Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Singurătatea Împăratului sau ora profesorului Adrian Năstase

Adrian Năstase se plimbă printre gravuri, desene și acuarele într-o sală aproape goală, dar strălucitoare. Podeaua scârțâie elegant sub pașii săi. Fost prim-ministru și fost locatar al penitenciarelor Rahova și Jilava, Năstase se află azi la Palatul Cesianu-Racoviță în calitate de colecționar de artă și de profesor. 

La invitația casei de licitații Artmark, o să vorbească despre pictorul bulgaro-româno-francezo-american Jules Pascin, în speranța că o să trezească interesul românilor pentru viața și opera acestuia. La urma urmei, Pascin e și el de-al nostru un pic.

Uite că-i 12 fix, multă lume confirmase prezența, dar mai toate cele 20 de scaune din mijloc sunt goale. „Cred că o s-o bage pe-aia că au rămas în trafic”, îmi zice Valeriu Sângeorzan de la Artmark, vizibil agitat. În spatele încăperii e o singură cameră TV, a Antenei 3. E atât de puțină presă, că până și tava de cafea a rămas neatinsă. Din respect pentru legitimația de jurnalist, îmi torn o ceașcă și mă plimb prin sala asta aurită. 

Lumina intră printr-un tavan de sticlă și coboară peste firide din care se desprind statui cu îngeri aproape goi, coloane, cupe, busturi, picturi murale. Asortat cu acest decor, în dreapta măsuței pregătite pentru profesorul Năstase e un brad împodobit cu îngeri, fluturi albi enormi și beteală aurie. Ca să mai treacă timpul, îl întreb pe Sângeorzan despre istoria palatului

Zice că, la început de secol al XX-lea, era unul dintre primele din București cu încălzire centralizată. Pe vremea lui Ceaușescu, la parter era un magazin cu circuit închis, de unde nomenclatura își cumpăra salam și alte cele. După Revoluție, interiorul a fost refăcut după niște imagini vechi, apoi s-a umplut de artă.

Năstase e în elementul lui aici: pare destins, stăpânit de o pace definitivă și irevocabilă cu executare. Pe două laturi ale încăperii, așezate pe șevalete negre, sunt vreo 30 de lucrări de-ale lui Pascin scoase din colecția fostului premier, ce urmează a fi licitate peste două săptămâni. Sunt nuduri și fragmente de viață din celebrul cartier parizian Montmartre schițate de Pascin. Majoritatea sunt evaluate la câteva sute de euro, dar unele ajung și la câteva mii. Din banii obținuți, Năstase vrea să finanțeze premii pentru elevii Colegiului Militar de la Breaza, care să cinstească numele tatălui său, Marian Năstase. 

Începe, în sfârșit, discuția. Ia cuvântul gazda evenimentului, care i se adresează astfel: „Ca să începem, domnule profesor, discuția noastră...” Universitatea București l-a retras din postul de profesor la Facultatea de Drept imediat după condamnarea din 2012. În anii următori însă, Năstase a susținut o prelegere la o universitate particulară și a ținut un curs pentru tinerii diplomați, la invitația Ministerului de Externe. Așadar, profesorul poartă o tunică de catifea albastră, cu nasturi mari, ușor desfăcută peste cămașă și cravată. 

E casual ca într-o vineri la multinațională, poartă blugi, bocanci și stă picior peste picior. Ține microfonul în mâna dreaptă, iar cu stânga - atunci când nu gesticulează alene - își mângâie degetele încleștate pe microfon.

L-a descoperit pe Pascin acum mai bine de două decenii, în galeria unui prieten român. Vorbește despre legăturile pictorului cu România. Deși e născut peste Dunăre, la Vidin, în familia unui angrosist de cereale, el a copilărit în România. Avea un frate bancher și proprietar al castelului de la Balc. „Locul unde mai târziu au avut loc celebrele vânători”, subliniază Năstase cu un surâs discret, de aducere-aminte. La partida din 2005 organizată de afaceristul Ion Țiriac, se pare că fostul premier a împușcat acolo nu mai puțin de 23 de mistreți. Viața era altfel atunci. Dar mai bine să revenim la Pascin. 

„Seara la cabaret”, de Jules Pascin (guașă pe hârtie). Valoare estimativă: 1.200 - 1.800 de euro. Sursa: Artmark

După ce-a făcut o parte din liceu la Viena, pictorul s-a întors la București pentru o vreme, unde „a învățat o mulțime de prostii”. S-a combinat cu o doamnă care avea de două ori vârsta lui și care conducea cea mai cunoscută casă de toleranță din București. După experiența asta s-a putut considera pregătit pentru viața pariziană. A ajuns să fie supranumit „Prințul din Montparnasse”. A abordat cam aceleași subiecte ca Toulouse-Lautrec, într-un stil eteroclit, după cum subliniază profesorul, care arată din când în când spre lucrările expuse. În timp ce vorbește, una intitulată „Burghezia franceză” se desprinde de sub sticlă. „Nu vrea să plece de la mine, cred. E unul dintre desenele pe care le iubesc foarte mult”.

O parte din desene par naive, spune Năstase, însă intră în semnificații absolut deosebite. „Unele sunt pur și simplu sugerate. Altele sunt mai puțin realizate. Gravurile au niște linii șterse. Unele dintre ele doar sugerează mișcare, nu încearcă să deseneze figuri, așa cum se întâmplă în alte lucrări. Însă gesturile sunt importante.”

Profesorul deține 180-190 de lucrări de grafică de-ale lui Pascin. Spune că ar fi vrut să le dea unui muzeu, cum a făcut cu hărțile, dar până la urmă a hotărât să scoată la licitație acest prim set. Rostește apoi cuvântul „politică”, dar plutește parcă peste el până ajunge la „cultură”. Acum e într-o lume mai înaltă, iar politica pare să aparțină unei copilării îndepărtate. „Aș vrea să vă atrag atenția, într-un moment care politic nu este cel mai potrivit, că și cultura ar putea să aibă un rol în societatea noastră. Și poate că, dincolo de afișele electorale - cu care am avut și eu la un moment dat o anumită legătură - aceste desene pot să însemne un interes pentru cei tineri, pentru cei mai în vârstă”, spune omul în fața căruia acum 12 ani tremura o țară.  

Adrian Nastase la Palatul Cesianu

Azi vorbește despre pictorul Pascin în fața câtorva oameni așezați pe patru rânduri de scaune. Chinuit de depresie și alcoolism, cel supranumit „Prințul din Montparnasse” s-a sinucis în 1930, la 45 de ani. La înmormântarea lui au fost mii de oamenii, răsfirați de-a lungul a cinci kilometri. Lucrările lui s-au răspândit pe la muzee din toată lumea, dar puține au ajuns în România. Năstase s-a interesat la Muzeul Național de Artă. A văzut acolo 10 sau 11 desene de-ale Prințului.

„Nu vreau să fiu considerat arogant, dar aș spune că desenele și lucrările de aici sunt peste cele de la Muzeul Național de Artă”. Erau vremuri când Năstase era poreclit „Arogantul”. Scriam la „Opinia studențească” când a venit în campania din 2004 cu alai de miniștri la Iași, ca să mai inaugureze o sală de sport. Îmi amintesc grupul compact de bărbați strânși în jurul lui ca o carcasă vie, girofarurile și mirosul de șampon al asfaltului spălat dinaintea mașinii sale pe Bulevardul Ștefan cel Mare, în dreptul Mitropoliei. Lumea se rearanja în jurul său doar dintr-o clipire.

Citește continuarea pe Scena 9.

Articol de Vlad Odobescu. 

Titlul aparține redacției

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cri check icon
    Articolul D-lui Vlad Odobescu este frumos, documentat si foarte bine scris; cred ca domnia sa este inzestrat cu certe calitati de scriitor. M-as bucura sa-l mai citesc pe acest site.
    Ne este prezentat un Adrian Nastase intr-o postura oarecum inedita pentru unii, de intelectual rafinat ( si putred de bogat ).
    Dl. Adrian Nastase este unul dintre produsele de varf ale societatii comuniste si am convingerea ca domnia sa ( la fel ca Petre Roman, Ion Iliescu si Traian Basescu ), a facut parte din lotul secret de comunisti instruiti sa preia puterea in cazul caderii dictaturii comuniste.
    Fiind categoric un lider innascut, precum T. Basescu, autoritarismul, aroganta si apetenta domniei sale pentru putere l-au transformat rapid intr-unul dintre cei mai detestati politicieni de dupa 1990.
    In clasamentul meu personal al celor mai nocivi politicieni pentru Romania post-comunista, eu l-am plasat pe Dl. Nastase pe locul trei, dupa Basescu ( locul 1 ) si Iliescu ( locul 2 ), si urmat de Petre Roman.
    Este de mentionat faptul ca trei dintre liderii mentionati mai sus ( Iliescu, Nastase si Roman) sunt produse tipice ale regimului comunist, fiind veritabili aparatnici comunisti, spre deosebire de Basescu care este creatia Securitatii comuniste.
    Primii trei sunt intelectuali care fusesera plasati in "vitrina" regimului comunist, in timp ce Basescu, personaj gregar si ne-educat, a executat, la ordnele Securitatii, sarcinile secrete, "murdare", ale regimului comunist. Dupa propria sa marturie facuta in presa, Basescu si-a incendiat nava pe care o conducea pentru a distruge probele care il incriminau in ancheta autoritatilor de la Anvers.
    Toti patru au inteligenta nativa peste medie, dar la capitolul abilitatii politice si al lipsei de scrupule, Basescu ii intrece cu mult.
    Niciunul dintre cei patru "corifei" veniti din noaptea comunista ca sa guverneze Romania si care au fost profund nocivi pentru societatea romaneasca, nu a fost deranjat de Justitie, cu exceptia lui Adrian Nastase.
    Adrian Nastase a facut un an si ceva de puscarie pentru ca, asa cum motiveaza judecatorii, "reprezenta in opinia publica simbolul coruptie", desi nu au existat "probe directe". Mai pe romaneste, desi procurorii nu detineau probe concrete, Nastase a fost bagat in puscarie din motive politice si propagandistice.
    Nastase a simtit pe propria lui piele forta bratzului Securitati, bratz care s-a prelungit dupa 1990 pana-n zilele noastre, atat in politica si economie, cat si in Institutiile de forta ale Statului si in Justitie.
    Adevaratele nelegiuiri si abuzuri comise de Nastase si semnalate de toata presa vremii, vor ramane si pe mai departe nepedepsite.
    Cat despre Iliescu, Roman si Basescu, legaturile lor stranse cu "fostii" si cu "santajabilii" ramasi in Justitie le garanteaza imunitatea pe vecie.
    Raul urias facut Romaniei de catre acesti trei politicieni va ramane nepedepsit. Transcendenta regimului comunist si a Securitatii pana in zilele noastre le va garanta o pensie linistita.
    Iliescu nu are urmasi, Dar Basescu si Roman le vor povesti nepotilor lor cum s-au sacrificat ei pentru binele Romaniei.





    • Like 1
  • Stefania check icon
    Domnul Nastase este inconjurat mereu de arta, mai ales in casa dumnealui! Nu inteleg de ce se vaita bugetarii, chiar nu-i inteleg de vreme ce domnul Nastase a realizat atatea doar cu un salariu de la bugetul de stat al Romaniei!
    Sunt tineri care studiaza dupa domnul Nastase, ca de.. este un om valoros, erudit, inteligent si care este cel mai bun profesor de politica externa, daca lasam deoparte ce a facut ca politician.
    Deci nu conteaza ca este un hot notoriu, care a lasat o adevarata catastrofa in urma sa si care le-a arata politicienilor cum se fura, asta o trecem la si altele!
    Eu una nu-mi dau seama cum de am ajuns asa ca popor.Sa nu ne fie rusine ca am facut puscarie, sa nu putem decela intre un om valoros in adevaratul sens al cuvantului si un impostor!
    Cum dracu sa-l studiezi pe Nastase? Chiar nu exista in lumea asta oameni valorosi dupa care sa studieze acesti tineri?
    Oare tinerii din ziua de azi nu-si pun o intrebare simpla? Daca acest om a furat tot ce s-a putut , a facut o garmada de doctori plagiatori, oare merita sa ai incredere in ce spune?
    Eu cred ca in viitorul apropiat o sa-l vedem pe valorosul domn Nastase din nou in politica romaneasca, ca doar asa prevestea RomaniaTV acum cateva zile!
    • Like 2
  • Filbert check icon
    Inspirata paralela si schimbarea planului vietilor pictorului-boem si colectionarului-fost jupin suprem, poate ca arta ajunge la posesor nu cu totul intimplator.... Un articol inteligent structurat, o raritate, adica, felicitari!
    • Like 1
  • Un elegant articol.
    Meditind nitel la atmosfera si mediul descris (arta, angrosisti, castele, vanatori bogati, licitatii etc.) nu pot sa nu observ originalitatea liderilor nostri stingisti... Mai ceva ca nobilimea de roba a sec. XVIII. Cum sa nu fie fericit norodul obijduit, cu astfel de lideri luminati? Cum sa nu voteze in draci astfel de specimene care "Fura, dar ne da si noua!"... ?
    Cel putin astia stiu ce fura si pentru ce.
    • Like 0
  • Dl Vlad Odobescu scrie cu talent.
    • Like 0
  • Ce să mai spun ! Mă luasem cu vorba despre aroganță, care în româna mai veche, fără neologisme, se chema fudulie. E drept că nu mă pasionează arta decât ca spectator neavizat. Cum am nimerit pe această pagină întâmplător, atras de ceva subiecte propuse pentru dezbatere, văd că am nimerit probabil într-un sanctuar (sau, pe româna plebei, sălaș) al unei anumite elite culturale, credeam că sunt invitați să-și spună cuvântul pe anumite probleme sociale, uneori și de natură spirituală, am îndrăznit să mă amestec și eu. Pot să și renunț, nu cred că mi se va simți lipsa. Nu fără să spun că și cei mai fuduli dintre noi, ăi mai fuduli dintre fuduli, au fost puțin dați în lături taman pentru prea mare fudulie. În politică se întâmplă destul de des.
    • Like 0
  • Foarte bun articol, felicitari !
    • Like 0
  • vorba e' pe vremea comunismului operele de arta erau inregistrate in catastifele unui centru de cultura comunist, cum de la ac dat "Profesorul deține 180-190 de lucrări de grafică de-ale lui Pascin." ?
    nu intru in alte datalii caci mai avem candidati la acest subiect, asa caco drin sestiecare
    pt cine are intrebari :) raspunsurile se regasesc in cataloagele internationale ale operelor de arta si acolo sta scris exact prin cate maini proprietare a trecut un obiect de arta ! si aici apare raspunsul de ce bombonel infiinteaza muzee si vinde in romania :)
    • Like 0
  • Insistenta cu care apare in public si media, dovedește o lipsa majora de bun simt.
    • Like 3
  • Va mai amintiti de Pestera lui Ali Baba, din str Zambaccian? La momentul respectiv un cunoscut critic de arta evalua patrimoniul la cca 2 mil USD, oare s-a inselat ? Ce inseamna prostia si vanitatea (dublata cu drogul puterii), care l-au facut pe cel care se visa presedinte de tara pentru 10 ani sa ajunga un biet puscarias, dat afara din profesorat si din avocatura, nevoit acum sa-si vanda tablourile pe nimic. Vae victis!
    • Like 2
    • @ Mihai Dumitru
      Adrian Năstase vinde tablouri pentru a face un act de caritate, nu pentru că ar avea probleme financiare. Cârcotaşii ar putea spune că este un exerciţiu de imagine, dar de ce să nu luăm în calcul şi faptul că este un gest care arată un Adrian Năstase schimbat în bine?
      • Like 1
    • @ Constantin
      Exclus. Asa zisul gest de caritate are drept scop preamarirea tatalui respectivului expuscarias. Credeti ca se poate numi caritate? Eu stiu ca intelesul cuvantului caritae este mila, donatie catre cei aflati in nevoie,nicidecum preamarirea unui necunoscut. Iar de la a. nastase nu cred ca se asteapta cineva la caritate.
      • Like 3
    • @ Constantin
      Cred că vă aduceți aminte de zicala aceea care spune că lupul își schimbă părul, dar năravul ba!
      • Like 1


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult