Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos
La orele 18, Romexpo este imaginea României de azi: un cazan în care fierb câteva mii de oameni. Butaforie, lumini, aplauze, președinte, dar fără aer condiționat. Singurul centru expozițional din România e făcut de Ceaușescu. Au făcut unii și după Revoluție, dar doar ca să fure banii europeni: clădirile, devenite „spații de evenimente”, zac goale pe marginea drumurilor naționale, le vezi când mergi pe Valea Prahovei sau pe Valea Oltului ca pe niște monumente din termopan ale corupției.
La 1000 de grade câte sunt joi seara în București, se mai adaugă acum și tâmpla fierbinte a politicii. Câteva doamne mai în vârstă sunt în pragul leșinului: își fac vânt cu evantaie improvizate din platforma-program a partidului. Noroc că discursurile sunt moderat-placide, în nota de vacanță a PNL. În lumina incandescentă a înserării, toți liderii de pe scenă par atlași și cariatide din miticul Tikitan, orașul de bronz. E bronz scump, de Italia, de sudul Franței, de insule. Proaspăt ieșit de la solar, Consiliul Național al PNL pare, de aceea, o mică obligație de serviciu dintr-o lungă vacanță de vară. Liberalii și-au întrerupt concediul ca să asiste la lansarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Iar Klaus Iohannis și-a întrerupt sejurul de la Neptun ca să asiste la înscăunarea lui Rareș Bogdan la partid.
Rareș Bogdan e deja liderul partidului. L-au pus prim-vicepreședinte, dar toți își fac poze cu el ca și cum Ludovic Orban n-ar exista. Fostul ziarist și-a găsit, în sfârșit, poziția în spațiu: inteligent, locvace și populist, Rareș Bogdan înțelege că politica e inimă, nu creier. Le livrează noilor săi colegi mesaje simple, de peluză, și e singurul care știe să ridice sala în picioare: „Zdobiți-i, nu-i primiți în casa noastră!” E vorba de PSD, dușmanul.
Nu pentru toți liberalii e atât de clar cine e dușmanul. De fapt, unii se gândesc că ar fi mult mai comod să preia rețelele subterane și structurile de influență ale PSD și să le folosească în interes propriu după 2020. Partidul lui Liviu Dragnea se dezintegrează, dar statul creat de Partid în ultimii 30 de ani rămâne și așteaptă un nou stăpân. Și aici intervine Klaus Iohannis cu un altfel de discurs.
Klaus Iohannis nu e cel mai bun vorbitor. Nu are capacitatea să însuflețească sala. Nu are lipici la public. Nu știe să facă cu ochiul. Însă discursul de aseară al președintelui României a fost corect pe fond până la ultima virgulă. Puțini liberali par să fi înțeles de fapt ce le cere Klaus Iohannis când anunță un nou stat. O să vă spun ce cred eu că vrea Klaus Iohannis…
Nu PSD este problema, Partidul Comunist Român este problema. Partidul Comunist înseamnă mai mult decât PSD. El ne-a dăruit acest stat pe care noi, cetățenii, nu-l recunoaștem ca fiind al nostru. Chiar dacă PSD ar dispărea ca prin minune, rămân în urma lui rețelele subterane, instituțiile viciate, țesătura coruptă, nomenclatura rapace, relațiile mafiote, securismul lucrativ camuflat în business strategic. Acesta este statul român, care, după Caracal, vedem cum crapă sub propria greutate. Refacerea statului înseamnă mai mult decât o simplă luptă electorală, mai mult decât niște simple alegeri, mai mult decât o simplă declarație de intenție a președintelui. Înseamnă un război pe viață și pe moarte, pe care nu știu dacă cei prezenți joi seară la Romexpo vor sau sunt în stare să-l ducă.
După 2020, urmează 3 ani „de pace”, fără alegeri, în care se poate construi. Dar, ca orice pace, ea va trebui să înceapă cu un război. Nimeni nu a reușit să învingă comunismul în România în ultimii 30 de ani. Încercările timide s-au soldat cu înfrângeri dramatice și cu scuze penibile. Continuator al sistemului, Ion Iliescu a creat după Revoluție statul acesta bolnav, a omorât speranța și a produs cu cinism primele valuri de migrație masivă ale românilor care nu se mai regăseau în România. Învins de sistem, fostul președinte Emil Constantinescu s-a predat sistemului, pe care din timp în timp e invitat să-l legitimeze în prime-time. Iar Traian Băsescu n-a vrut să învingă sistemul, ci doar să-l controleze. În fața celui de-al doilea mandat, Klaus Iohannis face unei țări umilite, dezamăgite, abuzate, disperate o promisiune: că va lupta și el cu sistemul. Pentru asta, Klaus Iohannis trebuie să lupte în primul rând cu sine însuși: 7 zile din 7, 24 de ore din 24, fără Neptun și weekend-uri care încep de joi de la prânz.
Am vorbit aseară cu diverși lideri liberali. Toți au motive să se plângă de ceva, toți reclamă ceva sau pe cineva. Situația asta e generalizată în toată lumea politică. Cooperarea nu e punctul forte al politicianului român, de fapt nici al românului în general. Dar poate că așa sunt durerile facerii: un fir roșu se desprinde din toate discuțiile - 2020 va însemna o alianță politică Klaus Iohannis - PNL - USR - PLUS. Iar dacă după 2020 „va începe greul”, toți par a se bucura acum de ultimele zile de vacanță.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu....
Și totuși vom vota Iohannis pt ca este cel mai bun dintre cei răi....
Blestemul României de 30 de ani alegem Raul mai mic și cu nimic nu ne alegem.
Și pleacă și pleacă românii din țară...
Și asta este o alegere....
Si totusi, suntem campioni europeni la injurat propria tara.
Bulgarii au saracie si coruptie mult mai mare ca la noi, dar nu-si injura tara.
Ungurii nu au permis strainilor sa le dea lectii, asa ca pe masura ce Bruxelles-ul a amenintat Ungaria in fel si chip, ungurii l-au votat masiv pe Orban.
Nu pentru ca sunt topiti dupa el ci ca sa demostreze ca ei nu stau la ordinele niciunei Mari Porti, oriunde ar fi aceasta.
Polonezii nu s-au lasat nici ei intimidati de amenintarile extreme venite de la Brux si l-au votat pe Kaczinsky ca sfidare.
Poate ar trebui sa invatam de la unguri, bulgari, croati, polonezi .....
Ce ziceti?