Foto Profimedia | Inquam Photos / George Călin
O știre importantă care vine de la Bruxelles: Statele membre UE au votat luni în Consiliul UE poziția privind proiectul de standarde de poluare a vehiculelor, cunoscut sub numele de Euro 7, reducând semnificativ propunerea inițială a Comisiei Europene, într-o aparentă încercare de a asigura competitivitatea industriei auto europene.
- Potrivit Euractiv, România s-a numărat printre cele opt state UE care fac parte din în așa-numitul „front al responsabilității” ce s-a opus unor standarde antipoluare dure care ar fi crescut semnificativ costurile mașinilor.
- În ciuda sprijinului puternic pentru textul de compromis diluat din partea marilor țări producătoare de automobile, precum Italia și Franța, care au invocat costul inechitabil pentru industrie al unor limite de poluare mai stricte, Germania, liderul industriei auto din blocul comunitar, a refuzat să susțină poziția negociată de președinția spaniolă.
Agenția italiană ANSA scrie că Ședința Consiliului UE a fost precedată de o întâlnire între reprezentanții celor 8 țări ale „frontului responsabilității” (Italia, Franța, Cehia, Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Ungaria). Acestea au elaborat un document comun transmis Președinției Consiliului UE și Comisiei Europene în luna mai, în care proiectul din regulamentul euro 7 privind reducerea emisiilor auto era definit ca fiind nerealizabil.
- Euractiv mai precizează că secretarul de stat al Partidului Verzilor din Germania, Sven Giegold, a menționat lipsa de ambiție a propunerii Consiliului UE, menționând că normele sunt „sub nivelul actual al tehnologiei” și că, dacă poziția Consiliului ar fi adoptată, Europa ar rămâne în urma standardelor internaționale privind calitatea aerului. Giegold s-a plâns, de asemenea, de faptul că în lege nu a fost inclusă o dispoziție privind combustibilii electronici fără emisii de dioxid de carbon, menționând că o cale legală pentru automobilele care funcționează numai cu combustibili sintetici este „foarte importantă pentru Germania”.
- Președinția spaniolă, care a fost însărcinată cu găsirea unui compromis pe care majoritatea statelor membre să îl poată susține, a salutat acordul ca fiind „un acord care oferă „niveluri realiste de emisii pentru vehiculele din următorul deceniu, ajutând în același timp industria noastră să facă saltul definitiv către mașini nepoluante în 2035”.
- De-a lungul dezbaterii, țările care s-au opus măsurilor mai stricte au opinat că forțarea companiilor auto să retehnologizeze motoarele cu combustie pentru a respecta standarde mai stricte ar distrage fonduri de la tranziția necesară către vehiculele electrice, crescând în același timp costul noilor mașini pe benzină și diesel pentru consumatori.
- Martin Kupka, ministrul transporturilor din Cehia, țară în care peste o jumătate de milion de persoane au locuri de muncă legate de sectorul auto, a salutat textul Consiliului UE, argumentând că propunerea inițială a Comisiei Europene era „nerealistă și pur și simplu imposibil de pus în aplicare pentru noi”. Kupka a susținut că, dacă UE ar fi de acord cu măsuri prea puternice, ar putea „pune în pericol sectorul auto european în ceea ce privește competitivitatea la nivel mondial”.
- În mod similar, Franța a susținut textul, afirmând că este necesar „să se găsească un echilibru între sănătate și competitivitate, accesibilitate și capacitatea cetățenilor de a se deplasa”.
Avem însă și critici, iar cei care au respins textul Consiliului UE au pus accentul pe impactul asupra sănătății al poluării generate de autovehicule, cum ar fi PM10, PM2,5 și NOx, citând impactul calității scăzute a aerului asupra comunităților urbane. Danemarca a calificat textul de compromis drept „o oportunitate irosită” de a păstra sănătatea europenilor, adăugând că este o greșeală ca Europa să renunțe la poziția sa în stabilirea standardelor globale.
- „Să ne amintim că alegerile noastre de astăzi modelează viitorul industriei noastre și al mediului nostru”, a declarat și reprezentantul Olandei în Consiliu, în timp ce oficialul din partea Irlandei a descris propunerea ca fiind „o variantă a Euro 6, mai degrabă decât un Euro 7 complet nou”.
- Acordul de luni va forma acum poziția de negociere a Consiliului UE în cadrul discuțiilor cu Parlamentul European.
- Conform poziției Consiliului, limitele de poluare pentru autoturisme și camionete ar rămâne, în esență, la fel ca în cadrul Euro 6, standardele în vigoare din prezent. Limitele pentru vehiculele grele vor fi reduse, iar condițiile de testare vor fi ușor ajustate.
- Thierry Breton, comisarul european pentru piața internă, a declarat că poziția de compromis a Consiliului este pe care o salută Comisia, în ciuda abaterilor de la propunerea inițială.
- După cum se știe deja, comisarul Breton este un critic deschis al deciziei de interzicere a vânzării de mașini noi pe benzină și diesel începând cu 2035, a declarat că sectorul auto european trebuie să depună eforturi pentru a contracara concurența din partea Statelor Unite și a Chinei. De altfel, breton a adus în discuție trei obiective esențiale pe care statele membre trebuie să le aibă în vedere atunci când decid poziția lor cu privire la Euro 7: îmbunătățirea calității aerului, menținerea competitivității și punerea pe șosele a unor mașini curate la prețuri accesibile.
- ONG-ul ecologist Transport & Environment (T&E), care militează de mult timp pentru un Euro 7 mai puternic din motive de sănătate, a calificat poziția Consiliului drept „un dezastru pentru calitatea aerului”, care pune „profiturile record ale producătorilor de automobile înaintea sănătății oamenilor”. „În loc să reducă poluarea, această decizie va transforma mașinile poluante Euro 6 de astăzi în vehicule „curate” Euro 7″, a transmis Anna Krajinska, manager pentru emisii de vehicule și calitatea aerului la T&E.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://www.worldometers.info/
Făcând abstracție de teoria încălzirii globale, viitorul nu are cum să se bazeze pe creșterea la nesfârșit a numărului de mașini deținute la nivel personal. E suficient să ieșim la fereastră și să vedem străzile căptușite cu mașini. Nu pot să ies din curte cu mașina pentru că altul a parcat în poartă. Nu mă încălzește că sun la poliție, că îi dă nesimțitului amendă și îi ridică mașina, pentru că toate astea durează câteva ore. Străzile care aveau (pe vremea când au fost construite) 2 benzi pe sens acum au doar una, restul sunt folosite ca parcare. Pe strada mea, pe vremea împușcatului, jucam fotbal, pentru că nu erau parcate decât două-trei mașini și nu prea circula nicio mașină. Asta se întâmpla în centrul Bucureștiului. Avem deci mai multe probleme generate de mașinile personale, cel puțin în orașele mari:
- poluare excesivă (poluarea aerului dar și poluare fonică)
- locuri de parcare insuficiente
- trafic infernal (tradus prin multe “man-hours” pierdute zilnic, stres etc.)
- impact negativ asupra transportului public de suprafață, prin blocarea benzilor destinate acestuia
- accidente de circulație
Ideea de a elimina în viitor mașinile personale pare acum de domeniul SF dar asta trebuie privit în conjuncție atât cu creșterea în continuare a populației cât și cu avansul tehnologic în ceea ce privește mijloacele de deplasare fără conducător (autonome).
Din perspectiva asta, obiectivul de zero accidente pare realizabil, cel puțin asimptotic. Mașinile autonome, în combinație cu tehnologia 6G și inteligența artificială, vor avea șanse mult mai puțin probabile să intre în coliziune (fiind inginer, m-am ferit totuși să emit ipoteza de “Zero morți pe șosele”, pentru că bug-uri au fost și vor fi mereu în sistemele noi).
Dar proliferarea mașinilor electrice nu va rezolva nici numărul locurilor de parcare, nici traficul infernal (chiar dacă acesta va fi coordonat inteligent) și nici consumul imens de energie electrică, care ar necesita creșterea substanțială a capacității infrastructurii de producere și distribuție a energiei electrice, fapt imposibil de realizat în doar 10-15 ani. Din aceste considerente, la Davos, prea luminații modelatori ai lumii de mâine au creionat – cu mult timp în urmă – noua paradigmă a transportului urban, care va fi bazată pe mașini nepoluante, autonome, “on demand” (care vor fi disponibile similar cu serviciul de taxi, la cererea clientului). Acest aspect este deja inclus în arhitectura orașelor C40, în care nimeni nu va mai avea în proprietate o mașină personală. Ca o paranteză, pentru cine vrea să se amuze cu proiectul orașelor C40 și totodată să vadă și lista celor 16 orașe din România care au pus botul la această viziune avangardistă, să arunce un ochi aici:
https://www.gandul.ro/actualitate/cele-16-orase-din-romania-care-vor-sa-elimine-carnea-lactatele-si-masinile-20044335
În Dubai au fost deja experimentate taxiuri autonome și ținta este ca 25% din transporturile urbane să fie de acest fel până în anul 2030.
Am totuși sentimentul că bogătașii își vor permite să se deplaseze cu orice fel de mașini vor dori ei (că doar nu o să se plimbe cu Bugatti Veyron doar în curtea palatului), însă asta îi va costa pe doritori taxe imense, tocmai pentru a-i descuraja pe muritorii de rând să mai dețină o mașină personală.
Într-adevăr, mașinile autonome sigur au fost luate în calcul pentru obiectivul fantezist ”zero morți”. Am realizat și eu asta după ce postasem deja. Dar problema semnalată de mine rămâne aceeași: se tinde către dispariția mașinilor proprietate personală. Ceea ce e o MIZERIE. Nu e vorba numai de altă paradigmă de deplasare și atât. Mașinile personale reprezintă mult mai mult decât un mijloc de deplasare, care la o adică poate fi înlocuit cu altul. Ele sunt legate strâns de conceptul de LIBERTATE DE MIȘCARE personală. Odată cu trecerea la taxiurile autonome se va pierde totuși această libertate de mișcare. O să ziceți că nu e adevărat, că ceea ce puteam face cu mașina proprie vom putea face și atunci. Nu, nici vorbă. Nu vom mai putea sta DEGEABA în mașină cu cine vrem, când vrem și să vorbim, romantic, vrute și nevrute, noaptea. Nu vom mai putea pleca intempestiv oriune la orice oră FĂRĂ SĂ FIM MONITORIZAȚI. Nu vom mai putea PĂRĂSI ORAȘUL, către orice direcție, inclusiv către zone sălbatice din natură. Nu vom putea să simțim în mașină doar mirosul nostru, ci toate mirosurile tuturor. Nu vom mai putea pleca în vacanțe libere, către orice destinații, cu trasee alese pe moment, la ce oră vrem. Versiunea descrisă de Dvs e a unor roboței urbani, care își îndeplinesc rutina lor zilnică fără să-și dorească mai mult: serviciu, acasă, papa, somn, serviciu, acasă.... Dsv păreți resemnat sau chiar favorabil acestui stil de viață fiindcă credeți că oricum asta va trebui să se întâmple, vrând-nevrând. Forțați de aspectele obiective pe care vom fi nevoiți să le gestionăm. Eu zic că trebuie să ne modelăm mai curajos obiectivele, în sensul PĂSTRĂRII civilizației actuale. Dacă sunt prea multe mașini trebuie să le facem nepoluante și să gestionăm traficul, plus anumite restricții pentru scăderea numărului de mașini și de deplasări. Dar în niciun caz nu trebuie să renunțăm la mașinile personale, din motivele descrise mai sus. Dacă sunt multe în jurul nostru, asta e. O să fie și multe clădiri cu N-șpe etaje. Dacă mă simt timorat și nemulțumit de ele ce să fac? Să propun să fie doar clădiri P+1? Dacă o să fie mulți oameni pe stradă, de care mă ciocnesc și n-am loc și aer, ce să fac? Să militez pentru restricții ca în pandemie când stăteam în case? Așa și cu mașinile: astea care sunt, sunt. Trebuie adoptată o cale de mijloc, nu una extremistă, așa cum vor ăștia de la Davos. Dar mai zic alții că ar trebui să apelăm la ingineria genetică pentru a modifica specia umană în sensul MICȘORĂRII staturii umane, pur și simplu. Zic ăștia că dacă am fi de vreum metru înălțime (sau chiar mai mici) am avea o amprentă de carbon mult mai mică, ceea ce ar fi bine. Iar noi să acceptăm docil aceste tâmpenii? Știu că o problemă importantă chiar există: suprapopularea orașelor și dealtfel creșterea populației la nivel global. DarlLa orice se pot găsi soluții dacă se acționează inteligent și cu bună credință. Dar dacă se vine cu extremisme, eu zic PAS. Și la fel o să zică mulți alții, sunt convins de asta.
Acum alte lucruri punctuale din ceea ce ați scris:
- Nu creșterea la nesfârșit a numărului de mașini personale, ci chiar scăderea lor, dar NU DISPARIȚIA LOR!!!!
- Trebuie gestionată cumva SCĂDEREA numărului populației, în timp, prin mijloace morale și de bun simț, evident. Nu prin războaie și pandemii. De exemplu restricționarea combinată cu cointeresarea cuplurilor în a avea maxim 1-2 copii.
- Comisia Europeană înțeleg că va impune obiectivul ”zero morți” în accidente rutiere nu în mod asimptotic, ci cu un termen clar: 2050. Iar asta e aberant, chiar și cu traficul exclusiv cu mașini autonome. Tehnologia nu e infailibilă, cum nu e nimic pe lumea asta. Știu și eu asta, fiindcă sunt tot inginer, ca și Dvs.
- Nu ne strînge nimeni de gât să implementăm toate măsurile anti-poluare în 10-15 ani. Putem să ne întindem în timp - există o problemă climatică dar nu e nicio URGENȚĂ climatică, sunt convins de asta - dar să facem lucrurile mai cu cap, într-un mod mai durabil, mai suportabil. Problema poluării există, dar cred că tot în timp, se poate rezolva și ea. Cred că o poluare cel puțin la fel de mare era la începutul revoluției industriale, când fumul era o prezență constantă în orașe. Termenul de ”SMOG” provine de atunci, de la sfârșitul sec. XIX, din combinația cuvintelor ”smoke” și ”fog”, adică fum și ceață. O combinație crâncenă pentru respirație. Și nici măcar nu erau mașini încă. Dacă trăia Greta pe atunci ce mai zicea? Tot așa, să renunțăm la ce? La cai și vite, probabil. Să devenim vegetarieni și să mergem pe jos? Cred că nu, fiindcă astea sunt tâmpenii moderne....
PS Am uitat un exemplu de râșu-plânsu. Nu numai parcarea mașinilor pe banda 1 a redus drumurile de la 2 benzi la una singură, ci chiar paradoxal acțiunile autorităților. În goana de a se conforma tendințelor europene care luptă ”pe viață și pe moarte”, dar fără cap, cu poluarea / încălzirea climatică, s-a trecut în multe locuri la trasarea de piste pentru bicicliști pe banda 1 a drumurilor, fiindcă mai lat n-aveau cum să-l facă. Iar asta bineînțeles a făcut restul rămas din banda 1 inutilizabil. Acolo nu se poate nici parca, nici circula cu mașinile. Din 2 benzi, țac-pac s-a ajuns doar la una, dar și fără posibilitatea de parcare măcar. Foarte tare, nu credeți?
Să fac o mică paranteză: un boss de la un mare operator telecom cu sediul în Pipera avea o ședință extrem de importantă, anunțată din scurt, la un sediu din centrul Bucureștiului. Bossul, care nu se deplasa decât cu mașina personală, se dădea de ceasul morții că nu va ajunge la timp. Atunci, asistentul l-a sfătuit să ia metroul. Situația a fost salvată. Bossul a mers pentru prima dată, după foarte mulți ani, cu un mijloc de transport în comun. Iar asta se întâmpla acum 15 ani, când erau sub 1 milion de mașini în București... între timp, numărul mașinilor din București a ajuns la aprox. 1,5 milioane + cele care tranzitează orașul. Norocul bossului că acum sunt preferate videoconferințele.
Cât despre benzile pentru biciclete (obținute prin îngustarea străzilor existente), chiar dacă sunt fan bicicletă, nu cred că pedalatul pe lângă traficul actual este benefic pentru sănătate. Poate fi o soluție interesantă când majoritatea mașinilor vor fi nepoluante.
Sunt conștient că există în lume anumite condiții OBIECTIVE care ne vor duce obligatoriu într-o anumită direcție. Întotdeauna, de-a lungul istoriei, schimbările tehnologice sau de alt fel, au dus vrând-nevrând la schimbări ireversibile în societate. Prin urmare eu nu voi fi chiar un nostalgic al păstrării INTACTE a actualei forme de civilizație. Dar nici nu vreau să trecem în extrema cealaltă și să RESETĂM (un cuvânt înfricoșător dar la modă) totul doar de dragul resetării, fiindcă așa vor unii, deși se pot găsi alternative MULT mai BUNE. Adică o cale de mijloc acceptabilă pentru toți.
Oricum, cei care au venit cu ideea de ZERO mașini personale nu cred că au făcut niciun studiu de impact social-economic. Câte zeci (sute?) de milioane de indivizi ar rămâne șomeri (proiectanți, fabricanți - iar aici lanțul este extrem de lung, începând cu materiile prime/recuperarea materialelor, până la produsul finit, comersanți, personalul din service-uri, cei din lanțul de producție a carburanților și accesoriilor auto). Plus personalul auxiliar care fojgăie pe lângă toți aceștia. Probabil că nici 1 la mie dintre ei nu ar fi reutilizați pentru mașinile "la comun".
UE poate o să latre, dar ursul (carpatin) o să meargă în treaba lui.