-și modereze puțin jocul, pentru că nu se mai afla în zona ei de confort. A continuat să încerce lovituri rapide, decisive, pe care, însă, le-a trimis acum în plasă sau „pe gard”. 6-1 pentru Simona a fost consecința logică.
În decisiv, Simona, folosind aceeași metodă, a ajuns la 2-0, dar sunt sigur că se aștepta, ca și mine, la o zvâcnire a Igăi, care să prindă iarăși o serie de lovituri riscante, câștigătoare. Așa că, la 2-2, a rămas liniștită și adunată, reușind imediat un break la 0, pe care și l-a apărat până la sfârșit.
La 4-2 pentru Simona, Świątek a încercat o manevră tactică de criză, fugind spre fileu uneori „la derută”, adică pe o minge pregătitoare nu suficient de bună, blufând, în speranța că Simona va fi surprinsă, se va pierde cu firea și va greși. Răspunsul Simonei au fost niște passing-uri seci, executate cu un calm paralizant pentru Świątek.
Și nu pot să nu reamintesc punctul de la 4-3, 30-30 și cel din ultimul game, când Simona a sprintat întinzându-se la limită, cu țipăt, după câteva torpile ale polonezei, pe care i le-a retrimis până când Iga a cedat mental, scăpând lovitura mult afară. O clipă dacă scădea concentrarea Simonei, poate că acum comentam victoria lui Świątek...
În sferturi, Simona Halep o va întâlni pe Serena Williams. Serena ar trebui să-i prezinte scuze lui Ion Țiriac pentru că joacă și câștigă meci după meci la Melbourne, împotriva mult mai tinerelor ei adversare. În ciuda faptului că, așa cum i-a trasat sarcină domnul Țiriac, deoarece e bătrână și grasă, să se ducă acasă, Serena face dovada unei determinări și condiții fizice impresionante, pe lângă tensul ei de superclasă tehnică și tactică, arătate în meciul monstru împotriva Arynei Sabalenka.
Răspunzând cum numai ea știe vorbirii făcute de Ion Țiriac, în care aflarea în treabă se combină perfect cu mârlănia și răutatea, Serena ne oferă, nouă, românilor iubitori de tenis, șansa rară de a trăi încă o înfruntare între acest colos al tenisului și marea jucătoare Simona Halep. Pentru mine, asta este deja o victorie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp