Spitalul românesc: un zid părăsit/ și neisprăvit

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Discuțiile recente despre sistemul de sănătate din România îmi aduc aminte, din ce în ce mai mult, de balada meșterului Manole. Responsabilii perindați prin funcția de ministru al Sănătății preiau „Un zid părăsit/ Și neisprăvit” de la înaintași și tocmesc, fiecare după cinstea și competența lui, „nouă meșteri mari” și câte un Manole care să clădească un sistem de sănătate cum nu a mai fost până acum. Dacă se construiește, nu se construiește stabil. Iar o soluție miraculoasă, venită noapte în vis, întârzie să apară.

În 2015, la Colectiv, am crezut că acest ciclu vicios a fost rupt. Că, odată pentru totdeauna, vom începe să construim cu cap, temeinic, pe termen lung, cu participarea cetățenilor și fără speranțe deșarte în soluții magice. Cum? Se poate așa ceva? Eu cred că se poate.

Putem începe fiecare în parte să înțelegem cum (nu) merge sistemul. Un sistem din care, vrem, nu vrem, toți cei care locuiesc în România fac parte. Înțelegem noi, fiecare în parte, cât plătim în fiecare lună pentru sistem? Înțelegem noi câți bani se strâng de către casele de asigurări, de stat și private, pentru a face ca sistemul să funcționeze? Înțelegem noi ce se poate cumpăra cu acești bani? Ne cunoaștem noi drepturile de asigurați? Ni se pare că putem asigura suficiente servicii din contribuțiile către sănătate? Dacă da, avem acele servicii de sănătate pe măsura contribuțiilor? Dacă nu, atunci ce e de făcut? Trebuie crescute contribuțiile? Trebuie reduse serviciile? Trebuie administrați banii mai bine? Trebuie să schimbăm accentul sistemului dinspre tratament spre prevenție, de exemplu? Sau ar trebui plătiți producătorii de medicamente și aparatură medicală altfel? Ar trebui să ne pregătim altfel medicii și asistenții medicali? Sau ar trebui pur și simplu plătiți mai bine?

Până acum, această discuție aplicată a fost ratată. Astăzi însă avem o nouă șansă. Un guvern relativ nou, votat și pe fondul nemulțumirilor din ultimii 5 ani, primește o uriașă posibilitate de a marca încă de la începutul mandatului. Este nevoie de mult? Pentru început nu. Trebuie scoase de la naftalină proiectele predecesorilor, dacă ele există, trebuie revăzut capitolul de sănătate din actualul program de guvernare și, pe baza lor, trebuie începută dezbaterea publică a soluțiilor. Dezbatere din care nu trebuie să lipsească cetățenii în calitatea lor de asigurați, casele de asigurare, publice și private, medicii, personalul medical, clinicile publice și private, instituțiile de producție, învățământ și cercetare din domeniu și autoritățile locale și centrale. Cu moderație, logică și bunăvoință putem regândi și reorganiza acest sistem. Iar dacă pornim primele proiecte deja în 2021 putem spune că suntem pe drumul cel bun.

În cele din urmă, poate că nu mai este nevoie de Ana lui Manole care să ne salveze prin sacrificiul ei. Poate că soluția problemelor noastre suntem tot noi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp