Sunt ani de când n-am mai văzut-o jucând așa pe Sorana Cîrstea. De câte ori asistam la o înfrângere a ei, și asta se întâmpla des, parcă nu-mi venea să cred că a pierdut. În orice meci, Sorana reușește lovituri superbe, de Top 10 mondial, dar face și multe, prea multe greșeli pe risc. De aici procentajul și tabela de scor necruțătoare.
În fața puternicei Johanna Konta, favorita nr. 9 la US Open, loviturile ascuțite și scânteietoare ca un stilet în soare ale Soranei n-au mai fost dublate de greșeli neforțate. Cu tăria mentală și echilibrul care i-au lipsit atâta vreme, Sorana s-a angajat într-un joc care pe care, de contre fulgerătoare, fără niciun moment de temporizare, englezoaica refuzând și ea să facă pas în spate. Rezultatul a fost un meci de înalt nivel, unul dintre cele mai bune de până acum ale turneului.
A fost ceea ce se cheamă un meci „hit the ball!”. Atât Johanna cât și Sorana, de câte ori au avut cea mai mică ocazie, o minge puțin mai scurtă a adversarei, un umăr băgat în față, o lovitură adâncă reușită, au atacat fără ezitare. Fiecare a încercat să-și facă punctul, fără să aștepte greșeala celeilalte.
Diferența pentru victorie (6-4 în setul decisiv) a făcut-o soliditatea psihică surprinzătoare a Soranei. La un moment dat, le-a strigat lui Adrian Cruciat și Teo Cercel, care încercau s-o ajute cu câte-o șoaptă, „Lăsați-mă amândoi în pace! Lăsați-mă să joc!”. Și, într-adevăr, adunată în sine, cu un killer instinct calm în privire, a ajuns să aibă 3-2 cu break în decisiv. A fost egalată. La 3-3, a avut 4 mingi de break, anulate toate de Konta. Abia pe a cincea a făcut-o, dar cum? Konta, venită lângă fileu, a pus un volé stop perfect în dreapta. Sorana era departe, lângă linia de fund. Jumătatea de secol de tenis din creierul meu mi-a spus că n-are cum să ajungă la minge, și chiar dacă ajunge in extremis, n-o să poată decât să i-o salte la mână englezoaicei. M-am frecat la ochi înainte să urlu: cu un sprint ireal, Sorana a agățat mingea la o palmă de sol și a împins-o cu reverul cu o mână, în unghiul minim lăsat liber de Konta pe cros, mușcând tușa. 4-3 și serviciul!
Serviciu început cu o dublă greșeală pasivă, în burta fileului. În câteva secunde era 0-40 și eu înjuram. Ei, de aici s-a petrecut un soi de haripotereală: 5 puncte la rând făcute de Sorana cu servicii la fix și lovituri decisive intrând incredibil!
După ce Konta a făcut 4-5, iar mi s-a strâns inima. Dar Sorana, cu o liniște vrăjită pe chip, a mai produs un rever lung de linie gen Simona Halep și a câștigat ghemul la 0, încheind cu un as!
Ce să mai zic după minunăția asta... Parafrazând vorba unei mame de împărat, pourvou qu`ça doure! – de te-ar ține-așa, Sorana!
P.S.
M-au lovit în moalele capului zicerile nătărăului pus să comenteze meciul. Despre o tânără jucătoare americană care urcă spune că „are o ascensiune razantă”. Cum dracu vine asta, când razant înseamnă să treci peste ceva, eventual peste fileu, foarte aproape, mișcându-te paralel cu solul? Apoi, Sorana și Johanna „livrează”, zice flăcăul, livrează serviciu, livrează retur, livrează calitate, de parcă erau două fete de la Pizza Delivery. La 2-1 cu break pentru Sorana, în vreme ce ea servea, mai aud o năsărâmbă: „Un break se câștigă doar când îl aduci la pauza de scaun”. Adicătelea, dacă Sorana își câștiga ghemul de serviciu și confirma break-ul, se ducea în pauza de scaun la scorul 3-1, măi, tenisică? În fine, tânărul padawan a încheiat cu un fals în toată regula, comunicându-ne că Sorana și Konta s-au mai întâlnit acum 3 ani, în Fed Cup, la București, și a câștigat Sorana. N-a fost la București, a fost la Mamaia, și n-a învins Sorana, ci Johanna, în două seturi. Întrebarea este: cine le dă drumul ăstora prin curte?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
