Andrei este olimpic la matematică, informatică și fizică. Îi place foarte mult să citească și părinții lui cred că ar putea face o figură frumoasă și la română. Sau măcar la engleză, pentru că învață cu ușurință limbi străine. Mama i-a zis în câteva rânduri să încerce, dar în cele din urmă a renunțat. A observat că înainte de concursuri dermatita atopică de care nu a reușit să scape niciodată, i se accentua. El e copilul minune.
Călin nu e interesant de nimic din ce se întâmplă la școală, iar atunci când vorbește este mereu pe lângă subiect. Profesorul de matematică i-a spus în repetate rânduri că nu e la ora de astronomie. Are cu totul alte preocupări. Vrea tot timpul altceva și nu-i plac deloc regulile. El este copilul contestatar.
Diana e în clasa a IV-a și scrie urât. Aproape că nici ea nu-și înțelege scrisul de multe ori. Nici nu frazează cum trebuie, are prea multe greșeli de ortografie, iar notele sunt mici, desigur. Părinții au aflat târziu care era problema, după ce o auziseră în repetate rânduri spunând că ea nu știe să facă nimic sau că nu e bună de nimic. Nu putea să-și lege nici șireturile. Ea este copilul etichetat.
Victor este nevăzător și este un adevărat talent la șah. A intrat într-o școală specială pe care a abandonat-o emoțional repede, atunci când i-a adresat învățătoarei o întrebare din istorie, iar aceasta nu a știut să-i răspundă. Și altfel, timp de 12 ani, a urmat și s-a conformat regulilor de la școală dedublându-se. El este copilul dublu excepțional.
Care este legătura dintre povestea lui Andrei și a celorlalți trei? Toți sunt copii cu abilități înalte, dar în sistemul de învățământ clasic numai Andrei reușește să se facă văzut și apreciat. El este olimpicul, copilul cu care se lucrează ușor și pe care toți profesorii vor să-l trimită la olimpiadă, chiar dacă el nu-și dorește acest lucru. Și poate că nici nu știe ce-și dorește pentru că nu îl întreabă nimeni. S-a obișnuit să performeze, în orice condiții, chiar dacă asta îi provoacă de cele mai multe ori anxietate. Ce se întâmplă însă cu celelalte trei tipuri de copii, pe care sistemul nu-i încape și pe care încearcă să-i toarne în forme care îi strâng sau care le sunt prea largi?
Statisticile internaționale arată că 16% dintre copiii între 3 și 18 ani sunt copii supradotați și cu abilități înalte, dar că numai 3% reușesc să performeze din cauză că nu sunt identificați, iar nevoile lor nu sunt îndeplinite. Raportat la populația școlară a României, asta înseamnă 500.000 de copii. O foarte mică parte din ei sunt olimpici și îi vedem, dar ce se întâmplă cu ceilalți?
Simona Mitrea a încercat să răspundă la această întrebare în contextul experiențelor pe care le-a avut cu cei trei copiii ai ei. În prezent urmează un doctorat care are ca temă educația pentru copiii cu abilități înalte, prima teză de acest gen din România, iar în 2020 a deschis Romanian Gfited School, prima școală dedicată copiilor cu abilități înalte din țara noastră, după ce timp ce aproape 10 ani a rulat diverse programe în care a atras inclusiv profesori din cadrul universităților.
În 2023, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare- indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an 2023.
Ce înseamnă un copil cu abilități înalte și cum îl poți identifica
Spre deosebire de copilul supradotat, care obține coeficienți de peste 127 de puncte pe toate ariile de dezvoltare, copilul cu abilități înalte e mai dezvoltat fie pe partea logică, fie pe partea lingvistică. Este vorba de inteligența fluidă care se referă la capacitatea logică și care se dezvoltă până în jurul vârstei de 16 ani, și de inteligența cristalizată, adică cea lingvistică, care se află în evoluție până la 75 de ani. Obținerea unui scor mai mare pe aceste două paliere este asociată însă cu un coeficient de memorare de scurtă durată, cu viteza de procesare și alte aspecte măsurate cu ajutorul un testului de inteligență WISC IV.
De altfel, în baza rezultatelor la acest test se face și admiterea la Romanian Gfited School. De la 12 ani, copiii trec și printr-o testare de engleză, pentru că este limba în care se vorbește în școală, iar copiii mai mari de 14 ani trebuie să scrie și un eseu. În baza rezultatelor obținute la testul de inteligență, copilului i se trasează un parcurs educațional adaptat felului în care el învață și se exprimă.
„Succesul acestor copii depinde de cunoașterea lor în profunzime. Asta ar înseamnă să avem psihologi care știu să evalueze calitativ și profesori care să cunoască psihopedagogia specifică pentru acești copii. În plus, trebuie integrată această componentă emoțională. Un copil gifted clasic poate merge la trei olimpiade și poate face performanță, dar trebuie să fim atenți și la emoțiile lui. La fel și la copilul cu abilități înalte. Nu este neapărat performant la școală, dar are aceste abilități înalte pe care noi trebuie să le identificăm și să le valorificăm fără să uităm de zona emoțională. E absolut necesar un echilibru între dezvoltarea cognitivă și cea emoțională.
Sunt mașini și mașini de curse. Iar mașinile de curse au ceva diferit, dar și ele sunt diferite. Performanța acestora depinde de pilot, adică de mentor în cazul copiilor cu abilități înalte. Așadar, mentorii sunt foarte importanți în acest proces al descoperirii fiecărui copil. E nevoie de oameni formați în psihopedagogie indiferent că abilitățile înalte ale copiilor sunt la matematică, literatură sau IT, pentru că ei îi așază în procesul de învățare”, spune Simona Mitrea.
Până la a certifica abilitățile înalte ale unui copil, prin testarea inteligenței cognitive, părinții pot observa niște semne specifice, înainte să ajungă la școală. Studiile arată că sunt foarte concentrați de mici, că schimbă stimulii foarte des, că nu dorm suficient, că obișnuiesc să meargă devreme fiind dornici să descopere lumea, dar pot avea dificultăți pe partea de motricitate fină. În ceea ce privește limbajul, nu neapărat că învață să citească, știu poezii pe de rost sau formulează fraze lungi, cât mai ales că folosesc cuvinte și expresii sofisticate și peste nivelul vârstei lor biologice.
Competențe versus conținuturi
Romania Gifted School și-a deschis porțile în 2020, după aproape 10 ani în care s-a făcut pilotare pe proiecte, s-au adus mentori internaționali și profesori universitari care au scris curricule, au gândit proceduri și au comparat diverse sisteme educaționale astfel încât școala să poate fi așezată pe fundamente solide. Astfel, s-a ajuns la o formulă în care predomină modelul International Baccalaureate (IB) și în care au fost integrate și elemente ale sistemului britanic, inclusiv opțiunea a susține A Level. Pe de o parte pentru că e nevoie ca acești copii să aibă continuitate și să poate merge la facultate, iar pe de altă parte pentru că sunt două sisteme care pun mai mult accent pe competențe în detrimentul conținuturilor.
„Filozofia din spate nu este nici a uneia, nici a celeilalte, ci mai degrabă e vorba de cadrul de învățare pe care îl oferă. Se pleacă de la tipologia copiilor cu abilități înalte, de la profilul elevului, iar acest aspect se leagă foarte mult de felul în care testul WISC evidențiază acest profil, capacitatea copilului de a gândi, de a prelucra, de a cerceta, de a comunica. Pentru că totul pleacă de la harta mentală prin care copilul prelucrează informația. Diferența majoră între curricula românească și formula noastră de predare este că merge foarte mult pe competențe, nu pe conținuturi.
Școala românească merge foarte mult pe conținuturi. Ca învățător sau ca profesor știu că trebuie să parcurg un număr de conținuturi. La noi e invers. Eu știu că acest copil trebuie să prelucreze informația într-un anume mod și la final scopul meu este ca el să învețe tabla înmulțirii. Și s-ar putea să o învețe la 5-6 ani, nu la 8-9, așa cum prevede sistemul național. La fel se întâmplă și cu elementele de fizică. Întâi văd fenomenele practice și apoi, când pot abstractiza, vorbim de legi și principii. Așadar, de la concret la abstract.
Numai că aceste conținuturi sunt la un nivel mult mai înalt decât într-o școală tipică. Iar asta înseamnă o provocare și pentru profesori. Au trecut mulți pe la noi care nu au putut face față. E nevoie de profesori foarte bine pregătiți care să nu se simtă frustrați în momentul în care sunt întrerupți și să aibă abilitatea de a merge mai departe pentru a-și atinge obiectivul de învățare”, explică Simona Mitrea.
Dincolo de partea academică, un rol foarte important îl are partea emoțională, astfel că elevii școlii sunt implicați în programe de dezvoltare personală și lucrează cu un terapeut, fără să facă propriu-zis terapie. Pentru că în fața provocărilor emoționale cărora trebuie să le facă față acești copii, un psiholog nu ar fi suficient.
„Sunt niște minți sclipitoare, dar trebuie să avem grijă și de sufletul lor, de felul în care se raportează ei la ei înșiși și la realitate. Nu trebuie să-i etichetăm ca fiind ciudați doar pentru că își rup tricoul sau își rod unghiile. Asta arată o stare de nervozitate. Au tot felul de stereotipuri de care ei nici măcar nu sunt conștienți de cele mai multe ori. Sunt foarte sensibili și au emoții foarte diferite. De aceea este important un echilibru între dezvoltarea biologică, dezvoltarea cognitivă și dezvoltarea emoțională”, conchide Simona Mitrea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.