În Monitorul Oficial din 30 martie 2016 a fost publicată procedura stabilirii din oficiu a impozitelor, când contribuabilul se sustrage de la obligația depunerii declaratiilor.
Consultați actul normativ aici.
Actul normativ analizat astăzi aduce o nouă procedură de stabilire din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate de contribuabili, când aceștia nu își respectă obligația legală de a depune declarațiile fiscale la termenul prevăzut de lege.
Procedura se adresează în principal persoanelor juridice și nu se aplică persoanelor fizice pentru impozitul pe venit.
Dacă persoana fizică are calitate de plătitor al altor taxe, cum ar fi TVA, sau este angajator și achită impozitele pe salarii, în acest caz procedura îi este aplicabilă.
Proceduri preliminare
Compartimentele de specialitate din cadrul autorității fiscale ce constată că un contribuabil nu și-a îndeplinit obligația declarativă vor înștiința contribuabilul cu privire la obligația depunerii declarației.
Această înștiințare trebuie adresată de organul fiscal în termen de maximum 15 zile de la data la care expiră termenul legal pentru depunerea declarațiilor.
Contribuabilul are obligația depunerii declarației fiscale de îndată, iar în termen de 20 de zile de la data comunicării înștiințărilor, organul fiscal actualizează listele cu contribuabilii pentru care se va efectua impunerea din oficiu.
Pentru stabilirea din oficiu a impozitelor, analiza se efectuează automat, cu excepția TVA și a impozitului pe profit, pentru care se va extinde o analiză documentară.
Impunerea din oficiu se realizează prin emiterea formularului 160, ce se comunică contribuabilului conform procedurilor agreeate de Codul de procedură fiscală.
În termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul poate depune declarația fiscală sub sancțiunea decăderii, la împlinirea acestui termen. La momentul depunerii declarației de impunere de către contribuabil, se anulează din oficiu decizia de impunere emisă de organul fiscal.
Aspecte procedurale privind determinarea sumelor din oficiu
Pentru impozitele și taxele regăsite în vectorul fiscal al contribuabilului a căror perioadă fiscală este luna sau trimestrul, cu excepția impozitului pe profit și TVA, organul fiscal analizează declarațiile depuse de contribuabil o perioadă anterioară de 24 luni pentru impozitele cu declarare lunară, respectiv 36 de luni pentru impozitele cu declarare trimestrială sau semestrială.
În cazul în care se identifică cel puțin 4 declarații depuse în perioada analizată, impozitul stabilit din oficiu se determină ca medie aritmetică a sumelor declarate din perioada analizată.
Pentru anii anteriori din perioada analizată, impozitul se actualizează cu indicele prețurilor de consum. Pentru impozitele stabilite din oficiu aferente exercițiului curent, nu se actualizează media aritmetică cu indicele inflației.
Dacă nu se identifică 4 declarații depuse, în perioada analizată, și pentru aceste impozite se va aplica o procedură diferită cu analiză documentară.
În fiecare zi, compartimentul cu atribuții fiscale întocmește lista contribuabililor pentru care s-a efectuat emiterea deciziilor de impunere din oficiu și lista contribuabililor ce vor fi supuși unei analize documentare pentru celelalte categorii de impozite.
Analiza documentară pentru impozitul pe profit și pentru impozitele la care nu s-au identificat 4 declarații depuse
În această situație, compartimentul de specialitate analizează următoarele documente:
- declarațiile de impunere existente;
- declarații informative depuse;
- fișe fiscale;
- eventuale decizii de impunere emise de inspecția fiscală;
- situațiile financiar contabile;
- informații obținute de la terți;
- alte informații ce au relevanță.
În urma acestei analize, compartimentul de specialitate întocmește referatul de impunere din oficiu, prin care se motivează valoarea impozitului stabilit din oficiu și se emite decizia de impunere.
Procedură privind TVA
Având în vedere specificul acestei taxe, actul normativ analizat adoptă o procedură aplicabilă contribuabililor ce s-au sustras de la obligația depunerii deconturilor de TVA.
Această impunere din oficiu se realizează în urma analizei documentare și este o estimare a TVA de plată datorată de contribuabil pentru perioada în care acesta nu și-a îndeplinit obligațiile declarative.
În vederea estimării TVA de plată, organul fiscal analizează o perioadă anterioară de 12 luni consecutive. Dacă în această perioadă nu s-a identificat niciun decont de TVA depus, se extinde perioada analizată la 24 luni.
Din identificarea deconturilor depuse, se extrag sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată și se calculează media.
Aceste date se compară cu sumele regăsite în declarațiile informative formular 394. Începând cu declarațiile aferente lunii ianuarie 2016, se iau în considerare mediile TVA colectată din aceste formulare.
Practic, se va analiza media TVA din deconturile de TVA formular 300 cu media TVA colectată din declarațiile 394, iar suma stabilită din oficiu este cea mai mare dintre aceste medii.
Notă: fiind un act normativ emis de un organ fiscal, nu se ține cont de TVA dedus la achiziții.
În situația în care nu se identifică niciun decont de TVA, nu se identifică declarațiile informative 394 și se identifică eventuale declarații 390 privind achizițiile și livrările intracomunitare, în acest caz TVA estimată reprezintă valoarea medie a achizițiilor intracomunitare la care se aplică cota de TVA.
În cazul în care nu se pot identifica niciun fel de elemente pentru aplicarea procedurilor de estimare din oficiu, se întocmește o listă cu acești contribuabili, în vederea stabilirii riscului fiscal și implicit a programării diverselor inspecții.
Mai reținem și aspectul că deciziile de impunere din oficiu vor fi comunicate contribuabilului într-una dintre procedurile prevăzute de art. 47 din Codul de procedură fiscală.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.