Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Siria - fotografia nefardată a unor anxietăți religioase, amestecate cu lideri autocrați, puteri oportuniste și facțiuni rebele

E complicată problemă aceasta cu Siria și e foarte greu să găsești un răspuns satisfăcător, care să te facă să simți că ai înțeles ceva. E complicat de găsit o rezolvare, pentru că de explicat e relativ simplu: e ceea ce se întâmplă când construiești structuri statale artificiale și arunci în același cartier oameni cu religii și concepte opuse, care se războiesc de secole și pentru care cosmetizarea socială nu e un răspuns. Primul război mondial, care rămâne prin definiție tragedia monumentală a absurdității umane, a mai creat o monstruozitate, statele și stătulețele artificiale în Orientul apropiat.

Cam de acolo pornește totul, de la împărțirea imperiului otoman și de la vanitatea obtuză a puterilor occidentale că pot împărți funciar lumea. Melting pot-ul acela a fost de la început exploziv, pentru că nu poți pune laolaltă suuni cu shia cu creștini cu evrei și să te aștepți ca totul să fie ok. Nu a fost și nu va fi prea curând, asta e constatul trist. Putem încerca savant să găsim tot felul de motivații religioase, sociale, culturale, dar în esență, realist vorbind, artificializarea geopolitică nu a funcționat. Nu a funcționat nici când Israelul a rămas singur înconjurat de anticorpii statelor arabe, nici când căutarea identității palestiniene a creat tragedii. Și nici acum, când Siria a explodat dintr-o frumoasă primăvară arabă într-un nou accident de laborator la cheremul unor nebuni. 

Iar dacă te uiți mai atent, toate au legătură: întreg secolul 20 a fost o luptă pe zone de influență între reprezentanții religiilor universale și misionare, puterile pragmatice SUA și Rusia, dictaturile islamice de stânga, dictaturile seculariste și misionarii extremiști ai califatului originar al lui Mahomed sau Al Bakr. Totul combinat cu resentimentul arabilor față de islamiștii ne-arabi, de complexul de inferioritate shiit, manifestat prin nevroză iraniană, și creațiile mileniariste fanatice întruchipate după invazia rusească din 1979, care a dus la nașterea unui șarpe cu două capete, Al-Qaeda și Isis, sau de conflictele statului Israel cu cei din jur.

Așa că dacă te uiți atent, Siria e fotografia nefardată a acestor anxietăți religioase, amestecate cu lideri autocrați, puteri oportuniste, facțiuni rebele, alte facțiuni rebele (kurzii), soldați religioși racolați din wahabism sau din trupele pline de resentimente ale suuniților irakieni. Iar populația obișnuită e pe undeva la mijloc, omorâtă cu gaze, cu bombe, toate în numele a ceva. Dictatorul sirian, care e pe o poziție de forță după alierea cu Rusia și Iranul, nu mai are demult scrupule, în timp ce puterile din afară nu au cum să renunțe la influență: Rusia nu poate, pentru că revine în zonă după dezastrul din Afganistan (1979), și după ce în istoria ei rupsese din Turcia și ajunsese până aproape de India și Imperiul Britanic (asta după ce în istoria ei reușise să iasă de sub influența hoardei de aur islamizate), SUA nu se mai poate retrage și nu mai poate închide ochii la genocid, cu toate păcatele din trecut (pentru că vrea să fie egală cu eticheta de autoritate morală mondială pe care o poartă), iar Iranul își continuă războiul cu wahhabismul saudit, sprijinindu-l pe Assad; iar Turcia visează și ea la ce a fost odată, când conducea lumea asta.

The Economist, scriind despre atacul chimic, vorbea despre avioanele care odată ce au aruncat încărcătura, s-au întors din drum ca să mai arunce niște bombe asupra unei clinici care trata supraviețuitorii.

Cam asta e peisajul, de sus. Jos e un infern care spune multe despre cum tolerăm lipsa de umanitate și unde, de la începutul războiului, au murit 55.000 de copii.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dumneavoastră vă străduiți să diseminați o temă falsă! Lucrurile nu sunt complicate, sunt simple! Gaze naturale în platoul Mediteranei de est! De aia s-au băgat și Rușii și Americanii!
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult