Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Trump a făcut ceea ce Obama n-a avut curajul să facă” și alte povești ale atacului american din Siria

Vineri dimineaţa, la ordinul preşedintelui american Donald Trump, forţele armate ale SUA au lansat un atac cu 59 de rachete balistice Tomahawk asupra bazei aeriene din Idlib, controlată de forţele siriene, loc de unde se pare că ar fi decolat avioanele care au iniţiat atacul cu arme chimice de marţi. 

Cu toate că atacul SUA, ca răspuns decisiv al unei încălcări flagrante şi brutale a drepturilor omului, este lăudabil, fără o strategie coerentă şi o asumare de facto poate fi doar o provocare inutilă. Atacurile cu arme chimice în Siria nu sunt o noutate chiar şi după momentul 2013 (când Rusia şi SUA au cooperat pentru preluarea arsenalului chimic al Siriei), acestea întâmplându-se frecvent (atacuri cu clor, faţă de cel de acum care a fost cu gaz sarin).

De la pupitrul din aripa de sud a Casei Albe (acelaşi loc din care Barak Obama a anunţat uciderea lui Osama bin Laden), un Donald Trump calm, cu un aer dramatic de cabotin, a enunţat un discurs care prin natura sa se voia a fi unul istoric. Părând că pune punct după fiecare cuvânt, preşedintele american a folosit cuvinte şi expresii menite să trezească emoţie, emoţie care să îi readucă o parte din susţinerea internă de care are atâta nevoie. A descris amănunţit cum au murit „încet şi brutal copii, copii frumoşi” adăugând, pentru efect, că niciun „copil al lui Dumnezeu nu ar trebui să sufere o astfel de moarte”. A folosit astfel trei elemente care au cel mai mare impact de sensibilizare a publicului: Dumnezeu, copii şi moartea. Faptul că a ezitat o secundă înainte să spună că a ordonat atacul nu a părut a fi construirea de suspans, ci un moment de turnură în care se vedea nevoit să îşi asume un astfel de gest şi toate consecinţele lui. Grimasa făcută a părut să surprindă conflictul dintre oportunistul Trump, cel avid de publicitate şi aprobare, şi preşedintele Trump, responsabilizat, cu greu sunt sigur, de cei din jurul său.

Pentru că, în definitiv, la asta s-ar putea rezuma acţiunea făcută de preşedintele Trump noaptea trecută: la propria-i nevoie politică. Motivarea a fost simplă: „este în interesul naţional SUA să oprească răspândirea şi utilizarea armelor chimice”. Trebuie remarcat faptul că spre sfârşitul discursului nu a cerut plecarea de la putere a lui Bashar-al-Assad, nu a cerut cooperare pentru eliminarea armelor chimice, ci doar un apel „către toate ţările civilizate să ni se alăture pentru a pune capăt măcelului şi vărsării de sânge în Siria, şi de a pune capăt terorismului de orice fel”. Apoi a mai spus ceva despre Dumnezeu. Adică un fel de apel general pentru cine vrea şi poate, ca să nu mai existe rău în lume.

Această ultimă notă trădează în fapt lipsa unei strategii comprehensive în ceea ce priveşte situaţia din Orientul Mijlociu. A fost un moment bun: un moment bun ca să facă ceea ce „Obama nu a avut curaj în 2013”, atacând în loc să coopereze cu Rusia, a fost un moment bun pentru a se poziţiona ca un preşedinte puternic în faţa propriului partid care caută motive pentru o suspendare, precum şi un moment bun pentru a redirecţiona atenţia publicului de la scandalul privind vulnerabilităţile de securitate naţională în care este implicat. Şi atât. Marţi, după atacul din Siria, în prima sa declaraţie Trump a ales să atribuie cele întâmplate „lipsei de determinare şi slăbiciunii fostei administraţii (de la Casa Albă n.r.)”. Până miercuri, timp în care probabil cineva i-a reamintit că este preşedinte şi că poate să facă el altfel lucrurile acum, nu mai este doar spectator, Trump se declara „impactat” de imaginile din teren şi se gândea că e posibil ca „atitudinea mea privind Siria să se schimbe”. 

Deci, un preşedinte inconsistent în declaraţii, uşor impresionabil şi impulsiv care, prin acţiunile sale, are capacitatea de a transforma SUA dintr-o putere echilibrată la nivel internaţional într-una destabilizatoare care să poată fi provocată oricând.

Ceea ce este exact pe ce se bazează Rusia în acest moment. Este puţin probabil să putem vedea în viitorul apropiat o administraţie americană care să fie pregătită să răspundă corect unor măsuri de retorsiune cum a fost cea de suspendare a memorandumului de prevenire a incidentelor. Documentul făcea posibilă funcţionarea armatei americane şi a celei ruseşti în acelaşi spaţiu prin comunicarea diverselor acţiuni. Suspendarea unilaterală a acestuia aduce în prim plan posibilitatea apariţiei unor „incidente” în teren. Moscova a numit SUA agresor şi a catalogat acţiunile ca fiind „o poziţie nenecesară de forţă”, şi a anunţat că vor exista repercusiuni.

Cu siguranţă Moscova şi Washingtonul nu vor porni un război pentru Siria, însă momentul va fi folosit de administraţia rusă ca punct de referinţă de pe urma căruia să poată obţine în viitor o serie de beneficii.

Bogdan Nedea

Atacul declanşat de SUA nu este singur precedent creat în această situaţie: faptul că regimul Assad a lansat un atac chimic asupra populaţiei civile (şi acesta a fost mediatizat internaţional!) este o palmă dată principalului său susţinător: Rusia. În 2013, Moscova garanta preluarea întregului arsenal chimic al Siriei şi demara susţinerea deschisă pentru regimul de la Damasc. Atacul de marţi afectează imaginea de menţinător al echilibrului în Siria pe care Rusia şi-a construit-o în ultimii ani, iar o consecinţă directă ar putea fi o limitare a susţinerii acordată lui Assad. Ceea ce este important, din punct de vedere umanitar, este că preşedintele sirian a primit un mesaj din ambele părţi privind folosirea armelor chimice. Deşi acest lucru limitează, cel puţin temporar, acest tip de atacuri, nu rezolvă problema. Un scenariu în care SUA îşi declină implicarea în întregul proces, dar reacţionează impulsiv fără să îşi gândească următoarea mişcare sau fără un plan de mitigare a consecinţelor, este unul periculos pentru întreg eşafodajul internaţional.

Cu siguranţă Moscova şi Washingtonul nu vor porni un război pentru Siria, însă momentul va fi folosit de administraţia rusă ca punct de referinţă de pe urma căruia să poată obţine în viitor o serie de beneficii. Cel mai probabil vom vedea o escaladare artificială la nivel declarativ, de ambele părţi, în special în contextul în care secretarul de stat american, Rex Tillerson, are programată, în următoarele zile, prima sa vizită la Moscova. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este un gest corect fata de umanitate. Politic? Pot fi scenariile multor piese. Cert este ca nu poate ramane o vanare de vant. Trebuie sa fie un punct de plecare pentru o normalizare . Nu poti sa dai niste rachete si apoi sa te duci sa te culci. Nici tu nici intreaga lume.
    • Like 0
    • @ Danescu Cristina
      De ce nu? Atata timp cat rachetele nu poarta focoase nucleare si cad doar in tari exotice nu vad de ce ar avea cineva cosmaruri. Nimic nou sub soare....
      • Like 0
  • Florin check icon
    Dupa parerea mea, efectul de imagine pentru Trump e exact opusul. Pierde increderea celor care l-au votat si care l-au sustinut in campanie. Cei care nu l-au votat, chiar daca ar fi de acord cu decizia, in niciun caz nu-si vor schimba opinia despre Trump peste noapte. Deci strict din perspectiva imaginii lui, in ochii cetatenilor americani, Trump a pierdut enorm. Dar nu cred ca s-a gandit la imagine cand a luat decizia. Decizia a luat-o sub puternic impact emotional, si CIA a avut o contributie decisiva. Problema se pune daca a fost mana lui Assad sau a fost doar "false flag".
    • Like 0
    • @ Florin
      Majoritatea celor care l-au votat pe Trump, l-au votat nu neaparat din simpatie pentru persoana sa ci pentru ca acesta nu seamana cu Obama, adica din antipatie profunda fata de ce reprezenta acesta din urma. Asa ca nu vad de ce ar fi pierdut ceva actionand asa cum a actionat.
      • Like 0
    • @ Ventidius
      john check icon
      :)) Trump a candidat cu Killary nu cu Obama.
      • Like 0
  • Filbert check icon
    Poate explica in mod credibil cineva care ar fi interesul lui assad (+ al rusilor) sa gazeze citiva zeci de amariti, la doar citeva zile dupa ce trump zice ca nu-l intereseaza schimbarea de regim in Siria?
    • Like 2
    • @ Filbert
      Nu poate explica nimeni pentru ca e ilogic si aberant. Nu s-a demonstrat vreodata ca Assad a folosit cu adevarat arme chimice impotriva propriului popor, sunt doar minciuni pentru a justifica agresiunea impotriva Siriei. Cei care il lauda pe Trump sunt complet retardati.
      • Like 0
    • @ Filbert
      Interesul lui Assad nu cred ca conteaza. Cel al rusilor este evident. E important sa stie cat de impotenta este america lui Trump, care sunt limitele in care pot actiona fara sa riste o ostilizare activa a acesteia. A fost cel mai probabil un test, efectuat in conditii de atmosfera controlata. Pe rusi ii doare in cot daca americanii se implica sau nu in Siria. Siria nu conteaza deloc pentru rusi, dupa cum nu conteaza nici pentru americani. Singurul motiv pentru care Putin a intervenit in Siria este teama, teama ca daca Rusia nu va blufa mimand o politica de mare putere va fi tratata potrivit capacitatii sale reale, adica ca o putere de mana a doua, egala Turciei, ca o Turcie in declin accelerat insa. Au intervenit in Siria pentru ca nu riscau nimic. Totul este in regula pentru rusi daca lupta cu un ISIS lipsit de aviatie a carui riposta se limiteaza doar la niste atentate la Moscova(atentate care de altfel nu ii aduc nici un prejudiciu, in astfel de situatii oamenii doresc un stat mai puternic, ori in Rusia asta inseamna ca au nevoie mai multa de Putin). Daca determina interventia americii acolo nu e nici o problema, pot sta linistiti si critica de pe margine. Putin nu isi doreste o America prietena, nu i-ar ajuta cu nimic. Daca si-ar fi dorit asa ceva, s-ar fi inteles cu Obama fara probleme, care a urmarit aceasta politica cu disperare. Putin insa stie ca fara traditionalul inamic extern pozitia lui in Rusia s-ar degrada rapid. Isi doreste pozitia de adversar principal al Americii(al unei americi placide si neinterventioniste in spatiul rusesc insa), pozitie care ii ofera gratis un statut si un prestigiu enorm, mult peste posibilitatile sale reale. Ce nu isi pot permite in schimb rusii este un Trump calcat pe coada, turbat impotriva lor si sprijinitor activ al vecinilor Rusiei sau al opozitiei interne a lui Putin. Asa ca au preferat sa il testeze pe Trump in Siria, unde nu risca nimic, nu in Ucraina unde risca totul. Tot esafodajul Rusiei s-ar prbusi daca ar ajunge sa fie umilita intr-un conflict cu o putere regionala de mana a treia. Ori pentru america nu este decat o problema de vointa si de interes sa provoace acest lucru. Daca ar acorda Ucrainei numai jumatate din sprijinul pe care il acorda Egiptului situatia ar deveni albastra pentru Putin care stie foarte bine ca armata si in special aviatia rusa au scartait din toate incheieturile chiar si intr-un conflict minor cu o Georgie nesemnificativa si extrem de prost inarmata. Ce s-ar face Putin in situatia in care flota rusa din Marea Neagra ar fi scufundata si armata sa din Crimeea ar capitula in fata unei armate ucrainiene modernizate?
      • Like 0
    • @ Filbert
      Buna întrebare, si evident răspunsul: nici Assad, nici Rusia nu au decât de pierdut. Atunci, trebuie sa punem întrebarea corecta: cui foloseste? Din nou, răspunsul mi se pare evident, dar mai nuantat: ISIS, "rebelii", Al Quaida, as afauga chiar Arabia Saudită, avem de unde alege.
      • Like 0
  • Crabu check icon
    Fara sa iei in considerare si China nu merge!!
    Mai ales ca presedintele Chinei era in vizita in SUA in momentul atacului in Siria!!
    • Like 0
  • check icon
    Exista dovezi ca atacul chimic a fost facut de armata siriana? Cine le-a furnizat? Cumva aceleasi servicii care au spus ca Irakul are arme de distrugere in masa? Cei care au murit in acest atac sunt doar victime colaterale a caror drept la viata...
    • Like 0
    • @
      Nu exista dovezi nici pentru atacul asta nici pentru cel din 2013, dimpotriva exista dovezi si indicii ca rebelii ar fi responsabili. Trump a demonstrat ca e la fel ca si Hillary Clinton si ca votul e un circ hidos.
      • Like 0
  • O prostie. Asa a inceput si al doilea razboi mondial. Sub pretextul unui atac polonez asupra unei antene nemtesti, Hitler a invadat Polonia.
    • Like 1
    • @ Matei Negriu
      Siria si Polonia sunt chestii diferite. Razboiul a inceput pentru ca Hitler a crezut in mod nejustificat ca occidentalii nu vor interveni daca ataca Polonia. Daca Hitler ar fi avut o Sirie unde sa testeze hotararea occidentului de a interveni, razboiul probabil ca nu ar fi inceput. Putin insa are aceasta posibilitate si o foloseste. Ceea ce e bine, pentru ca duce aceeasi politica riscanta, avand la baza bluff-ul, ca si Hitler. Situatia lor e asemanatoare, la fel ca Hitler, Putin are nevoie, din motive de politica interna, de de o politica externa agresiva, provocatoare. Ca si Hitler, care avea in spate o economie incomparabil mai slaba decat Statele Unite si o armata incomparabil mai slaba decat cea a Uniunii sovietice, nu are resursele care sa-i sustina o politica consistenta de mare putere. Ca si el trebuie sa blufeze, nestiind insa cat poate intinde coarda.
      • Like 0
  • check icon
    Cred ca Trump este in cele din urma un iresponsabil. Tot traseul sau economic arata ca nu da doi bani pe reguli si ca reactioneaza hormonal. Ne asteapta vremuri complicate.
    • Like 2
    • @
      Regulile Natiunilor Unite, organizatie mondiala al carei membru este si Statele Unite. Trump nu poate face de capul lui ce vrea, fara aprobarea Congresului american si fara o investigatie in prealabil, exista ZERO dovezi cum ca Assad ar fi responsabil. Tactica clasica a americanilor, dar si clasic de mincinoasa, acuza si ataca, fara nici un fel de dovezi plauzibile.
      • Like 0
    • @ Paul Lozba
      john check icon
      :))) ...cred ca Trump are acces la putin mai multe informatii decat tine....
      • Like 0
  • După părerea mea, Trump -aflat în corzile tot mai strânse ale anchetei privind legăturile sale cu rușii și angajamentele luate către aceștia - încearcă să-și facă o altă imagine în raport cu Putin și Moscova. când dovezile felului cum au pus ei lumea la cale, imediat după 4 noiembrie 2016, vor fi concludente și-i vor deschide ușa către scaunul electric, el va urla că „nu-i adevărat!„m că totul e... politic” (unde tot auzim noi tâmpenia asta?) . Și va aduce drept argument pățania cu bombardamentul - care se prea poate să fie tot un aranjament pe sub masă, oferindu-le rușilor motivul de a nu mai ține cont de americani acolo, în Siria.
    • Like 1
    • @ Vladimir Bogdan
      john check icon
      :))) dar matale te informezi de pe cnn ,abc,nbc,msnbc,etc. care sunt pe fata anti-Trump dinainte de alegeri si si-au aratat incompetenta("influentata" de democrati) afirmand ca Trump cu certitudine nu va deveni presedinte ? Ia serveste un breitbart,un zerohedge...Rusia e doar perdeaua de fum care sa le justifice incompetenta in a pierde niste alegeri in care toate televiziunile ,tot hollywoodul au latrat impotriva lui Trump ,dar americanului de rand nu-i place sa fie luat de sus sa i se spuna cu cine sa voteze,caci platesc cablul tv sa fie informati ,nu sa fie jigniti cu fake news si pe actorii de la hollywood ii platesc sa-i distreze nu sa le spuna cu cina sa voteze.Bravo America!
      • Like 0
  • După ce SUA si Marea Britanie au recunoscut că Irakienii si Sadam Hussein nu au avut arme chimice, deși au pornit din acest motiv un mare război, de pedepsire, asupra Irakului, este greu de crezut că Bashar al-Assad a folosit cu adevărat arme chimice! Urmările Primăverii Arabe se văd în tot nordul Africii și nu aduc nici un argument favorabil doborârii lui Bashar al-Assad! Apropo, va place ce a devenit Egiptul? Vă vine să petreceți un concediu acolo?
    • Like 3
    • @ Niculae Moromete
      Oricine poate sa aiba arme chimice, nu presupun cine stie ce tehnologie, sunt chiar usor de obtinut. Binenteles ca Hussein a avut arme chimice, le-a si folosit dealtfel cu succes in razboiul impotriva Iranului. Problema in cazul lui a fost ca americanii nu l-au crezut sau au preferat sa nu il creada atunci cand a afirmat ca le-a distrus. In cazul lui Bashar nu se pune problema daca are astfel de arme ci doar daca rusii il lasa sa le foloseasca.
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult