Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Spitalul românesc: un zid părăsit/ și neisprăvit

Zid Balș

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Discuțiile recente despre sistemul de sănătate din România îmi aduc aminte, din ce în ce mai mult, de balada meșterului Manole. Responsabilii perindați prin funcția de ministru al Sănătății preiau „Un zid părăsit/ Și neisprăvit” de la înaintași și tocmesc, fiecare după cinstea și competența lui, „nouă meșteri mari” și câte un Manole care să clădească un sistem de sănătate cum nu a mai fost până acum. Dacă se construiește, nu se construiește stabil. Iar o soluție miraculoasă, venită noapte în vis, întârzie să apară.

În 2015, la Colectiv, am crezut că acest ciclu vicios a fost rupt. Că, odată pentru totdeauna, vom începe să construim cu cap, temeinic, pe termen lung, cu participarea cetățenilor și fără speranțe deșarte în soluții magice. Cum? Se poate așa ceva? Eu cred că se poate.

Putem începe fiecare în parte să înțelegem cum (nu) merge sistemul. Un sistem din care, vrem, nu vrem, toți cei care locuiesc în România fac parte. Înțelegem noi, fiecare în parte, cât plătim în fiecare lună pentru sistem? Înțelegem noi câți bani se strâng de către casele de asigurări, de stat și private, pentru a face ca sistemul să funcționeze? Înțelegem noi ce se poate cumpăra cu acești bani? Ne cunoaștem noi drepturile de asigurați? Ni se pare că putem asigura suficiente servicii din contribuțiile către sănătate? Dacă da, avem acele servicii de sănătate pe măsura contribuțiilor? Dacă nu, atunci ce e de făcut? Trebuie crescute contribuțiile? Trebuie reduse serviciile? Trebuie administrați banii mai bine? Trebuie să schimbăm accentul sistemului dinspre tratament spre prevenție, de exemplu? Sau ar trebui plătiți producătorii de medicamente și aparatură medicală altfel? Ar trebui să ne pregătim altfel medicii și asistenții medicali? Sau ar trebui pur și simplu plătiți mai bine?

Până acum, această discuție aplicată a fost ratată. Astăzi însă avem o nouă șansă. Un guvern relativ nou, votat și pe fondul nemulțumirilor din ultimii 5 ani, primește o uriașă posibilitate de a marca încă de la începutul mandatului. Este nevoie de mult? Pentru început nu. Trebuie scoase de la naftalină proiectele predecesorilor, dacă ele există, trebuie revăzut capitolul de sănătate din actualul program de guvernare și, pe baza lor, trebuie începută dezbaterea publică a soluțiilor. Dezbatere din care nu trebuie să lipsească cetățenii în calitatea lor de asigurați, casele de asigurare, publice și private, medicii, personalul medical, clinicile publice și private, instituțiile de producție, învățământ și cercetare din domeniu și autoritățile locale și centrale. Cu moderație, logică și bunăvoință putem regândi și reorganiza acest sistem. Iar dacă pornim primele proiecte deja în 2021 putem spune că suntem pe drumul cel bun.

În cele din urmă, poate că nu mai este nevoie de Ana lui Manole care să ne salveze prin sacrificiul ei. Poate că soluția problemelor noastre suntem tot noi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult